Arte povera, în traducere, artă săracă, a fost o mișcare de artă apărută în Italia la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. A influențat designul și decorațiunile interioare introducând mobilierul rustic, de modă veche și decorațiunile cu linii clasice. Este un stil care s-a impus în mobilă, fiind foarte apreciat.
Stilul arte povera
Stilul arte povera în mobilă înseamnă specii de lemn mai puțin prețioase, culori clasice de nuc sau cireș închis și design simplu, sobru și util, cu linii drepte și sertare multe. Lemnul folosit este plop, tei sau anin, mai rar cireș sau frasin. La noi, mobila arte povera se fabrică de mai bine de 20 de ani și încă este la mare căutare.
Metoda de finisare arte povera este un mod de a „îmbătrâni” mobilierul. Se folosesc baițuri în culori clasice nuc închis, deschis și rustic sau cireș închis. Se folosesc patine sau baițuri speciale care produc același efect de ptinare, așa-numitele glaze-uri. Patinele sunt în ton, nu contrastante, pentru că nu trebuie să iasă în evidență. Pelicula de lac nu este groasă, dar nici sărăcăcioasă, iar gradul de luciu al lacului este cuprins de obicei între 40 și 70 gloss.
Provocările finisajului arte povera
Principala provocare a acestui stil de mobilă este șlefuirea în alb. Lemnul folosit fiind de specii repede crescătoare au lemnul afânat și tendință de scămoșare la șlefuire. De asemenea, baițul este absorbit diferit și pot apărea pete. De aceea trebuie șlefuit cu multă grijă respectând folosirea succesivă a trei granulații diferite. Chiar dacă recomandarea este ca granulația hârtiei finale să fie 180, în acest caz se poate ajunge și la hârtie cu granulația 220. Speciile cele mai dificile sunt plopul și aninul. De multe ori plopul este înlocuit cu tei, care este foarte asemănător, dar mult mai ușor de șlefuit. Diferă foarte puțin culoarea, teiul fiind mai roșiatic.
Colorarea se face de obicei cu glaze-uri care sunt baițuri cu conținut de rășină care împiedică absorbția în profunzime. Se evită astfel apariția petelor. Uneori este necesară pregătirea în alb a lemnului astfel încât aspectul de vechi al mobilei să fie susținut și de urmele de lovituri sau zgârieturi.
Glaze-ul se aplică prin pulverizare sau cu cârpa, în exces, urmat de ștergerea excesului cu cârpa. Prin ștergere este scos în evidență desenul lemnului și se face uniformizarea culorii. De asemenea, glaze-ul funcționează și ca patină. Ștergând, îl împingem în găurile făcute la pregătirea în alb sau rămâne în marginile tăbliilor ușilor sau în colțuri. Este unul dintre cele mai simple moduri de a obține mobilă patinată.
Dacă totuși apar diferențe mari de culoare din cauza absorbției diferite, se poate uniformiza aplicând prin pulverizare un strat fin din același glaze. Cantitatea aplicată trebuie să fie foarte mică pentru a nu închide culoare si a nu scădea aderența peliculei de lac. Nu se uniformizează dacă diferențele de colorare sunt mici. Uneori chiar aceste diferențe de culoare dau farmec mobilei arte povera.
Mobila arte povera este potrivită în living sau dormitor, dar și în baie sau bucătărie. Se combină bine și cu stilul modern, o astfel de piesă de mobilier punând și mai mult în valoare liniile și decorațiunile moderne.
Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.
Română 
Italiano 
English 
Deutsch 
Español 
Français 
Polski 
Português (AO90)
Ok, va urmaresc articolele cu foarte mare interes.
„Arte Povera”? Am ramas perplex. Niciodata in viata mea nu am auzit termenul asta. Cu atat mai intrigant cu cat sunt arhitect deci presupun ca sunt la curent cu toate curentele artistice.
Mai mult decat atat, lucrez in industria mobilei la o firma italiana care produce exact tipul asta de mobilier pe care-l clasam intr-un eclectism tarziu. Nu am insistat prea mult pe aspectul asta, dar in nici un caz nu-mi imaginam ca maniera asta poarta un nume si e incadrata intr-un curent de sine statator.
Curent care culmea ar face cariera si in Romania. Hmm, aici am ceva rezerve. Oricum, va multumesc mult pentru informatie.
Vorbeati intr-un articol precedent despre cum poti recrea, imita un finisaj existent. Ca specialista in domeniu spuneti-mi va rog cum poti fi creativ in a realiza un finisaj original, distinct, unic. Stiu ca finisajul este extrem de laborios. Exista paterne de originalitate in domeniu?
Care e relatia dintre forma, functiune si finisajul ales pentru o piesa de mobilier sau o intreaga colectie?
In privinta finisajului ales pentru usile de MDF din bucataria dv, raspunsul a fost simplu si fara echivoc: patina!
Buna ziua,
Sa o luam pe rand. 🙂 Mobila „arte povera”se face intr-adevar de multa vreme in Romania si termenul este mult folosit. Si eu ma mir ca nu l-ati auzit pana acum, mai ales ca lucrati intr-o fabrica de profil. Eu lucrez in domeniu prelucrarii lemnului si al mobilei inca din 1988 si stiu termenul inca de atunci. Cand inca existau marile fabrici de mobila (multe disparute intre timp) sa faceau 3-4 camioane de mobila pe saptamana. Mobila era in principal din plop, combinata uneori cu tei iar finisajul era simplu si preponderent in nuante de nuc (inchis sau deschis). Incercarea la acest finisaj era uniformitatea, pentru ca plopul absoarbe diferit si apareau pete.
Ma intrebati despre originalitatea unui finisaj si despre relatia dintre forma, functiune si finisaj. Parerea mea este ca un finisaj nu trebuie tratat singur, separat de intreg. Un finisaj nu este nimic fara mobila de sub el. Trebuie privit intotdeauna tot ansamblul. Intr-adevar, noi ca persoane care finiseaza lemnul, putem copia un finisaj nou aparut la cine stie ce targ, dar nu il copiem ca sa ramana pe o mastra de lemn ci sa fie tot mobila. Ori, daca nu se potriveste cu modelul, degeaba l-am copiat. Pot sa va dau si un exemplu. Am facut la un moment dat, pentru un targ, o mostra de finisaj care a avut un mare succes. Era facut pe o mica usita de mobilier. Unul dintre italienii cu care colaboram m-a rugat ca, imediat dupa targ sa facem o biblioteca cu acel finisaj. A iesit ceva oribil, pur si simplu nu se potrivea deloc. De aceea spun ca totul trebuie privit ca un tablou si toti cei implicati sunt importanti.
Toate cele bune!