Ce fel de lemn este potrivit pentru strunjirea manuală

Strunjirea manuală este un domeniu aparte în prelucrarea lemnului, undeva între meșteșug și artă. Este nevoie de instruire, scule și utilaje potrivite, pasiune și multe ore de lucru cu diferite specii și dimensiuni de lemn pentru a ajunge un specialist. Descoperirea este însă permanentă pentru că lemnul este un material neomogen, comportamentul lui putând fi diferit chiar și când elementele provin din același arbore. Și atunci, cum alegem lemnul? Care specii sunt cele mai potrivite pentru strunjire? Poate fi strunjit și lemnul verde, proaspăt tăiat? Se poate strunji și un bloc de lemn făcut din mai multe esențe? La aceste întrebări, dar și la altele legate de calitățile lemnului supus strunjirii voi încerca să răspund în cele de urmează.

Care sunt speciile care se strunjesc cel mai bine

Orice lemn poate fi strunjit, dar specialiștii sunt cu toții de acord că cel mai bine se șlefuiește lemnul de foioase. Practic este vorba de împărțirea în lemn dur și lemn moale, lemnul dur șlefuindu-se mai bine. Este vorba, ca și la șlefuire, de posibilitatea de a secționa fibra curat, fără să se scămoșeze și lemnul să opună rezistența necesară pentru e face posibilă tăierea fără să crape sau să se rupă. Trebuie însă găsit cel mai bun echilibru între aceste proprietăți pentru că, dacă este foarte dur, devine dificil de strunjit pentru că fibra este din ce în ce mai greu de secționat.

Lemnul moale, precum cel de rășinoase sau cel de plop sau salcie, este recomandat începătorilor, tocmai pentru că opune mai puțină rezistență. Dălțile trebuie să fie foarte bine ascuțite pentru ca retezarea fibrei să se facă ușor și curat. Atenție însă la calitatea lemnului. Plopul care crește în zone nisipoase poate conține nisip ceea ce va duce la tocirea rapidă a sculelor. Din cauza prelucrării la viteze mari de rotație care duce la încălzirea rășinii, la rășinoase se pot forma gume care încarcă sculele. Lemnul de brad este preferat celui de molid pentru că are rășină doar sub scoarță, nu și în lemn (doar excepțional).

Mai jos, câteva exemple de specii de lemn și modul cum se șlefuiesc:

• stejar – se strunjește greu datorită durității mari. Are nevoie de scule foarte bine ascuțite. Se recomandă strunjirea când este uscat pentru că se deformează mult la uscare;
• frasin – se strunjește greu pentru că este un lemn dur. Are nevoie de scule foarte ascuțite și viteză mare de rotație. Este lemnul din care se obțin bâtele de baseball;
• nuc – se strunjește relativ ușor și nu prezintă smulgeri de fibră. Fiind tot un lemn dur, este nevoie de ascuțire frecventă a sculelor. Praful este toxic și este nevoie de mască. Foarte potrivit pentru obținerea bolurilor;
• cireș – dificultate medie de strunjire. Fibra uniformă și porii mici îl face favoritul pasionaților. Dacă strunjirea s-a făcut pe lemnul verde, uscarea trebuie făcută cu multă atenție pentru că are tendința să se deformeze și să crape. Foarte bun pentru boluri, pixuri;
• fag – se strunjește relativ ușor. Este dur și rezistent, cu pori mici, fiind foarte folosit pentru obținerea picioarelor de mese și scaune. Se șlefuiește mai bine uscat. Potrivit pentru obiecte din domeniul alimentar pentru că nu are miros sau conținut de substanțe nedorite;
• arțar – se strunjește ușor. Fibră uniformă și pori mici. Potrivit pentru boluri, pixuri. Risc de pătare la colorare, mai ales în cazul culorilor închise. Este nevoie de șlefuire fină înainte de colorare;
• palisandru – dificultate medie de strunjire. Fiind dur tocește sculele și este nevoie de ascuțire frecventă. Este dens, cu desen și luciu deosebit. Praful poate provoca iritații ale pielii și mucoaselor;
• mesteacăn – se strunjește ușor și poate fi finisat chiar și atunci când este verde. Lemnul uniform nu pune probleme, dar este destul de anost, obiectele obținute nu au farmecul celor de cireș sau nuc;
• plop – se strunjește ușor fiind foarte potrivit pentru începători și pentru a exersa. Are tendință de scămoșare indiferent dacă este uscat sau verde;
• măslin – se strunjește greu, dar este un lemn spectaculos care merită efortul. Fiind foarte dur, de multe ori cu fibra răsucită, este nevoie de scule de calitate și bine ascuțite și viteză de rotație mare. Foarte potrivit pentru boluri, pixuri, obiecte mici de decor.

Lemn verde sau lemn uscat?

Din cele spuse mai sus ați înțeles deja că se poate strunji și lemnul verde, neuscat. Strunjirea lemnului ud nu este recomandată însă începătorilor deoarece lemnul verde este mai greu de controlat, mai imprevizibil. De asemenea, nu este recomandată folosirea lui atunci când se fac elemente de precizie, care trebuie să se potrivească foarte bine, ca un capac de cutie, de exemplu. Când se usucă lemnul se contrage, iar contragerea este diferită pe cele 3 direcții, longitudinal, radial și tangențial, ceea ce va duce la deformarea obiectului.

Este recomandată strunjirea lemnului uscat, ajuns la echilibru cu mediul, adică cu 8-12% umiditate (la o umiditate a aerului interior de 40-60%). Lemnul uscat este stabil și dens, ceea ce face strunjirea mai ușoară. Obiectul obținut este gata de finisare și folosire, nu are nevoie de o perioadă de uscare. Iar în această perioadă de uscare, pe lângă deformare, pot apărea crăpături care pot fi chiar radicale, ducând la distrugerea obiectului. De aceea, un obiect strunjit provenit din lemn verde trebuie protejat astfel încât ieșirea apei să se facă cât mai încet. Protecția poate fi făcută cu parafină sau ceară, iar obiectul se împachetează în hârtie cerată, preferabil de culoare închisă.

Uneori însă strunjirea lemnului verde nu poate fi evitată. Uscarea naturală a lemnului durează, fiind nevoie de un an pentru fiecare 2-2,5 cm de grosime lemn, iar pentru uscarea în uscătoare lemnul se debitează în dulapi sau scânduri. Dacă se dorește strunjirea unui bol mare, este greu de găsit lemnul uscat potrivit. În astfel de cazuri nu există altă alternativă decât strunjirea lemnului verde. Din fericire, această strunjire vine și cu alte avantaje:

• nu se elimină praf de lemn, acesta find sub formă de rumeguș de dimensiuni mari,
• se prelucrează mai ușor fiind mai puțin dur, rezistența opusă fiind mai mică,
• poate fi prelucrat imediat după tăiere, cu scoarța prinsă de trunchi,
• este mai ieftin.

Cel mai des se adoptă o combinație între cele două tipuri de strunjire. Adică se prelucrează parțial lemnul când este verde, se lasă apoi la uscat, după care se definitivează, eliminând eventualele deformări apărute. În cazul bolurilor se face mai întâi o degroșare, îndepărtând o bună parte din lemn. Recomandarea este ca peretele să rămână cu o grosime de min.10% din diametrul bolului. Adică, pentru un bol cu diametrul de 30 cm, diametrul peretelui nu trebuie să fie mai mic de 3 cm.

Uscarea bolului degroșat va fi mai rapidă decât dacă ar fi fost bucată întreagă. Pentru a încetini ieșirea apei se recomandă protejarea cu parafină și împachetarea în hârtie cerată. Obiectul trebuie depozitat în spații cu umiditatea și temperatura constantă, preferabil un beci. Când umiditatea a ajuns la echilibru se continuă prelucrarea până la forma dorită, eliminând defectele apărute. Șlefuirea, colorarea și protejarea cu ceară sau ulei a obiectului pot fi făcute când acesta este prins pe strung, profitând de mișcarea de rotație. Rezultă un aspect mult mai uniform.

Elementele anatomice ale lemnului influențează procesul și calitatea finală a obiectului

Fibra lemnului, cât este de dreaptă și de uniformă, numărul și dispunerea porilor, razele medulare, modul de trecere de la lemnul târziu la cel timpuriu, nodurile, defectele de creștere, existența taninurilor, uleiurilor sau a altor materiale influențează strunjirea lemnului, aspectul și comportamentul obiectului obținut. O fibră dreaptă se va strunji mai ușor, dar una răsucită va da naștere unui obiect mai spectaculos.

Lemnul exotic, plin de taninuri și săruri care-l fac rezistent la atacul mulțimii de ciuperci și insecte din mediul lor natural, este mult mai interesant și mai căutat pentru strunjirea unor obiecte de artă sau a unor pixuri/stilouri de colecție, în ciuda greutății cu care se strunjește și a surprizelor neplăcute care pot apărea. Tot în aceeași idee sunt alese și rădăcinile sau bubele de pe anii arbori. Dificultatea strunjirii este compensată de aspectul unic al obiectului obținut.

Rezistența obiectului obținut depinde de fibra lemnului și de modul cum este ea poziționată față de axul strungului. Pentru obiecte care au nevoie de rezistență la compresiune – picioare de mese sau scaune, mânere sau cozi de scule, pilaștrii – fibra trebuie să fie dreaptă și poziționată paralel cu axul strungului. Bolurile au desenul mai interesant când bucata de lemn este poziționată cu fibra perpendicular pe axul strungului, dar rezistența este mai scăzută. Rezistența obiectelor scade și când apar defecte precum fibră răsucită sau noduri.

Despre importanța anatomiei lemnului în strunjire găsiți aici un material interesant.

Alegerea lemnului se face și ținând cont de utilizarea obiectului

Este clar că rezistența primează la picioarele de scaun și frumusețea la boluri și vaze. Dar alegerea se face și în funcție de alte criterii. Speciile cu porii mari nu sunt recomandate pentru obiecte folosite în bucătărie, cele care ajută la alimentație. Porii mari permit absorbția lichidelor și în timp obiectele capătă mirosuri neplăcute.  Modul cum se finisează și se șlefuiesc este de asemenea important.

Pentru aspectul deosebit obținut se strunjesc uneori și calupuri făcute prin lipirea mai multor bucăți de lemn. În acest caz este foarte important ca lemnul să aibă greutăți și durități foarte apropiate. Dacă greutatea specifică este foarte diferită poate apărea bătaie radială pe strung, chiar dacă prinderea între capetele strungului a fost făcută corect. Duritatea diferită a bucăților de lemn va duce la apariția unor probleme la strunjire și finisare și la obținerea unor obiecte cu aspect mai puțin plăcut.

Strunjirea manuală este un subiect vast la care voi reveni cu siguranță. Sper ca informațiile de mai sus să fie utile pentru cei care descoperă acum acest hobby. Cei care au strunjit deja lemn, ne pot împărtăși din experiență, cu siguranță ar fi util. Iar cei care au întrebări sau neclarități le pot lăsa mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.