Aracet, adeziv pentru lemn sau adeziv PVA: caracteristici, proprietăți, rezistența la îngheț

Cei mai folosiți adezivi pentru îmbinarea lemnului sunt cei pe bază de poliacetat de vinil, cărora mulți le spun aracet (vă spun imediat de unde vine numele). Atât de bine se înțeleg cu lemnul că sunt denumiți de multe ori adezivi pentru lemn, fără să mai fie specificat tipul. Sunt diferite tipuri de astfel de adezivi, de la cei folosiți pentru bricolaj, până la produse industriale folosite pentru îmbinarea panourilor de masiv sau a obiectelor încleiate ce stau la exterior. Problema acestor adezivi este că, fiind pe bază de apă, îngheață la temperaturi sub 0ºC. Despre caracteristicile și utilizările acestor adezivi, comportamentul lor în anotimpul rece și transformările care au loc atunci când temperatura scade foarte mult, dar și despre un adeziv rezistent la inghet ce poate fi folosit fără riscuri și după dezghețare am să vă vorbesc în continuare.

Ce este un adeziv polivinilic (PVA)

Adezivii PVA sunt dispersii apoase de poliacetat de vinil. Dispersie înseamnă că moleculele de poliacetat de vinil nu sunt dizolvate în apă ci plutesc în ea. Când apa iese din sistem (din diverse motive) moleculele reacționează între ele – polimerizează – și formează adezivul.

Și moleculele de poliacetat de vinil rezultă tot printr-un proces de polimerizare, când mai multe molecule mai mici, de acetat, se leagă între ele. Da, este chimie și de obicei sperie. Dar promit că nu durează mult și că toate aceste explicații au un scop. Spuneam la un moment dat de ce lacurile poliuretanice sunt mai rezistente decât alte lacuri. Ceva asemănător se întâmplă și aici. Polimerizarea presupune că mai multe elemente mici se leagă între ele pentru a forma o moleculă mai mare. Moleculele de poliacetat de vinil sunt liniare și pot fi de diferite lungimi. Când apa dispare, moleculele se apropie și reacționează între ele formând o rețea tridimensională foarte puternică și așa bucățile de lemn se prind una de cealaltă. De capacitatea moleculelor de a se lega între ele cât mai multe și cât mai variat depinde rezistența peliculei de adeziv. Aici, intervin producătorii pentru a obține adezivi mai rezistenți la tracțiune, compresie, umiditate, radiația UV sau intemperii.

Adezivul de acest tip a fost inventat în 1912 de chimistul german Fritz Klatte. În România, adezivul s-a produs la Cominatul Chimic Râșnov sub numele de Aracet, o abreviere de la adeziv (A) românesc (R) pe bază de acetat (ACET). Cu toate că este un brand, numele a devenit sinonim cu adezivul pentru lemn și este folosit pentru a denumi adezivii PVA.

Caracteristicile adezivilor PVA

Sunt printre cei mai folosiți pentru încleierea lemnului și a plăcilor derivate din lemn precum placajul, PAL-ul sau MDF-ul. Ușurința utilizării, faptul că sunt pe bază de apă și multe alte calități îi determină pe foarte mulți, atât în industrie cât și în domeniul DIY, să îi folosească. Caracteristicile cu care conving sunt:

• nu au miros și nici culoare care ar putea influența aspectul final al lucrării
• sunt pe bază de apă și nu sunt toxici
• nu îngălbenesc în timp
• sunt flexibili și păstrează flexibilitatea în timp
• sunt neutri din punct de vedere al pH-ul
• nu emană gaze periculoase în timpul procesului, nici atunci când lipirea se face la cald
• în majoritatea cazurilor devin transparenți după lipire.

Adezivii PVA nu lipesc doar lemnul ci și hârtia sau textilele. Pentru o aderență si o lipire cât mai bună materialele trebuie să fie poroase. Sau măcar unul dintre ele. Porozitatea ajută pentru că adezivul intră în material și se ancorează foarte bine de el. Tot porozitatea permite ieșirea apei ceea ce duce la lipire.

Influența temperaturii. Cum poate fi identificat un adeziv care a trecut printr-un ciclu îngheț-dezgheț

Adezivii sunt influențați atât de temperatura ridicată, cât și de cea scăzută. La temperaturi mari apa din dispersie începe să iasă din sistem și dă posibilitatea moleculelor să se apropie și să reacționeze. De aceea, nu este recomandată depozitarea la temperaturi ridicate și nici nu au termen de garanție foarte lung. În timp, echilibrul apă-poliacetat se poate strica și atunci adezivul polimerizează în ambalaj și nu mai poate fi folosit.

La temperaturi scăzute adezivii, fiind dispersii apoase, îngheață. Acest lucru îi poate afecta în două moduri. Pe de o parte, înghețarea poate strica echilibrul și determină reacția dintre moleculele de poliacetat. Pe de altă parte, cristalele de gheață formate pot interveni asupra legăturilor moleculelor de poliacetat de vinil, desfăcându-le și pierzându-se astfel proprietățile adezive.

Mulți dintre adezivii PVA își pierd proprietățile după un ciclu îngheț-dezgheț. Uneori, privit în ambalajul original, pare că nu s-a întâmplat nimic și poate fi folosit. Dar dacă este folosit linia de lipire nu va avea rezistență și va ceda atunci când obiectul este folosit. Cum știți, un obiect lipit nu trebuie să cedeze niciodată pe linia de lipire. Dacă este supus unor forțe atunci cedarea trebuie să fie în lemn.

Un adeziv bun trebuie să curgă, să nu aibă aspect cleios sau zgrunțuros, asemănător brânzei de casă (brânza dulce). Dacă viscozitatea a crescut adezivul trebuie agitat. Dacă nu redevine fluid și fără aglomerări atunci nu este bun de folosit. Un alt mod de verificare este să se pună o cantitate mică pe o suprafață și lăsată să se întărească. Dacă aspectul este cretos, adezivul nu este bun. De asemenea, dacă în loc să devină transparent devine mai alb și cretos, atunci adezivul este compromis și nu poate fi folosit.

Adeziv rezistent la îngheț

Există însă și adeziv care rezistă chiar la mai multe cicluri îngheț-dezgheț și care poate fi folosit după aceea. Este cazul adezivului TISZABOND D3-D 3011, de la Szolvegy, din Târgu Mureș. Este un adeziv dezvoltat pentru un client de la Miercurea Ciuc, polul frigului de la noi. Riscul ca pe perioada iernii adezivul să înghețe în depozit era foarte mare și din acest motiv s-a cerut ajutorul producătorului pentru a dezvolta un produs care să poată funcționa și după înghețare. Szolvegy a reușit această performanță, clientul folosind adezivul de două ierni deja.

TISZABOND 3011 este un adeziv D3 ce poate fi folosit atât pentru lucrări de tâmplărie, cât și în construcții. Poate fi folosit pentru încleierea obiectelor folosite la interior, în condiții de umezeală ridicată, dar și la exterior, în zone adăpostite sau cu climat moderat. La nevoie, poate fi tranformat în adeziv D4 prin adăugarea unui agent de reticulare (D3D4).

Recomandări ce v-ar putea ajuta

Dacă lucrați cu lemnul și folosiți adezivi de bază de poliacetat de vinil, iată câteva recomandări și ponturi:

• Adezivul neîntărit se curăță ușor cu apă caldă (eventual și detergent) spre deosebire de adezivul întărit care este destul de greu de îndepărtat. Dacă a căzut adeziv pe lemn sau excesul a ieșit în afară ștergeți-l cât încă este fluid.
• Adezivul se întărește mai repede în zonele în care există curenți de aer. Ventilația ajută la eliminarea mai rapidă a apei și la declanșarea reacției de polimerizare.
• Dacă lipiți materiale diferite, cel puțin unul dintre ele trebuie să fie poros (trepte de lemn pe scară de beton, de exemplu).
• Presiunea moderată grăbește întărirea. Prinderea în cleme sau în prese forțează adezivului să intre mai adânc în lemn ceea ce duce la o lipire mai rapidă și mai solidă.
• Temperatura ridicată, lemnul uscat și umiditatea scăzută scad timpul de reacție, pe când temperatura scăzută, umiditatea crescută a lemnului și a mediului de lucru duc la un timp de întărire mai lung.
• Soluția diluată de adeziv (1:1 cu apa) poate fi folosită pentru a închide capetele de fibră la lemnul masiv. Este modul prin care se reduce absorbția și se împiedică apariția petelor la băițuire.
• Poate fi folosit în combinație cu praful de lemn pentru a face chituri folosite la repararea micilor defecte din lemn (găuri, zgârieturi).

Adezivii de bază de poliacetat de vinil sunt simplu de utilizat și accesibili. Pot fi folosiți în industrie, în construcții sau în gospodărie și la proiecte de bricolaj. Și nu uitați! Dacă aveți nevoie de unul rezistent la îngheț, există și este testat deja.