Lemnul care cântă – interviu cu Nicolae Bâzgan, directorul fabricii de instrumente muzicale HORA

La Reghin, în județul Mureș, este patria instrumentelor muzicale. Cea mai veche, mai mare și mai renumită fabrică de instrumente muzicale de aici este HORA. Instrumentele muzicale produse la HORA ajung în peste 100 de țări din lumea întreagă și mai mult de 80% din producția fabricii este reprezentată de export.

Pentru a afla mai multe despre locul și oamenii care fac lemnul să cânte, am stat de vorbă cu Nicolae Bâzgan, directorul fabricii.

Revista din Lemn: Când a fost prima dumneavoastră întâlnire cu fabrica și instrumentele muzicale?

Nicolae Bâzgan: Prima întâlnire cu fabrica de instrumente muzicale a fost la 15 iunie 1965 când, ca proaspăt inginer, am fost repartizat la Combinatul de Industrializare a Lemnului (CIL) Reghin.

RdL: Care a fost începutul instrumentelor muzicale la Reghin?

NB: Fabricația industrială de instrumente muzicale din lemn a început în anul 1951 la Reghin când s-au realizat, după o documentație sovietică, primele 35 de viori.

RdL: Pe scurt, care a fost drumul fabricii de la un combinat de prelucrare a lemnului la HORA de astăzi?

NB: Producția de instrumente a crescut an de an, fiind favorizată atât de resursele mari de lemn de rezonanță cât, mai ales, de personalul foarte bine calificat și disciplinat. În anul 1966 a intrat în funcțiune noua fabrică cu capacitatea de 20.000  bucăți instrumente muzicale. În 1970 s-a inaugurat o nouă fabrică cu capacitatea de 40.000 de instrumente, iar în 1980 o altă fabrică cu capacitatea de 80.000 de instrumente. În anul 1967 am fost numit șef de fabrică la instrumente muzicale în cadrul CIL, devenit întretimp Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului (IPL). În 1990 IPL a fost rebotezată AMIS.  Atât IPL Reghin cât și „moștenitoarea” AMIS, funcționau ca un combinat, fabricând și mobilă nu numai instrumente muzicale. În 1991, din motive strict profesionale, partea de instrumente muzicale s-a retras din AMIS și de atunci funcționăm  ca firma HORA cu profil de fabricație a instrumentelor muzicale din lemn (viori, chitare, mandoline, țambale, naiuri, xilofoane, balalaici, instrumente educaționale, accesorii, piese de schimb, etc.). Până acum am produs peste 4.320.000 instrumente muzicale.

RdL: Care este acum instrumentul vedetă al producției?

NB: Vedeta noastră ca instrument este chitara acustică cu preamplificare și EQ (equalizer).

RdL: Produceți o serie impresionantă de instrumente muzicale. Care sunt instrumentele speciale pe care le produceți?

NB: Ca instrumente speciale putem enumera viorile, violele, violoncelele, contrabașii de maestru, chitare clasice de concert, naiuri de maestru și clavecinul, care constituie instrumentul cel mai complex fabricat de noi.

RdL: De ce credeți că vă aleg clienții?

NB: Clienții ne preferă în primul rând pentru calitatea acustică și apoi pentru prețul decent cu care vindem. Fabrica noastră, în momentul de față, este bine cotată pe piața externă fiind cea mai mare din Europa.

RdL: Am înțeles că executați și comenzi pentru artiști. Îmi puteți da câteva nume de artiști pentru care ați lucrat instrumente muzicale?

NB: Am făcut instrumente cu arcuș pentru Ion Voicu, George Iarosevici, Sile Dinicu, Mihai Constantinescu, Nicolae Botgros, Constantin Popescu.
Dintre artiștii pentru care am făcut instrumente de suflat îi pot aminti pe Gheorghe Zamfir, Radu Simion și Cornelia Tihon.

RdL: Cum se alege lemnul pentru instrumentele muzicale? Este diferit în funcție de instrumentul realizat? Care este secretul sunetului?

NB: Lemnul pentru construcția instrumentelor muzicale trebuie să aibă o structură omogenă și lipsit de orice defecte.
Uscarea lui trebuie să fie lentă pentru a nu avea tensiuni interne. Și mai e ceva, foarte important: pentru a corespunde cât mai bine din punct de vedere acustic trebuie să fie vechi iar inelele anuale cât mai regulate.

RdL: Două viori pe care noi le vedem a fi identice pot suna diferit?

NB: Niciodată nu se pot realiza 2 instrumente cu aceeași acustică tocmai din cauza numărului mare de factori care contribuie la rezonanța instrumentului.

RdL: Pe vremuri existau lutieri renumiți, de exemplu Stradivarius? Avem și noi așa ceva?

NB: Fabrica, de-a lungul celor 65 de ani de existență, a creat  mulți constructori de instrumente muzicale, dintre care unii lucrează astăzi pe cont propriu în atelierele din  Reghin.

RdL: Cum ați rezuma, într-o frază, relația dumneavoastră de acum cu fabrica și instrumentele muzicale?

NB: În primul rând mă simt obligat de a aduce mulțumiri părinților și profesorilor care m-au modelat și calificat. De asemenea, nu pot trece cu vederea înțelegerea și bunăvoința  familiei care m-a sprijinit să obțin asemenea performanțe. Și la noi e valabil principiul: „Omul sfințește locul”.