Lavelli in legno - specie adatte, trattamenti per la resistenza all'acqua, manutenzione

O chiuvetă din lemn în baie nu pare a fi, la prima vedere, o opțiune. Lemnul este puțin rezistent la umiditate, mucegăiește, putrezește, deci ar fi ultimul material la care să ne gândim pentru un mediu în care nici nu poate fi vorba să nu existe apă. Și totuși! Bunicii noștri spălau în albii din lemn, apa era cărată la câmp în cofă din lemn, ciutura de la fântână era din lemn, butoaiele în care se ținea apa sau vinul erau și ele tot din lemn. Atunci, de ce n-ar fi bun lemnul pentru chiuvetă? Într-adevăr, sunt alte vremuri și vrem ca lemnul să arate bine, să nu se deterioreze. Și tocmai pentru că sunt alte vremuri, există materiale de protecție care fac posibilă protejarea și întreținerea lemnului. Iar o chiuvetă din lemn nu mai pare incompatibilă cu baia.

Legno utilizzato

Toate sursele spun că lemnul trebuie să fie cât mai rezistent la apă. Chiuvetele din tek, de exemplu, sunt atât de rezistente că nici nu mai trebuie protejate. Uleiurile pe care tecul le are in mod natural nu lasă apa să pătrundă în el și astfel chiuveta este protejată. Dacă ne gândim că pe vremuri vapoarele și bărcile sono stati costruiti con quercia, ajungem la concluzia ca și el este un material rezistent la apa. Pentru chiuvete însă trebuie protejat pentru că are pori mari care sunt o cale prin care se face schimbul de umiditate. Este adevarat, botti di rovere per vino nu sunt protejate cu nimic, dar atunci când rămân goale, doagele se usucă și apar spații între ele (ceea ce nu ne-am dori să se întâmple cu o chiuvetă). Pentru a fi din nou etanș, butoiul trebuie ținut cu apă câteva zile. Ulmul, castanul, frasinul sunt alte specii rezistente la umiditate (și la exterior), putând fi folosite cu succes la fabricarea chiuvetelor. Speciile exotice, foarte dure și bogate în uleiuri, sunt și ele foarte rezistente. În cazul lemnului exotic alegerea trebuie făcută cu precauție.  Sunt specii care conțin substante periculoase iar daca chiuveta este finisata cu ulei, este posibil ca ele să ajungă în apa de spălare. Legno di noce este deseori folosit pentru aspectul lui deosebit. El trebuie protejat cu lacuri rezistente la apă (ajungem imediat și acolo) pentru că are porii chiar mai mari decât ai stejarului.

Încleierea lemnului și prelucrarea

Sunt câțiva adevărați artiști care fac chiuvete spectaculoase dintr-o singură bucată de lemn masiv. Majoritatea însă le fac din panouri sau grinzi încleiate pentru că lemnul este mult mai stabil iar suprafața de lucru mai mare. Adezivul folosit pentru obținerea acestor derivate din lemn trebuie să aibă o rezistență foarte bună la umiditate (D4). Inoltre, lemnul trebuie să fie uscat corespunzător. Lemnul se prelucrează prin cioplire, strunjire sau frezare. O chiuvetă rustică arată mult mai bine dacă este obținută prin cioplire, așa cum se mai fac și acum obiecte din lemn. Este drept, cănile și copăile cioplite, și acum și în trecut, sunt din legno di pioppo, ușor de cioplit pentru că este moale și afânat. Un lemn dur se lucreaza mai greu, dar este mai rezistent și mai sigur pentru o astfel de utilizare. Pe strug se obțin chiuvete rotunde, asemănătoare bolurilor. Meșterul trebuie să fie cu adevărat specialist pentru a face o chiuvetă rezistentă și delicată în același timp. Când găsește balansul perfect între grosimea peretelui și rezistența lui se obțin chiuvete elegante ce pot fi puse în cele mai sofisticate băi. O altă metodă de prelucrare este frezarea iar atunci când este făcută cu ajutorul CNC, totul poate fi calculat și programat pentru a obține modele dintre cele mai spectaculoase.

Ce tratamente se aplică pentru a fi cât mai rezistente la apă

Protecția împotriva apei poate fi făcută în două moduri, prin uleiere și prin lăcuire. Înainte lemnul trebuie foarte bine șlefuit pentru ca suprafața să fie foarte fină și absorbția controlată. Pentru uleiere se recomandă folosirea olio minerale. Este cel care se folosește și pentru finisarea bolurilor sau tocătoarelor din lemn folosite în bucătărie. Se pot folosi și oli naturali, dar doar pentru chiuvetele folosite în baie si numai dacă nu conțin substanțe dăunătoare organismului. Se aplică mai multe straturi, cu timp de absorbție și uscare, pentru ca lemnul sa fie foarte bine protejat. Aplicarea se face atât la exteriorul cât și la interiorul chiuvetei pentru a nu exista nicio posibilitate ca apa să intre în lemn. Se uleiază și orificiul de evacuare a apei chiar dacă acolo se va monta scurgerea. Se aplică ulei pana cand lemnul este saturat și nu mai absoarbe. Se șterge surplusul și se lasă să se usuce câteva zile înainte de folosire. O chiuvetă din lemn uleiată trebuie întreținută. Apa va „spăla” în timp uleiul de la suprafață, de aceea el trebuie reîmprospătat. În funcție de cât de des și intens este folosită, chiuveta trebuie reuleiată o dată la 3-6 luni. Trebuie montată pe suport astfel încât să nu existe posibilitatea să stea permanent în apă. În timp, în acea zona, uleiul va fi spălat și este posibil să apară mucegaiul.

Protejarea prin lăcuire

Cea mai folosită metodă de protecție este cu rășină epoxidică si lac poliuretanic. Rășina epoxidică se aplică în mai multe straturi pentru ca lemnul să fie perfect sigilat. La lemnul cu porii mari (nuc), rășina trebuie să „ude” porul atunci când este turnată, pentru a-l închide foarte bine. Dacă nu intră în por și rămâne la suprafață, în timp stratul de finisaj poate „cădea” in pori iar dacă este și subțire, se va sparge și nu va mai asigura protecția necesară. Aplicarea se poate face prin spazzolatura, spruzzatura o colata. Cum am spus, se aplică mai multe straturi pentru o sigilare cât mai bună. Dacă rămân bule de aer în peliculă pot fi scoase cu ajutorul unei torțe cu care se încălzește suprafața peliculei. Între straturi se șlefuiește și se desprăfuiește. La final se aplică vernice poliuretanica. Am văzut că majoritatea producătorilor folosesc acest mod de finisare, numărul de straturi aplicate însă poate fi diferit de la producător la producător. Unii ajung și la 10 straturi aplicate consecutiv. Straturile de lac poliuretanic sunt între 2 și 5. Este bine să verificați cu producătorul de lacuri numărul de straturi ce pot fi aplicate pentru a nu exista riscul crăpării lacului. Indiferent de metodă, important este ca lemnul să fie foarte bine acoperit, atât la interior cât și la exterior, astfel încât să nu existe nicio posibilitate de schimb de umiditate cu exteriorul.

Dove è meglio usare

Se recomandă folosirea chiuvetelor din lemn, in special cele finisate cu rășină si lac, doar în baie. În bucătărie folosirea lor este riscantă deoarece cuțitele, furculițele sau materialele de întreținere agresive pot strica stratul de finisaj. Chiuvetele din lemn sunt un element de decor foarte apreciat în hoteluri, în toaletele restaurantelor sau al firmelor. Ele permit atât amenajări rustice cât și elegante sau futuriste. Totul ține de designul chiuvetei și de modul cum a fost finisată. Iar dacă pentru chiuvetele elegante finisajul permite diverse alegeri, o chiuvetă cu aspetto rustico trebuie să aibă un finisaj cât mai discret. Dacă nu puteți folosi ulei, în niciun caz nu vă gândiți la un lac lucios.