Gudron din lemn – un produs natural și sigur de protecție a lemnului la umiditate și insecte

Discuțiile privind folosirea gudronului sunt contradictorii, unii susținând că este un material miraculos, alții că este deosebit de periculos. Paradoxal, au dreptate cu toții, pentru că gudronul se poate obține din materiale diferite, rezultatul fiind diferit. Gudronul obținut din lemn este un material cu proprietăți foarte bune de protecție a lemnului aflat la exterior sau în condiții deosebite de umiditate. Este diferit de cel obținut din petrol sau cărbune care este considerat periculos din cauza conținutului mare de benzen (produs considerat cancerigen).  Folosit intens în trecut pentru protecția lemnului, în special a ambarcațiunilor, apariția produselor moderne pentru lemn și renunțarea la lemn în construcția navelor, a pus gudronul de lemn ca protector al lemnului într-un con de umbră. Continuă însă să fie folosit  pentru că proprietățile lui depășesc cu mult sfera protecției lemnului.

Doar un pic de istorie

Gudronul din lemn (wood tar, în engleză) este cunoscut din cele mai vechi timpuri, existând dovezi ale folosirii lui în Grecia antică și chiar în epoca fierului. Cel care a fost vedeta în ultimele 5-6 secole a fost gudronul de pin produs în țările nordice și Rusia. Deoarece existau suprafețe întinse acoperite cu păduri de pin locuitorii au găsit tot felul de metode de a folosi lemnul, inclusiv buturugile și rădăcinile. Una dintre ele era încălzirea lui la temperaturi înalte, fără ardere, în cuptoare speciale construite în pământ. La baza cuptorului construit special se scurgea gudronul, un amestec gros brun și plăcut mirositor.

În secolul al XVII-lea existau astfel de cuptoare în majoritatea localităților din Suedia, Finlanda și Norvegia. Datorita proprietăților de protecție la apă era folosit la fabricarea navelor și astfel a ajuns să fie exportat în țările din jur mai sărace în păduri. Pentru că materia primă nu era aceeași și calitatea gudronului era diferită de la localitate la localitate, de la țară la țară. Cel mai apreciat era gudronul provenit din nordul Suediei, unde a fost înființată și prima companie de export patronată de regele Suediei. Aceasta a fost principalul exportator de gudron al Suediei din 1650 până la începutul secolului XX, iar exportul se derula prin portul Stockholm. Gudronul era ambalat în butoaie de lemn pe care era ștanțat numele portului, astfel că gudronul Stockholm a devenit sinonim cu calitatea.

Un alt producător important de gudron au fost SUA, metoda de obținere fiind exportată de coloniști. Principalul beneficiar era Marea Britanie care-l folosea la protecția împotriva apei a lemnului, parâmelor și pânzelor ambarcațiunilor pe care le construia. A fost o perioadă de mare dezvoltare a acestui domeniu, încurajat de apariția industriilor americane și de cererea crescută venită din partea Marii Britanii ca urmare a ocupării țărilor nordice de Imperiul Țarist. Înlocuirea lemnului cu metalul la construcția navelor și apariția produselor moderne de protecție a lemnului a dus și aici la scăderea drastică a producției la începutul secolului al XX-lea.

Și la noi s-a obținut gudron în fabrica de la Margina, din județul Timiș. Bazele fabricii au fost puse în 1910, iar gudronul era obținut ca produs secundar al distilării lemnului de fag, produsul principal fiind oțetul de lemn. Fabrica a intrat în declin după 1990, iar în 1998 a fost închisă.

Obținerea gudronului din lemn

Gudronul se obține prin distilarea distructivă la temperatură ridicată a unor materiale precum lemn, petrol, cărbune sau turbă. Ca denumire, gudron sau smoală înseamnă același lucru, doar că este obișnuit ca termenul de smoală să fie folosit pentru produsul solid, iar gudron pentru cel lichid.  Gudronul din lemn se poate obține atât din lemn de rășinoase, cât și din cel de foioase. Principala diferență este mirosul specific al celui din rășinoase dat de terpenele provenite din rășină. Cele mai cunoscute tipuri de gudron sunt cele din pin și mesteacăn.

Distilarea urcată a lemnului se face la 500°C rezultând un amestec de gaze și vapori, gudroane și mangal. Amestecul gazos este apoi condensat, partea lichidă rezultată fiind un amestec de gudron de lemn și acid pirolignos, separate ulterior prin distilare. Din acidul pirolignos rezultă ca principale componente acid acetic (oțet de lemn), alcool metilic și spirt denaturat (un amestec de alcooli și acetone). Gudronul provenit din lemn de rășinoase este un lichid vâscos cu miros specific a cărui culoare variază între brun-portocaliu și brun. Poate fi folosit ca atare pentru protecția lemnului ambarcațiunilor, în industria cauciucului sau cea farmaceutică. Gudronul din foioase este prelucrat în continuare pentru a obține uleiurile din gudron și creozotul de lemn.

Prelucrarea la o temperatură atât de ridicată a lemnului se face acum cu ușurință în instalații industriale sofisticate. În trecut însă trebuia încălzit lemnul fără ca acesta să se aprindă.  Pentru asta se construiau în pământ cuptoare în formă de pâlnie cu posibilitatea ca la bază să se scurgă gudronul. Pereții erau căptușiți cu lemn, iar în interior erau puse bucăți de lemn de dimensiunea unui deget și rădăcini. Totul era acoperit cu pământ și mușchi, lemnul fiind astfel ferit de oxigenul din aer ce ar fi dus la aprinderea lui. Deasupra era făcut foc cu lemn uscat și astfel lemnul din cuptor era încălzit pentru a elibera gudronul ce era colectat la bază.

Utilizarea gudronului din lemn

Gudronul din lemn nu este folosit doar protecția lemnului împotriva umidității. Are o mulțime de alte utilizări, multe dintre ele cunoscute încă din trecut. În Finlanda de exemplu, gudronul de lemn a fost considerat un panaceu care se presupunea că te vindecă de orice boală oricât ar fi fost de gravă. Un proverb finlandez spune că dacă sauna, vodca și gudronul nu te ajută, sigur boala este fatală. Gudronul de pin este utilizat în medicina tradițională finlandeză datorită proprietăților sale anti-microbiene.

Gudronul de lemn este folosit în industria cosmetică, cea farmaceutică (umană și veterinară), în producția de vopsele, în construcții sau industria cauciucului. În cosmetică se folosește la fabricarea săpunului, a șamponului (cu efect împotriva mătreței), în compoziția diverselor creme și uleiuri. Este folosit în cele mai diverse domenii, de la tratarea arborilor până la industria metalurgică. În afară de gudronul de pin există și alte tipuri specifice de gudron cum este cel din coaja de mesteacăn, numit și ulei rusesc (foarte fin, folosit pentru protecția pielii) sau gudronul de ienupăr roșu, folosit în farmacie sau industria săpunurilor.

Protejarea lemnului cu gudron de pin

Gudronul de pin (pe care în documentația în engleză îl găsiți ca pine tar sau swedish tar) protejează foarte bine lemnul  împotriva apei, umidității și a insectelor, inclusiv termite. Este un lichid gros care trebuie încălzit la 60°C, pe baie de apă, pentru a putea fi folosit. Uscarea este foarte lentă, poate dura și  câteva săptămâni, în funcție de climă și temperatură. Trebuie însă așteptat pentru că altfel vor rezulta pete la finisare. Este un finisaj 100% natural, cu foarte bună rezistență la umiditatea fiind și acum folosit pentru protecția ambarcațiunilor tradiționale din lemn.

Vechile rețete nordice pentru tratarea lemnului aveau în compoziție o treime gudron de pin, o treime terebentină și o treime ulei de in sau ulei de tung chinezesc. Acum se folosește diluat cu terebentină sau terebentină și ulei de in. Se aplică 2-3 straturi, cu uscare între ele, astfel încât lemnul să absoarbă foarte bine. La final se aplică 3-4 straturi ud pe ud pentru o protecție foarte bună. Lemnul astfel protejat poate rezista și 20 de ani. Rezistența depinde însă de expunere și climă.

Gudronul este folosit și la obținerea vopselelor sau lazurilor industriale pentru exterior. Pot fi obținute diferite culori prin amestecarea cu pigmenți.

Este încă mare nevoie de el

Gudronul de lemn este utilizat în special în aplicații marine, dar și ca material de etanșare în construcții. Chiar dacă pare un produs al trecutului, sunt studii care preconizează o creștere constantă a utilizării în activități de construcție navală, iar în industria farmaceutică și cosmetică se vor crea oportunități semnificative în următorii ani. Dintre gudroane, cel din rășinoase se estimează a deține cea mai mare cotă din piață datorită folosirii lui pe scară largă în acoperirile marine și în produsele farmaceutice.

Din păcate, așa cum am spus deja, la noi nu se produce gudron. Cel făcut în țările nordice sau SUA este greu spre imposibil de găsit în magazine. Îl găsiți însă în comerțul online. Tot în comerțul online găsiți și gudron făcut în Asia, regiune care devine importantă și în acest domeniu.

Sper că ați găsit interesante informațiile. Dacă aveți neclarități sau întrebări, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.