Tocătoare, linguri, boluri, sucitoare, nu există casă în care să nu existe un astfel de obiect din lemn pentru bucătărie. Multe dintre ele sunt neprotejate, neacoperite, așa cum se foloseau în trecut. Lingurile și polonicele din lemn, putineiul unde se bătea untul și copaia pentru pâine nu erau acoperite cu vreun strat protector. În timp, lemnul se închidea la culoare, începea să acumuleze murdărie și în final, obiectele erau înlocuite cu altele noi. Acum avem posibilitatea să le protejăm pentru a le păstra mai mult timp. Dar este nevoie de materiale netoxice de finisare pentru că toate aceste obiecte de lemn vin în contact cu mâncarea. Deci, ce materiale se folosesc pentru protejarea lor fără a ne otrăvi?
De ce este nevoie de finisaj pentru obiectele de lemn din bucătărie
Înainte să vedem de ce le protejăm. Trei sunt principalele motive:
- protejarea lemnului de acțiunile mecanice ce-l pot deteriora
- evidențierea desenului natural al lemnului
- reducerea absorbției de apă și a altor materiale lichide în interiorul lemnului.
În timpul lucrului, obiectele vin în contact cu cuțite sau alte ustensile ce pot înțepa sau găuri sau cu materiale abrazive de curățare și întreținere. Protejându-le cu materiale netoxice de finisare suprafața devine mai dură sau capătă o peliculă care împiedică zgârierea sau ciobirea.
Cu ajutorul produselor de finisare desenul natural al lemnului este pus în evidență. Cel mai bine se vede acest lucru pe obiectele făcute din lemn de plop sau tei. Neprotejate, obiectele sunt albe și uniforme. În momentul în care se aplică un material de finisare, desenul făcut de inelele anuale începe să fie vizibil.
Dar cel mai important efect al finisării este împiedicarea sau reducerea absorbției în lemn. În bucătărie apa sau alte produse lichide sunt o prezență continuă. Lemnul este higroscopic așa că va absorbi apă. Absorbția și eliminarea apei pot duce la apariția tensiunilor ce duc la crăparea lemnului. În plus, apa antrenează și murdărie și astfel lemnul se îmbâcsește în profunzime. Cu ajutorul materialelor de finisare absorbția poate fi controlată.
Principalele moduri de protecție
Protejarea obiectelor din lemn folosite în bucătărie poate fi făcută cu uleiuri sau/și ceară naturale sau cu lacuri sintetice cu catalizare. În primul caz lemnul va absorbi materialul în interior, suprafața fiind foarte puțin acoperită. Frumusețea lemnului va fi scoasă în evidență iar absorbția de lichide în interior va fi redusă. Protecția la șocuri mecanice va fi însă în continuare redusă, lemnul putând fi în continuare zgâriat sau lovit.
În cel de-al doilea caz se formează peliculă la suprafața lemnului. Este astfel mult mai bine protejat la șocuri mecanice și împotriva absorbției de lichide. Aspectul este însă mai „de plastic”, lemnul pierzând din farmecul natural.
1. Uleiuri și ceruri ca materiale netoxice de finisare
Sunt mai multe tipuri de uleiuri și ceruri ce pot fi folosite pentru acoperirea obiectelor din lemn pentru bucătărie. Ele trebuie să fie naturale și fără adaosuri de compuși sintetici. Finisarea cu ulei se face aplicând straturi succesive, cu timp de uscare între ele și ștergerea surplusului. Se aplică atât timp cât lemnul continuă să absoarbă. Ceara poate fi aplicată în amestec cu ulei sau ca produs separat. Ea rămâne la suprafața lemnului ca strat protector, fără a avea însă rezistență mecanică. Iată câteva dintre uleiurile sau amestecurile de ulei cu ceară folosite ca materiale netoxice de finisare:
Uleiul mineral este cel mai folosit material netoxic pentru finisarea obiectelor din lemn din bucătărie. Este un material fără gust, fără culoare și fără miros, obținut în urma distilării petrolului. Produsul trebuie să fie înalt purificat. Lemnul finisat cu ulei mineral are un tușeu foarte fin și plăcut, nelăsând senzația de gras. Este un material pe care îl puteți găsi la farmacie fiind folosit și în afecțiuni digestive.
Uleiul de in – se folosește cel natural nesicativat. Sicativul conține săruri de metal care pot fi periculoase. Uscarea uleiului natural de in este foarte lentă, un strat având nevoie de câteva zile pentru a se usca. Pentru a grăbi uscarea uleiul de in poate fi fiert înainte de folosire.
Uleiul de tung. Este uleiul care pune cel mai frumos în evidență desenul lemnului. Trebuie folosită varianta naturală, nediluată cu solvenți sintetici. Pentru diluție se folosește esența de terebentină, tot un produs natural.
Uleiul de nucă este foarte bun pentru finisarea obiectelor de lemn din bucătărie, la fel ca cel de cocos. Nu se recomandă însă folosirea lor de cei care au alergie la nuci și alune.
Uleiurile de in, tung și nucă au și capacitatea de a da o oarecare duritate lemnului. În timpul uscării are loc un proces asemănător polimerizării care întărește fibra lemnului acolo unde uleiul aderă. Spre deosebire de aceste uleiuri, cele de floarea soarelui, măsline sau struguri nu se întăresc la uscare. Principalul dezavantaj al acestora este însă faptul că, în prezența aerului, râncezesc și capătă un miros foarte urât.
Amestecul de ceară de albine și ulei de in este folosit deseori pentru finisarea obiectelor de lemn din bucătărie. Amestecul se face la cald, cu atenție pentru a nu se aprinde. O rețetă cu rezultate bune conține 5 părți ulei de in și una de ceară). Amestecul poate fi folosit rece, când este solid, dar de consistența untului moale sau cald, sub formă lichidă. Ca lichid intră mai bine în lemn iar protecția la umiditate este mult mai bună.
Emulsie de ceară de Carnauba. Este o ceară naturală ce protejează frunzele unei specii de palmier. Emulsia se folosește doar pentru a proteja suprafața lemnului. Este bine să fie folosită pentru produsele care nu se utilizează foarte des. Folosirea intensă le îmbâcsește iar refinisarea este mai dificilă pentru că trebuie îndepărtat tot stratul vechi.
2. Folosirea produselor peliculogene
Lacurile ce pot fi folosite sunt cele cu întărire chimică, în special cele poliuretanice. În urma reacției chimice definitive rezultă un produs inert care nu este toxic pentru organism. Aceste produse pot fi folosite și pentru finisarea pătuțurilor și jucăriilor pentru copii.
Pentru a putea fi folosite în siguranță, obiectele finisate trebuie lăsate min.30 de zile pentru ca reacția să se definitiveze. În tot acest timp există riscul ca o parte din lac să nu fi reacționat cu catalizatorul și astfel sa fie foarte nociv.
Și celelalte lacuri cu întărire pot fi folosite – poliesterice, acrilice, hidrodiluabile. Cu cât procentul de întărire este mai mare cu atât produsul final rezultat este mai sigur. De aceea se recomandă produsele poliuretanice, procentul de catalizare al acestora fiind între 50 și 100%.
Tot în clasa produselor peliculogene intră si shellac-ul. Produsul trebuie să fie natural, cel obținut dintr-o specie de gândaci, fără adaosuri de produse sintetice. Se recomandă folosirea obiectului după evaporarea totala a solventului din peliculă(min.2 săptămâni de la aplicare).
Indiferent de produsul folosit pentru protecție, obiectele trebuie întreținute. Cele uleiate se reuleiază cel puțin o dată la 6 luni dacă folosirea lor este o obișnuință. Când produsele sunt protejate cu ceară trebuie îndepărtat vechiul strat pentru a aplica altul nou. Ceara înglobează în timp murdărie ce nu poate fi îndepărtată la o simplă spălare. Obiectele protejate cu lacuri trebuie verificate periodic pentru a nu fi crăpate sau zgâriate în profunzime. În aceste cazuri apa pătrunde sub peliculă iar protecția nu mai este eficientă. Poate fi chiar periculos pentru că sub peliculă se pot dezvolta ciuperci și mucegaiuri nocive.
Sper să considerați interesante și utile informațiile. Dacă credeți că este un articol folositor și altora, puteți distribui. Iar dacă aveți comentarii, întrebări sau completări, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat.
Română 
Italiano 
English 
Deutsch 
Español 
Français 
Polski 
Português (AO90)
Fac un tocator din lemn de brad si voiam sa il dau bait inainte de uleiul mineral. In cazul acesta, isi mai face uleiul efefctul? Multumesc frumos
Buna seara!
Da, uleiul va intra in lemn si-l va proteja impotriva umiditatii. Aplicati uleiul dupa uscarea completa a baitului. Folositi baituri recomandate pentru colorarea produselor ce vin in contact cu mancarea. In timp uleiul poate fi indepartat prin folosire si exista riscul sa se ajunga la bait. Puteti folosi coloranti alimentari.
Toate cele bune!
Multumesc frumos pentru ajutor 🙂
Fain articol. Cred că ar trebui să scrieți pe orice pagină unde este vorba despre uleiul de in acea avertizare apropo de autocombustie. Ajunge o cârpă îmbibată lăsată mototolită aiurea pentru un incendiu.
Buna idee! O sa adaugam aceasta atentionare tuturor articolelor unde se vorbeste despre ulei sau produse care au white spirit ca diluant.
Toate cele bune!
Buna ziua, am nevoie de putin ajutor va rog, este prima oara cand fac asta si nu stiu daca fac bine. Am citit cateva sute de comentarii si multe articole in ultimele 3 zile de cand v-am descoperit. E fenomenal acest site, aveti tot respectul si admiratia mea pentru priceperea dvs si pentru pasiunea ce o aveti pentru lemn.
Dar nu am gasit ceva concret despre molid, poate mai este de folos cuiva in aceeasi situatie daca aveti timp sa ma sfatuiti.
Am cumparat de la dedeman niste panouri din lemn de molid cu scopul de a le monta unele ca rafturi pentru haine, si unul ca suprafata de lucru pentru birou (poza3). Mie mi-e draga ideea de lemn natur, curat, fara lacuri chimice, si-n plus am crezut ca or sa miroasa a padure… Dar: 1. nu miros a nimic, nici macar la slefuit n-au mirosit, 2. ma gandesc ca se vor murdari foarte repede, si mai ales 3. nu imi place deloc culoarea molidului, este foarte palid, mi-e teama sa nu devina galben sau portocaliu in timp. Eu prefer nuantele calde de lemn, dar nu inchise (am avut o comoda cu furnir natural de stejar care a „imbatranit” foarte frumos.
Mi se par foarte puternice mirosurile de lacuri si vopseluri in general, drept urmare am cumparat „Lac pentru lemn Oskar Aqua nuanta stejar, pe baza de apa, interior/exterior”. Criteriul de alegere din multe mostre de la diferiti producatori a fost lipsa mirosului si singura nuanta care mi-a placut.
Acum, dilema mea: pe pagina produsului scrie ca necesita grund inainte, insa pe fisa tehnica tot de pe acea pagina scrie ca pentru lemn nou, de interior, se aplica direct pe lemn. Cum sa procedez, cu sau fara grund? Am ales bine acest produs in loc de ulei, ceara si cate si mai cate alte optiuni pe care nu le inteleg neavand nicio experienta in domeniu? Exista vreo tehnica anume de aplicare, in afara de in lungul fibrei? Unde se suprapun repetarile de perie se va vedea culoarea mai inchisa, sau se uniformizeaza la uscare?
Mentionez ca bara pentru umerase si suportii acesteia sunt din lemn de tei, facute si slefuite de tatal meu. E in regula sa aplic direct, fara grund, acest lac si pe rafturi, si pe blatul de birou, si pe bara de umerase? Blatul de birou se va comporta bine in timp? (mouse-ul de la PC, foarfeca de croitorie, etc -spunea cineva pe un blog ca molidul e atat de moale incat atunci cand scrie cu pixul pe o foaie raman adancituri in lemn…)
Mi-ar fi mai usor ca timp si bani fara grund, dar mi-ar parea rau sa apara pete la lacuire sau la utilizare, mai ales ca nu am experienta, ci doar zel si bucuria de a simti lemnul si de a face ceva cu mana mea. Ce ma sfatuiti?
Nuanta pe care o doream este cea din prima imagine, dar cred ca acela este un lemn mai nobil. Imi place si cea din a doua imagine, la o proba pe un rest de lemn mi-a iesit mai apropiat ca acesta.
https://www.pinterest.ca/pin/433049320422526631/
https://www.pinterest.ca/pin/433049320421440638/
https://www.pinterest.ca/pin/433049320419698055/
Multumesc frumos pentru eventualul raspuns, numai bine si s-aveti spor in tot ce faceti!
Buna seara!
Sa leluam pe rand sa nu pierdem ceva. 🙂
Molidul este arborele cel mai intalnit in padurile din Romania de aceea se gaseste usor si este ieftin. Spre deosebire de trecut, cand arborii erau taiati la maturitate deplina, acum se taie cand sunt inca tineri. De aici lipsa mirosului si rezistenta scazuta la actiuni mecanice. Daca vreti un un rasinos (asa cum este si molidul) mai rezistent si cu miros specific sesizabil, cautati pin nordic sau siberian sau larice (larita, cum se mai spune la noi).
Rasinoasele (molid, brad, pin, larice, tuia) incep sa-si schimbe culoarea imediat dupa taiere. Schimbarea are loc din cauza luminii si este accelerat de soare. Molidul se ingalbeneste in timp ajungand spre galben portocaliu.
Stejarul este foarte diferit comparativ cu molidul. Este mult ai dur iar in timp posii devin mai marcati si desenul natural mai vizibil. Molidul, la fel ca toate rasinoasele, nu are pori. Chiar daca se foloseste culoarea stejar, la final, efectul va fi diferit pentru ca nu exista pori.
Ceara si uleiul dau un aspect natural si placut lemnului, dar nu au rezistenta mecanica. Pentru a obtine acea rezistenta aveti nevoie de lav, deci ati ales bine.
Lacul poate fi folosit si fara grund. Va fi mai dificil la slefuit intre straturi, dar va veti descurca. Pentru a obtine o suprafata placuta dupa vopsire aveti nevoie de un trafalet mic cu burete dur pentru aplicarea vopselelor si bureti abrazivi medii si fini (gasiti materialele in magazinele de bricolaj). Incepeti prin a slefui suprafata lemnului. Folositi burete abraziv mediu si slefuiti in lungul fibrei. Desprafuiti si stergeti cu o carpa moale de bumbac. Suprafata nu trebuie sa agate carpa si sa fie placuta la atingere. Aplicati primul strat de lac cu trafaletul, fara sa suprapuneti suprafetele pentru ca zona se va inchide la culoare. Lasati sa se zvante o ora si mai aplicati un strat, in aceleasi conditii. Dupa inca o ora, repetati. Lasati apoi sa se usuce pana ziua urmatoare. A doua zi verificati daca stratul este bine uscat. Veti descoperi si ca suprafata a devenit aspra. Fibra lemnului a absorbit apa din lac, s-a ridicat, a fost acoperita cu lac si s-a intarit asa. Trebuie sa ajungeti din nou la suprafata placuta si pentru aste slefuiti usor suprafata, in lungul fibrei, cu buretele fin. Desprafuiti, stergeti cu carpa si verificati suprafata. trebuie sa fie fina, cu tuseu placut. Daca nu este asa continuati slefuirea insa fara sa apasati pentru a nu indeparta stratulpana la lemn. Desprafuiti din nou si aplicati un ultim strat de lac cu trafaletul. Lasati sa se usuce pana a doua zi.
Puteti finisa asa toate suprafetele. Acolo unde nu puteti folosi trafaletul incercati cu pensula. Daca lasa dare diluati lacul cu apa, dar nu mai mult de 5%.
Din pacate, in link-urile trimise nu vad decat omagni cu rochii si coafuri de pe pinterest.:)
Sper ca am reusit sa fiu destul de coerenta. Am pus mai jos trei link-uri care sper sa va fie de folos.
Toate cele bune!
https://revistadinlemn.ro/2020/04/23/vopsirea-si-lacuirea-sfaturi-pentru-incepatori/
https://revistadinlemn.ro/2017/01/17/cum-deosebim-lemnul-de-molid-de-cel-de-brad/
https://revistadinlemn.ro/2017/01/10/lemnul-de-rasinoase-comparativ-cu-cel-de-foioase/
Multumesc pentru rabdare si pentru toate informatiile, sunt de mare folos! Sunt atat de bucuroasa cand descopar oameni ca dvs, e o placere sa citesc articolele de aici, invat o multime de lucruri si din comentarii.
Cred ca acum sunt vizibile si imaginile corecte, oricum sunt relevante mai mult pentru mine, ca inspiratie 🙂
Sper sa pot reveni curand cu dovezi de lucru bine facut sau, in cel mai rau caz, lectie invatata -gen asa nu 🙂
Multa sanatate, si toate cele bune!
Succes! Astept rezultatul! 🙂