Scurtă poveste despre reconditionarea unei mese

Când am văzut-o prima dată zăcea într-un colț de cameră și era folosită ca spațiu de depozitare. Picioarele parcă i se desprindeau de pe targ și lăsa impresia că în orice moment se va rupe. Deși părea un candidat pentru curățenia de primavară, desenul fibrelor de pe blat au fost cele care au stârnit interesul pentru reconditionarea mesei.

Nu mă declar vreun cunoscător în ale recondiționării, dar ca un prim pas consider că ar trebui stabilit un itinerar cu problemele existente.

În cazul mesei cu pricina, după o inspecție, am determinat următoarele etape prin care a trebuit să trec pentru a o readuce la viață:

 Demontarea picioarelor de targul mesei

Ele s-au desprins cu ușurință, deoarece adezivul folosit a fost cleiul de oase. Cu ajutorul unei suflante cu aer cald și puțină forță fizică, picioarele au fost detașate.

Tipul de îmbinare folosit a fost realizat cu ajutorul diblurilor. Am îndepărtat diblurile vechi, am refăcut găurile pentru a mă asigura că îmbinarea va fi la unghiul adecvat.

Curățarea lemnului până la fibră

Această operație se poate face prin șlefuire sau decapare. Neavând niciun element sculptat în structură și totodată nici accesul nefiind o problemă, am optat pentru șlefuire. Aceleași operații le-am folosit și pentru sertar.

Încleierea pieselor componente cu adeziv D3 și folosirea clemelor și preselor pentru a asigura îmbinările la unghiul corespunzător.

Au urmat ca etape: șlefuirea la nivel, finisarea, curățarea și montarea feroneriei.

Acesta a fost primul meu contact cu recondiționarea unui obiect de mobilier și îl puteți vedea integral aici. Pentru o primă încercare am fost destul de mulțumit de rezultat. Consider că am avut noroc la partea de furnir, care nu a trebuit înlocuită.

Mai multe proiecte realizate de Marian puteți vedea aici.