Specii lemn

Lemnul de mango – dur, rezistent, sensibil la soare și ciuperci

Oferta mare de mobilier din lemn de mango te duce cu gândul la păduri întinse cu astfel de arbori. Abundența de lemn ține însă de creșterea rapidă a pomilor și de faptul că, odată ajunși la maturitate, producția de mango începe să scadă ceea ce duce la sacrificarea lor pentru împrospătarea plantațiilor. Cantitatea mare de lemn și timpul scurt de procesare până intră în producție conduc la un preț accesibil al mobilierului ceea ce a dus la creșterea cererii. Mi-a atras atenția acest lemn pentru că am văzut câteva plângeri legate de deformare și de probleme de finisare la piese de mobilier din mango. Încercând să găsesc cauza acestor neajunsuri am aflat lucruri interesante despre arborele și lemnul de mango, pe care vă invit să le descoperiți în cele ce urmează.

Arbore și fruct național în țări din Asia de sud

Arborele de mango își are originea în regiuni din Asia de sud, India fiind locul unde este cultivat de mii de ani pentru fructele sale cu gust deosebit. De altfel, în India mango este considerat fructul național, în Bangladesh fiind chiar arborele național. Cultivarea lui s-a extins treptat în Filipine, Indonezia, Malaezia și Thailanda unde au apărut soiuri noi. Calitățile fructului și dezvoltarea comerțului au dus la extinderea cultivării lui în regiunile tropicale din Africa și America de sud. Fructul este descris prima dată în Europa  de botanistul suedez Carl Linnaeus în 1753.

De mango sunt legate multe legende și mituri. În India se spune că soarta devine favorabilă și prosperitatea familiei crește dacă se plantează un mango în curtea casei. În mitologia hindusă, mango este asociat cu zeul dragostei, Kamadeva. Acesta folosea floarea de mango pentru a inspira pasiunea în inimile celor îndrăgostiți. Unele culturi consideră mango fructul iubirii eterne, dragostea dintre parteneri fiind veșnică dacă mănâncă din același fruct.

Mango este cunoscut în prezent ca arborele care produce cele mai mari fructe, fiind înregistrat astfel de Guinness Book. În 2010 a fost înregistrat un mango provenit din Filipine cu greutatea de peste 3,5 kilograme. În întreaga lume sunt peste 1000 de varietăți de mango, fiecare având caracteristici distincte legate de gustul, culoarea și forma fructului.

Un arbore cu creștere foarte rapidă

Mango (Mangifera indica) face parte din familia Anacardiaceae, la fel ca fisticul. Este un arbore veșnic verde, păstrându-și permanent frunzele. Crește foarte repede, ajungând la maturitate în 10-15 ani. Arborele matur începe să aloce resursele creșterii și acumulării celulelor lemnoase, fructele fiind neglijate. Producția începe să scadă, iar fermierii îi înlocuiesc cu plante tinere, mult mai productive. În trecut arborii tăiați erau arși. Ulterior au fost descoperite calitățile lemnului, devenind astfel o resursă importantă pentru mobilier accesibil.

Arborele de mango poate atinge înălțimi de până la 25-30 metri și diametru de 1-1,2 metri. Trunchiul este acoperit cu scoarță netedă, culoare variind de la cenușiu la maro închis. Coroana este rotundă și bogată, cu frunze verzi alungite și lucioase. Florile sunt mici, aromate și colorate galben pal. Fructul este mare și oval, având coaja verde, portocalie sau roșiatică în funcție de nivelul de maturitate și specie. Miezul este galben și suculent, foarte bogat în nutrienți. În interior este sâmburele mare, plat și dur care protejează sămânța din interior.

Lemn cu aspect plăcut, rezistent la apă, dar sensibil la soare, insecte și ciuperci

Mango face parte din grupul speciilor exotice fiind asemănător cu lemnul de tec sau cocobolo, dar mult mai accesibil. Fiind specie veșnic verde, secțiunea transversală prin trunchi nu pune în evidență inele anuale ci, eventual, inele sezoniere. Partea de alburn este uneori mai deschisă la culoare, dar de cele mai multe ori nu se vede diferența dintre alburn și duramen. Culoarea variază de la crem și brun foarte deschis până la brun auriu sau brun roșiatic, uneori cu dungi galbene sau rozacee.

Lemnul este sensibil la atacul ciupercilor de aceea prezintă deseori fenomenul de sufocare (spalted wood), la fel ca lemnul de fag sau paltin. Ca urmare, pe suprafața lemnului apar modele formate din dungi colorate de la bej la negru. Este un defect care crește calitatea lemnului, cel care prezintă acest fenomen, precum și cel cu fibra creață sau răsucită fiind mult mai scump și mai apreciat.

Fibra este dreaptă sau răsucită, iar textura medie spre grosieră cu luciu natural. Porii sunt mari, difuzi, solitari sau în grupuri dispuse radial. Razele medulare sunt vizibile. Lemnul nu prezintă miros, iar praful provenit de la prelucrare poate cauza iritații pe pielea sensibilă. Nu are nevoie de perioadă lungă de uscare și tratare uneori fiind prelucrat imediat după tăiere.

Lemnul de mango are densitatea în stare anhidră 675 kg/m³, iar duritatea Janka 4780 N, fiind asemănător lemnului de frasin sau cireș negru. Este rezistent la umiditate, dar este sensibil la atacul insectelor și ciupercilor. De asemenea, este foarte sensibil la acțiunea soarelui, pierzând apa foarte repede când este direct sub bătaia lui. Ca urmare pot apărea crăpături, deformări și chiar despicări ale lemnului.

Se prelucrează ușor, dar conținutul ridicat de oxizi de siliciu (cuarț, nisip) poate duce la deteriorarea rapidă a pânzelor utilajelor. Se strunjește și se sculptează ușor, se încleiează și se finisează fără probleme. Pentru finisare se recomandă uleiul sau ceara pentru că păstrează mai bine apa în interior. Finisarea cu produse pe bază de solvent pot accelera procesul de deshidratare.

Utilizări ale lemnului de mango

Lemnul de mango este prelucrat mai ales în zonele de unde provine pentru că astfel se profită de prețul mic. Transportul lui în alte zone duce la creșterea prețului. Din lemn se fac mobilier – mese, scaune, paturi, dulapuri, comode – pardoseli, instrumente muzicale, accesorii de bucătărie, decorațiuni, obiecte de artizanat. Poate fi folosit și pentru mobilier de grădină, dar trebuie foarte bine protejat de soare și atacul insectelor și ciupercilor. Pentru ca un astfel de mobilier să aibă viață lungă trebuie foarte bine îngrijit, fiind necesară uleierea sau ceruirea cel puțin o dată pe an.

Se folosește pentru obținerea panourilor de diferite tipuri, a placajului și furnirului, a ușilor și ferestrelor. Cele mai multe surse nu îl recomandă însă pentru folosirea în construcții. Din lemn se extrage tanin folosit la prelucrarea pieilor naturale.

Pe piața românească, lemnul de mango ajunge cel mai des sub formă de mobilă. Textura medie spre grosieră îl face foarte potrivit pentru stilul rustic sau rustic industrial. Așa găsim mare parte din mobilă, prelucrările mecanice fiind adecvate stilului. Sensibilitatea la ciuperci și conținutul de tanin face ca de multe ori lemnul să pară pătat.

Mango este cultivat în primul rând pentru fructul său, unanim apreciat pentru gustul și calitățile lui. Sunt studii care arată că în ultimii 30 de ani producția de mango s-a dublat la nivel mondial. Lemnul este un bonus oferit nouă de plantă, după ce ani de zile ne-a oferit fructele. Fermierii dornici să scape cât mai repede de exemplarele îmbătrânite, care rodesc puțin sau deloc, vând repede și ieftin lemnul. Și așa putem să ne cumpărăm mobilierul dorit la un preț foarte bun (uneori).

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

Adaugă comentariul

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

Abonează-te la newsletter

ro_RORomanian