Stejarul de plută, material pentru pardoseli, izolație fonică și dopuri

Pluta nu înseamnă doar dopuri pentru sticle, chiar dacă la asta ne duce cu gândul. Pluta mai este folosită ca materie primă pentru pardoseli, izolatie fonica sau termică sau alte obiecte cu diverse utilizări. Și totuși, ce este pluta și de ce a ajuns ea subiect în Revista din Lemn?

Ce este pluta

Pluta este scoarța unui stejar deosebit, nativ în SE Europei și Africa de nord, fiind specific bazinului mediteranean. Quercus suber sau stejarul de plută este cunoscut din cele mai vechi timpuri, coaja lui fiind folosită și de vechii egipteni. Au fost găsite urme fosile ale stejarului de plută care datează încă din paleolitic.

Copacul crește înalt de cca. 20 m. Scoarța se recoltează fără a fi tăiat copacul și se reface în timp. La suprafață scoarța are un strat fin rezistent la foc. Dacă pădurea este distrusă de un incendiu, scoarța va proteja trunchiul stejarului care se va regenera rapid, spre deosebire de alți copaci care ard total.

Stejarul de pluta este cultivat acum în Portugalia, Spania, Italia, Franța, Maroc, Algeria, Tunisia și este protejat de lege. El poate fi tăiat numai după ce și-a încheiat ciclul de viață de 200 de ani și doar cu aprobare specială. În Portugalia, principala țară producătoare de plută (50% din producția mondială), dacă se taie un stejar de plută trebuie plantați alți 2 în loc.

Cum se recoltează

Vă spuneam că scoarța se recoltează fără a tăia copacul. Ea poate fi recoltată pentru prima dată când copacul are în jur de 20 de ani. Următoarea recoltare poate fi făcută după minimum 9 ani, timp necesar pentru refacere. De altfel, după recoltare se scrie pe copac anul pentru a nu exista dubii asupra timpului necesar de așteptare. În cei 200 de ani de viață, scoarța unui stejar poate fi recoltată de aproximativ 12 ori.

Recoltarea se face exclusiv manual și doar de persoane instruite pentru a nu răni copacul. Este folosită o lamă subțire și nu foarte mare cu care se face o incizie în lungul copacului. Cu cât incizia este mai lungă, cu atât mai bine. Cu foarte mare grijă, se desprinde scorța pentru a nu distruge membrana fină ce protejează copacul. Ruperea ei poate duce la moartea copacului. Cantitatea de scoarță recoltată o dată crește cu vârsta copacului. De exemplu, un copac de 80 de ani poate da în jur de 200 de kg de scoarță la o recoltare.

Producția de plută este de 300.000 t/an, are o valoare de 1,5 miliarde euro și este făcută cu 30.000 de oameni. Numai 15% din volumul de scoarță este folosit pentru dopuri, dar aceasta reprezintă 67% din valoarea totală. Principalul producător, atât de dopuri cât și de alte produse din plută, este Portugalia.

Proprietățile plutei

Pluta este un material cu proprietăți incredibile. Celulele moarte ale lemnului care se depun la exterior pentru a forma scoarța se așează sub forma unui fagure care înglobează foarte mult aer. Acest lucru face scoarța foarte ușoară, greutatea ei fiind 1/4 din cea a apei. De aceea, plutește foarte ușor, fiind folosită la obținerea obiectelor pentru pescuit. La noi, numele i se trage tocmai de la această proprietate de a pluti.

Tot datorită aerului înglobat are cele mai bune proprietăți izolatoare, atât fonice cât și termice, comparativ cu produsele izolatoare existente. Ca izolatie fonica pluta are o capacitate foarte mare de a asorbi sunetele și vibrațiile. Cu ea se plachează pereții sălilor unde nu trebuie să producă ecou.

Are o putere extraordinară de a reveni la forma inițială. O bucată de plută asupra căreia se exercită o forță foarte mare, de 96.000 kPa, în 24 de ore revine în proporție de 90% la forma inițială.

Este rezistentă la putrezire, la foc, nu absoarbe apă și praf.

Toate aceste proprietăți se datorează zonei de creștere, climatului mediteranean. La un moment dat, un investitor american a încercat aclimatizarea stejarului de plută în SUA. A considerat că zona în care clima este foarte asemănătoare celei mediteraneene este California și a plantat stejarii acolo. Scoarța rezultată a fost mult diferită de cea recoltată în Europa și nordul Africii, devenind lemnoasă.

Cum se fabrică dopurile și plăcile din plută

După colectare, scoarța este paletată și ajunge în fabrică. Aici este opărită pentru a fi curățată și dezinfectată, dar și pentru a se înmuia. Cu coaja moale este mult mai ușor de lucrat. Cum nu toată scoarța are aceeași grosime, se separă cea groasă, din care se vor obține dopurile naturale, de cea subțire care se transformă în granule și este folosită la obținerea dopurilor tehnice.

Dopurile naturale se obțin pur și simplu printr-o operație asemănătoare ștanțării. Cu un utilaj se decupează dopurile din scoarță după care sunt sortate pe categorii și ambalate. Sunt persoane care spun că, dacă sticla nu are dop de plută, vinul nu este de calitate. Se pare că nu este chiar așa și că dopul de plută, spre deosebire de butoiul de stejar, are mai puțină influență asupra calității vinului (spre deloc).

Scoarța subțire este transformată în granule, amestecată cu liant și transformată într-un aglomerat de plută care apoi este feliat. Din aceste felii se obțin dopuri de plută tehnice, plăcile de pardoseală, sulurile de material de plută folosite pentru obținerea diverselor produse (pantofi, genți, obiecte de decor, folii de placare).

Din resturile rămase de la dopurile naturale – o contitate destul de mare de altfel, 70-75% – se fac plăcile pentru izolarea termică. Resturile sunt mărunțite, puse în forme metalice mari și tratate cu abur supraîncălzit. Caldura activează un liant natural existent în scoarță – suberin – care leagă granulele împreună și le transformă într-un bloc de material expandat.

Utilizări

Obținerea de dopuri de pluta, atât naturale cât și tehnice, este principala utilizare pentru care este cunoscută pluta. Și totuși, a fost folosită ca material izolator cu mult timp înainte de a fi folosită ca dop. Casele din sudul Italiei, Franței sau Spaniei aveau în trecut, pe podea și pe tavan, scoarță de stejar. Așa își protejau locuitorii acelor zone casele de căldura toropitoare din timpul verii și de frigul umed al iernii.

Folosirea ca material industrial de izolare a apărut însă din cauza scăderii cererii de dopuri la nivel mondial. Apariția dopurilor de plastic, de metal sau din alți înlocuitori au determinat poducătorii de dopuri de pluta să se îndrepte spre alte piețe. Cel mai mare producător de dopuri din lume, firma Amorim din Portugalia, s-a gândit să folosească resturile de la dopurile naturale pentru a obține o izolație naturală, sănătoasă și foarte performantă. Demersul i-a reușit și astfel a ajuns unul dintre cei mai mari producători de material natural de izolare, pe care-l exportă acum în toată lumea.

Pluta este folosită pentru obținerea pardoselilor, a izolatiei fonice, a multor obiecte practice sau de decorare (tablă, coperți, mărgele, genți, suporți). Sunt multe obiecte din plută care mi-au atras atenția, dar pantofii de sport din pluta Stefan Janoski, pe care Nike a ales să-și pună sigla în 2015, mi se par extraordinari.