Cum să faci singur ceară pentru îngrijirea mobilierului sau protecția lemnului

Cu toate că existe multe tipuri de ceară pe piață, mulți doresc să o prepare singuri. Găsesc mereu cereri de rețete de ceară pe grupurile de profil sau în comentariile primite pe canalele revistei. Unii doresc să o folosească pentru întreținerea mobilierului, alții direct pe lemn pentru pentru a-l proteja și înfrumuseța. Nu există o rețetă standard pentru aceste tipuri de ceară, dar sunt câteva elemente comune pe care le vom descoperi imediat.

Elementele de bază ale unei rețete de ceară

Ceara pentru mobilă sau lemn trebuie să se aplice cu ușurință, să aibă miros și aspect plăcute și rezistente în timp și să protejeze suprafețele pe care este aplicată. De aceea, diferitele tipuri de ceruri, naturale sau sintetice, trebuie amestecate cu materiale care să le fluidizeze astfel încât să poată fi aplicate cu ușurință cu cârpa sau pensula. Pentru fluidizare se folosesc uleiuri sau/și solvenți. Pentru ca amestecarea să se facă foarte bine, ceara este adusă mai întâi în fază lichidă prin încălzire după care sa adaugă celelalte componente amestecând ușor până la omogenizare totală. Încălzirea se face cu atenție, pe baie de apă, pentru că produsele sunt inflamabile.

Proporția dintre cele două componente variază în funcție de cât de tare sau de moale dorim să fie ceara. O ceară mai dură permite lustruirea și obținerea unei suprafețe lucioase, pe când una mai moale intră mai bine în lemn, protejându-l. Ca solvent se folosește cel mai mult terebentina, pentru că este naturală și are un miros specific plăcut, sau white-spiritul (mai rar, din cauza mirosului puternic).

În afară de cele două elemente de bază, se pot adăuga și materiale auxiliare, care nu sunt obligatorii, dar care îmbunătățesc mirosul, adaugă culoare sau cresc durata de viață a cerii. În cazul cerurilor folosite pentru întreținere mobilierului se recomandă adăugarea în amestec a câtorva picături de uleiuri esențiale. Cele mai folosite sunt uleiurile de lavandă, citrice sau de vanilie. Astfel veți obține un produs care va contribui și la menținerea unui miros plăcut în casă. Tot în cerurile de întreținere se obișnuiește adăugarea de antioxidanți care împiedică oxidarea (râncezirea) uleiurilor (unele uleiuri naturale pot oxida în timp). Pentru a împiedica procesul se pot adăuga câteva picături de extract de semințe de grepfruit sau de vitamina E.

Uneori dorim ca ceara să adauge și culoare obiectului pe care este aplicată. Se recomandă colorarea în fază lichidă cu coloranți lichizi compatibili cu cerurile și uleiurile. Dacă sunt coloranți concentrați adăugați 1-2 picături și amestecați pentru a vedea puterea de colorare. Apoi adăugați cantitatea necesară pentru a ajunge la culoarea dorită. Amestecarea se face foarte bine până la obținerea unei culori uniforme în toată masa.

Tipuri de ceară și influența asupra amestecului

Cele mai folosite ceruri sunt ceara de albine, ceara de carnauba și parafina. Ceara de albine este cea mai folosită pentru că este mai ușor de găsit, naturală și mai ieftină. Poate fi cumpărată din comerț sau direct de la producător. Cea din comerț este curățată deja și se găsește sub firmă de calup, granule sau fulgi. Ceara de albine de la producător poate conține apă și impurități. De aceea se recomandă topirea separat de celelalte componente (temperatura de topire 62-64°C), după care se lasă să se întărească din nou. Eventualele impurități se vor aduna la suprafață, iar apa se va acumula în partea de jos a vasului. Ceara reîntărită poate fi spălată, ștearsă și răzuită la suprafață pentru a îndepărta stratul de impurități.

Ceara de carnauba este secretată de frunzele unui palmier brazilian – Copernica Corifera –  ca protecție împotriva apei în exces și a soarelui puternic care poate duce la deshidratarea lor. Ceara de carnauba este mai dură decât ceara de albine și are o temperatură de topire mai ridicată (82-86°C). Se găsește sub formă de emulsie, granule sau fulgi. Deoarece are duritatea ridicată este mult folosită pentru obținerea de produse de polișare în industria auto. În amestecurile de ceară ea este cea care dă duritate peliculei și rezistența foarte mare la umiditate. Influența ei este foarte mare de aceea se folosește în procente mai mici. O creștere foarte mică a conținutului de ceară de carnauba duce la modificări importante ale proprietăților finale ale cerii pentru mobilier.

Parafina este un amestec de hidrocarburi saturate obținute în urma prelucrării petrolului, foarte asemănătoare cerii. Parafina rafinată are culoarea albă, cea nerafinată, galbenă. Compoziția parafinei variază mult, de aceea temperatura de topire se situează între 55 și 80°C. Este folosită în multe domenii, de la industria textilă și cosmetică, până la industria alimentară și protejarea fructelor transportate împotriva deshidratării. Este o alternativă des întâlnită la produsele naturale, fiind mai economică. Multe dintre cerurile din comerț conțin parafină. De asemenea, vaselina folosită pentru a unge scule sau dispozitive este pe bază de parafină.

Uleiurile ce pot fi folosite în rețete

Paleta de uleiuri ce pot fi folosite în rețetele de ceară este foarte mare. Se pot folosi uleiurile clasice pentru lemn, adică uleiul de in și cel de tung, uleiul mineral sau uleiuri din vegetale precum uleiul de măsline, de cocos, migdale, nuci, jojoba.

Uleiul de in și cel de tung se folosesc mai ales în amestecurile care se folosesc direct pe lemn. Ele „hrănesc” și protejează lemnul dându-i o rezistență superioară la apă și acțiuni mecanice (mai ales uleiul de tung).

Uleiul mineral este folosit mai ales pentru siguranța lui. Uleiul nu oxidează și nu conține substanțe periculoase putând fi folosit pentru protecția vaselor de lemn din bucătărie. Amestecat cu ceruri poate fi folosit în egală măsură pentru întreținerea mobilierului sau pentru protejarea lemnului.

Uleiurile vegetale sunt folosite mai ales pentru obținerea cerurilor de protejare și întreținere a mobilierului. Cel mai folosit este uleiul de măsline. Se recomandă obținerea unor cantități mai mici de ceară, astfel încât să nu fie ținută multă vreme și să existe pericol de oxidare. Sunt cerurile în care se adaugă diferite uleiuri esențiale pentru miros și care, puse în borcănașe cu aspect plăcut și închidere etanșă, pot fi un cadou deosebit.

Exemple de rețete

Cum spuneam la început, există foarte multe rețete de ceară. Am ales câteva dintre ele, dar cei pasionați pot să pornească de la această bază și să facă propriile amestecuri. Satisfacția va fi mult mai mare.

1. Se pun cantități egale de ceară de albine și parafină și se topesc împreună pe baie de apă. Din amestecul lichid se ia o parte și se amestecă cu 1,5 părți de ulei vegetal, tot pe baie de apă, amestecând ușor până la omogenizare. Se oprește încălzirea, se lasă să se răcească puțin și se adaugă câteva picături de ulei esențial. Se toarnă apoi în borcan de sticlă cu capac etanș sau în recipient de plastic rezistent.

2. Într-un vas care poate fi pus pe baie de apă se pun împreună 150 g de ceară mărunțită și 600 g ulei de măsline. Se țin pe foc până la topirea completă a cerii, amestecând continuu ușor. La final, după oprirea focului și răcirea ușoară a amestecului, se adaugă uleiul esențial (10 picături) și antioxidantul (30 picături). Se toarnă apoi într-un vas cu capac.

3. Ceara de albine se topește. Se iau 1/4 părți de ceară și se amestecă cu 3/4 părți ulei mineral. Amestecarea se face încet, pe baie de apă. După amestecarea completă se adaugă ulei esențial se si pune în borcan.

4. Se amestecă 125 g de fulgi de ceară de carnauba cu 500 g ceară de albine și 1 l de terebentină. Se amestecă pe foc, pe baie de apă, până la omogenizarea totală.  Se poate adăuga colorant pentru a obține ceară colorată. Scăderea cantității de terebentină duce la obținerea unei ceri mai groase, iar creșterea cantității de ceară de carnauba va avea ca rezultat o ceară la dură.

5. Se amestecă 2 părți ceară lichidă (de albine sau amestec albine și carnauba) cu 3 părți ulei de in fiert. Pentru a obține un amestec mai fluid, de consistența unui gel, se poate adăuga terebentină.

6. Se amestecă pe foc, pe baie de apă 1/3 părți ceară de albine cu 1/3 părți ceară de carnauba și 1 parte ulei de tung. Această ceara este foarte bună pentru protejarea obiectelor de lemn supuse acțiunilor mecanice sau abraziunii (podele).

7. Pentru obținerea unei ceri mai groase se amestecă 2 părți de ceară de albine cu o parte de ulei de in fiert. Dacă vrem ca ceara să fie mai moale se amestecă 2 părți de ceară cu 2 părți de ulei de in fiert și o parte de white spirit.

Indiferent de rețetă, amestecul trebuie lăsat să se răcească în ambalaj înainte de a fi folosit. Răcirea completă durează 3-4 ore, dar e mai bine să fie folosit a doua zi. Aplicarea se face cu cârpa sau cu pensula. Dacă ceara este mai dură, o pensulă cu perii scurți este mai potrivită. Foarte bine se face aplicarea cu un tampon ca cel pentru aplicarea shellac-ului.

Sper să considerați interesante informațiile și să le folosiți când veți hotărî să faceți propria ceară pentru protecția mobilei și a lemnului. Dacă aveți neclarități completări sau întrebări, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.