Cu toate că adezivii PVA – adezivi tip aracet sau adezivi pentru lemn, cum mai sunt cunoscuți – sunt cei cu care se lucrează cel mai mult în atelierele de tâmplărie și în fabricile de mobilă, mai persistă încă impresia că sunt adezivi de folosit doar atunci când nu ai ceva mai bun. Nimic mai fals! Adezivii PVA sunt adezivi foarte rezistenți, care pot fi folosiți și în locuri dificile, cu umiditate crescută, cum sunt baia sau bucătăria sau pentru încleierea lemnului supus tratamentelor de impregnare sub presiune sau la temperatură ridicată. Important este să știi ce calitate de aracet să alegi. Cum în ultima vreme am întâlnit tot felul de afirmații false despre acești adezivi, cred că ar fi utilă demontarea lor. Iată doar 7 dintre afirmațiile cel mai des întâlnite.
1. "L'aracite non è resistente alla colla di legno utilizzata all'esterno".
De multe ori, dacă cineva îndrăznește să recomande folosirea aracetului la exterior, se iscă o adevarată isterie. Se găsesc destui care să propovăduiască dezmembrarea obiectului la prima ploaie, în urmă rămânând un dezastru total. Îndrăznesc să-i contrazic pe ambasadorii apocalipsei, anunțându-i că adezivi PVA cu rezistență foarte bună la exterior sunt de ceva vreme pe piață. Important este să nu alegem orice fel de aracet, ci pe cei din clasele de rezistență la umiditate D3 sau D4. D3 poate fi folosit dacă obiectul stă afară, dar este mai protejat de intemperii ( sub un acoperiș sau o copertină, de exemplu), pe când adezivii D4 pot fi folosiți pentru obiecte care stau direct în bătaia ploii, așa cum se întâmplă cu stupii făcuți din panouri de cherestea. Despre adezivii PVA TISZABOND, folosiți de ani de zile pentru fabricarea stupilor care merg în mare parte la export, am spus deja qui. Iar despre cei folosiți la obținerea industriala a panourilor de masiv, qui.
Celor care vor să folosească adezivii tip aracet pentru a încleia obiecte folosite la exterior le recomand să folosească întotdeauna un adesivo D4. Așa vor fi siguri că orice risc este înlăturat.
2. „Cu cât linia de lipire este mai groasă, cu atât este mai rezistentă.”
Decât să fie prea puțin, mai bine să prisosească, parcă așa suna o zicală românească. Nu este valabilă la încleiere. Un strat gros de adeziv întărit poate duce la apariția tensiunilor în interior și la crăpături în stratul care ține împreună cele două elemente încleiate. De aici până la distrugerea totală a lipiturii nu mai este foarte mult.
În fișele tehnice de produs sau pe etichetă este recomandat consumul/m². O cantitate puțin mai mare sau mai mică nu va duce la probleme de încleiere, dar dacă cantitatea diferă mult de cea recomandată, vor apărea problemele, fie că stratul este prea gros, fie prea subțire.
3. „Cu cât presiunea este mai mare, cu atât lipirea va fi mai rezistentă.”
Pentru a fi lipite, elementele pe care este aplicat adezivul trebuie să stea în contact o perioadă. Pentru aceasta se folosesc prese sau cleme. Ele creează acea apropiere necesară până când adezivul reacționează formând filmul adeziv care lipește elementele. Unii consideră că, cu cât presiunea aplicată este mai mare, cu atât lipirea va fi mai trainică. Probabil totul pornește de la ideea că presiunea „împinge” adezivul în lemn, mărind linia de lipire, sau de la ideea că, folosind un număr mai mare de cleme, obținem o lipire mai bună.
Presiunea foarte mare nu ajută la creșterea rezistenței lipirii, ci dimpotrivă. O presiune prea mare duce la eliminarea în exterior a unei părți din cantitatea de adeziv necesară, lipirea rezultată fiind mai slabă. Iar numărul mare de cleme este util pentru a realiza o presiune cât mai uniformă pe suprafața pieselor de lipit astfel încât să rezulte un film adeziv continuu și uniform. Numărul clemelor folosite nu influențează presiunea aplicată. Trebuie găsite metode pentru ca presiunea să fie distribuită uniform (piesele de lipit puse între două panouri care sunt strânse cu cleme).
4. „Chiar dacă elementele din lemn sunt strâmbe, odată strânse în presă se vor lipi corect.”
Elementele ce urmează a fi lipite au avut umiditate mare și, la uscare, s-au deformat. Ori au fost depozitate greșit și s-au torsionat, curbat sau strâmbat. Nu-i nimic, își spun unii, le lipim în presă și se rezolvă. Nu este chiar așa. În momentul când încerci să îndrepți un element strâmb, el va opune rezistență, se creează tensiuni în interior și lemnul poate crăpa. În plus, piesa deformată are „memorie” și va încerca să se deformeze și după lipire. Acest lucru va pune presiune pe filmul de încleiere, scăzând rezistența totală a lipiturii. Adică, dacă acea lipitură ar fi rezistat la o anumită forță de rupere, aceasta va scădea, fiind afectată și din interior.
Se mai poate întâmpla ca deformația să ducă la o apropiere prea mare între anumite puncte ale celor două piese. În acele puncte cantitatea de adeziv va fi mai mică sau deloc. După lipire, acela va fi un punct slab, cedând cu prima ocazie.
De aceea, elementele care au deformații trebuie îndreptate înainte de a fi supuse lipirii.
5. „Dacă adezivul s-a îngroșat în bidon și e diferit față de ultima folosire, îl diluăm și îl folosim.”
Îngroșare adezivului arată uneori că reacția de polimerizare a început deja. Acest lucru înseamnă ieșirea din garanție și scăderea proprietăților de lipire. Ce se întâmplă de fapt? După cum am spus și qui, adezivii PVA sunt dispersii apoase, adică sunt molecule care plutesc în apă. Pe măsură ce apa dispare, moleculele se apropie și începe reacția în urma căreia se formează filmul adeziv. Dacă adezivul s-a îngroșat încă din bidon înseamnă că o parte dintre molecule a reacționat și au rămas mai puține molecule reactive care să determine lipirea. Adăugând apa nu desfacem legăturile formate ci diluăm și mai mult cantitatea de adeziv reactiv rămasă. Continuând, vom obține un film adeziv slab care va ceda la prima agresiune.
Dacă știți că adezivul este ieșit din garanție, dar parcă ar merge folosit dacă îl diluăm, nu o faceți. Riscați mult mai mult decât prețul unui alt bidon de adeziv.
6. „Dacă aracetul a înghețat, nu mai poate fi folosit.”
Nu întotdeauna! Într-adevar, în trecut, orice produs pe bază de apă folosit la încleierea sau finisarea lemnului, dacă îngheța, nu mai putea fi folosit. Proprietățile lui erau alterate, chiar dacă aspectul era aproape neschimbat. Între timp însă, nevoia i-a făcut pe producători să gândească soluții pentru ca adezivii să nu mai fie atât de sensibili. V-am povestit deja despre adezivul TISZABOND D3-D, obținut de Szolvegy special pentru un client de la Miercurea Ciuc, polul frigului din România. Cum condițiile existente făcea imposibilă atingerea unei temperaturi peste 0°C în depozitul fabricii, au făcut un adeziv care să reziste la cicluri repetate de îngheț-dezgheț, fără a-și pierde proprietățile inițiale.
Într-adevăr, nu toți adezivii PVA pot fi folosiți după ce au înghețat. Dar există din cei care pot fi folosiți, important este să-i căutăm și să-i folosim pe cei potriviți.
7. „Aracetul nu poate lipi decât lemn cu lemn.”
Că aracetul lipește hârtia și textilele, se știa deja. Dar un adeziv PVA bun poate mai mult decât atât. El poate lipi treptele de lemn pe scara din beton sau tocul ferestrei sau al ușii de peretele de cărămidă sau beton. În astfel de cazuri este foarte important ca una dintre părțile lipite să fie lemn, iar cealaltă parte să fie un material poros pentru ca adezivul să patrundă în interior și lipirea să fie trainică.
Araceții sunt adezivi pe care te poți baza atunci când lipești lemnul. Foarte important este însă să alegi adezivul potrivit și să pui pe primul plan calitatea și durabilitatea produsului final.
Avete parlato di aracet, lo avete elogiato, avete inserito alcuni nomi nel testo, ma forse in un prossimo articolo potreste fare un confronto con altri adesivi.
Ciao!
Di seguito trovate il link a un articolo con 5 tipi di adesivi utilizzati principalmente per i progetti di bricolage. Spero che vi sia utile.
Prossimamente verrà pubblicato un articolo sui principali adesivi utilizzati nell'industria del legno.
Tutto il meglio!
https://revistadinlemn.ro/2018/07/17/5-tipuri-de-adezivi-pentru-proiecte-de-bricolaj/
Per incollare il legno con l'acrilico è necessaria una certa pressione. Con la colla poliuretanica o epossidica si può fissare, non è necessaria alcuna pressione, ma con l'aracet la pressione è davvero necessaria. (Con la colla poliuretanica è utile una certa pressione: se c'è abbastanza pressione, la colla poliuretanica si gonfia quando si asciuga fino a schiumare, o se schiuma all'interno della colla, la colla risultante è debole. È quindi utile non lasciare spazio sufficiente alla schiuma).
La pressione non deve essere eccessiva, ma sono stati fatti alcuni esperimenti con decine di libbre applicate per pollice quadrato, e non sono riusciti a rovinare la resistenza del giunto - c'è ancora abbastanza colla nella saldatura per rendere la saldatura forte.
Ciò che accade nella zona di incollaggio con il PVA, che è una sospensione acquosa, è che il legno si gonfia. Ma il legno non è isotropo, quindi lungo la colla, che di solito è lungo la venatura, il rigonfiamento nella direzione perpendicolare alla superficie della colla è significativo ma non uniforme. Quando la colla si indurisce, dall'applicazione all'asciugatura, questa deformazione si manifesta in onde, in quanto le aree adiacenti si gonfiano e poi si asciugano e si sgonfiano. Queste onde causano una deformazione microscopica permanente dello strato di colla, che influisce sulla resistenza della colla, proprio perché sposta lo strato di colla durante l'indurimento.
Ma se si applica una pressione anche di poche centinaia di grammi per centimetro quadrato, queste onde diventano di ampiezza molto ridotta: anche se il legno vuole espandersi, il fatto che sia compresso non glielo permette, quindi si espande solo nella misura in cui l'elasticità del legno circostante lo consente. Il fatto che l'espansione dipenda dal materiale circostante significa anche che più spessi sono i pezzi da incollare, maggiore è la pressione richiesta.
Quella pressione apparentemente piccola di poche centinaia di grammi per pollice quadrato, tradotta in forza di serraggio, può risultare in centinaia di libbre di forza di serraggio necessarie per un morsetto di superficie maggiore.
Quale granulometria si consiglia di far carteggiare i pezzi prima dell'incollaggio con una carta vetrata D3
60-80-100 sono le granulometrie ideali. Una grana troppo grossa porta a difetti di incollaggio perché gli elementi non si incastrano perfettamente. Una grana troppo fine assorbe troppo poco adesivo nel legno e la colla può perdere forza.