Ce sunt lacurile tixotropice și când se folosesc

Mulți dintre cei care lăcuiesc lemnul au întâlnit termenii „tixotropic”, „tixotrop” sau simplu „tixo”, referitor la o proprietate a lacului. Dar ce înseamnă acest „tixo” și când avem nevoie de un lac cu o astfel de proprietate?

Dacă ne uităm în DEX, aflăm că tixotropia este „transformarea reversibilă a unui gel în soluție în urma agitării sau a acțiunii ultrasunetelor”. Sunt convinsă că nu v-am ajutat cu nimic, ba pot spune chiar dimpotrivă. Totuși, cred că ne putem folosi de definiție pentru a începe explicația. Deci, conform definiției, lacurile tixotropice ar trebui să fie lacuri sub formă de gel care, dacă sunt agitate sau sub alte acțiuni exterioare, se tranformă în soluție.

Dar de ce ne trebuie un astfel de lac? Pentru că și atunci când lacul este mai gros trebuie să-l diluăm ca să poată fi aplicat bine. Lacul se așează bine, are un aspect plăcut și nu se crapă în timp, dacă se aplică mai multe straturi mai subțiri, în loc de un singur strat mai gros. Și atunci, de ce ne trebuie un lac gel?

Pentru că sunt situații când vrem să aplicăm o cantitate mare de material fără să dăm multe straturi și fără să avem parte de defecte și probleme. Aceste situații apar atunci când lacul se aplică prin pulverizare, iar pulverizarea este pe verticală.

Când se finisează o piesă prin pulverizare, ea poate fi pusă pe un suport, iar aplicarea se face ca în imaginea de mai jos.

Sau poate fi agățată de un suport, aplicarea lacului făcându-se de-a lungul piesei, de sus în jos.

La fel se aplică lacul si pe lateralele mobilelor, iar fenomenul este valabil atât pentru liniile de finisare sofisticate din fabrică, cât și pentru proiecte diy și cabine de pulverizare improvizate.

Pentru a putea face această aplicare de sus în jos, pe verticală, iar rezultatul să fie bun, ar trebui să se aplice multe straturi subțiri pentru că altfel, datorită gravitației, lacul s-ar scurge.

Și aici intervin lacurile tixotropice. Fiind sub formă de gel, lacul poate fi aplicat în cantitate mai mare, fără să apară scursuri și fără a avea probleme de crăpare a peliculei din cauza stratului prea gros de lac.

Lacurile tixotropice sunt foarte utile atunci când aplicarea se face pe scaune, ferestre, atunci când se dorește aplicarea unei cantități mari fără riscul apariției scursurilor. Când le folosiți, respectați indicațiile date de producător pentru că altfel riscați să pierdeți această proprietate. De exemplu, în cazul produselor hidrodiluabile pentru exterior, care de obicei au o tixotropie foarte mare, recomandarea este ca pistolul să aibă o duza de 2,8-3, pentru ca lacul sa poata ieși din pistol. O duză mai mică va face ca lacul sa iasă mai greu si veti avea tendința să-l diluați. Diluându-l, chiar și nu foarte mult și agitând pentru omogenizare, gelul se transformă în soluție și nu veți mai putea aplica o cantitate mare de lac dintr-o singură trecere. Astfel de produse se aplică de obicei fără a fi diluate și se așează foarte bine pe suport atunci când aplicarea se face cu pompe speciale, în așa fel încât să fie scos cu usurință din pistol, în ciuda grosimii.

Gradul de tixotropie variază, nu toate lacurile sunt foarte viscoase și au nevoie de duze mari. Sunt și produse, cum sunt lacurile poliuretanice de exemplu, care au viscozitate mare, dar care se pot dilua până la o anumită viscozitate de aplicare și se pot amesteca fără probleme. Întotdeauna însă trebuie respectate indicațiile producătorului.

Un dezavantaj al produselor cu tixotropie mare este că, atunci când aplicarea este pe orizontală, întinderea nu se face foarte bine, iar pelicula poate avea aspect de coajă de portocală. Dacă se diluează mai mult însă, lacul pierde proprietatea și poate fi aplicat și pe orizontală, fără riscul apariției micilor denivelări.

Rezumând, lacurile tixotropice se folosesc atunci când aplicarea prin pulverizare se face pe verticală. Este cazul finisării în industrie a scaunelor, lateralelor de mobilă, ferestrelor, dar și atunci când aveți un mic atelier în care finisați tot felul de obiecte și nu vreți să faceți scursuri pe canturile sau pe lateralele acestora.