Specii lemn

Ce este bun și ce este rău la taninul din lemn

În legătură cu lemnul taninos am spus că la finisare trebuie folosite materiale care izolează lemnul pentru ca taninul să nu afecteze culoarea sau procesul de întărire a materialelor. În alt context, am menționat că o anumită soluție de colorare se aplică doar pe lemn taninos pentru a obține o culoare frumoasă și intensă. Despre stejar și gorun am spus că sunt bune pentru obținerea butoaielor datorită conținutului mare de tanin. La prima vedere informațiile par contradictorii și nu este prea clar dacă e bine sau nu că lemnul are tanin. Și astfel apare întrebarea: ce este taninul și cum este influențat comportamentul lemnului de prezența lui?

ce este taninul din lemn

Ce este taninul

Taninul nu este o substanță unică ci un amestec de substanțe chimice complexe derivate din acizi fenolici. Este motivul pentru care se vorbește de multe ori despre tanini, la plural. Sunt molecule mari care se leagă cu ușurință de proteine, celuloză (una dintre componentele principale ale lemnului), amidon și minerale. Se găsesc în multe specii de plante din toate climatele și din toate zonele globului. Acidul tanic, cum mai este denumit, este solubil în apă formând o soluție maronie, are gust astringent, iar în stare solidă și purificată este sub formă de pulbere galbenă.

Numele de tanin vine din latină (tannare) și înseamnă scoarță de stejar. Scoarța de copac a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru a tăbăci pieile animalelor și de aici legătura. În procesul de tăbăcire cu tanini vegetali, datorită reacției taninului cu diverși compuși chimici pe bază de fier se poate face și o colorare a pieilor.

Taninurile se găsesc în mod obișnuit în scoarța copacilor, dar și în lemn, frunze, muguri, tulpini, fructe sau semințe. Principalul lor rol este de a proteja planta. Cele din scoarță protejează copacul de infestarea cu bacterii sau ciuperci. Mugurii și semințele conțin taninuri, ceea ce oprește animalele să le mănânce și astfel este asigurată continuitatea speciei. Și fructele crude conțin tanin. Gustul astringent pe care îl simțim când mâncăm un fruct crud este dat de prezența taninului. Este modul prin care fructul este protejat pentru a ajunge la maturitate. Studiind transformarea taninului din fruct, cercetătorii din domeniu pomicol pot spune când este cel mai potrivit moment pentru recoltare.

Ca regulă generală, lemnul cu conținut ridicat în tanin este mai închis la culoare. Deci stejarul, nucul, cireșul au conținut mai mare de tanin decât mesteacănul, arțarul sau plopul. Foioasele au conținut mai mare de tanin, dar există tanin și în rășinoase, conținutul fiind însă foarte scăzut. Nu doar lemnul conține tanin. Îl găsim în frunzele de ceai, în boabele de cafea, în plante aromatice precum tarhon sau cimbru, în cuișoare, vanilie sau scorțișoară.

Cum se comportă un lemn taninos

Conținutul de taninuri din lemn poate fi un plus sau un minus, în funcție de ce urmează să facem cu lemnul respectiv. Dacă îl folosim la obținerea butoaielor pentru vin, conținutul de tanin este bine venit pentru că va îmbogăți gustul vinului. Gustul astringent pe care-l descoperim cu plăcere în vinul roșu nu vine doar de la struguri ci și din butoiul de stejar în care a fost învechit.

Dacă vrem să folosim lemnul la exterior sau să-l finisăm cu produse pe bază de apă, taninul ne poate încurca destul de mult. Fiind solubil în apă, influențează culoarea aplicată pe lemn, dacă produsul este hidrodiluabil. Am avut o astfel de experiență cu ani în urmă cu niște lamele de salcâm ale unui mobilier de grădină. Voiam să le vopsesc albe, dar nu m-am gândit la conținutul de tanin al salcâmului și nu am aplicat inițial un strat de izolator. Extragerea taninului a fost atât de rapidă că nici nu ajunsesem cu pulverizarea la a cincea lamelă și prima își schimbase deja culoarea.

Această extragere în apă a taninului o putem vedea și la lemnul folosit afară fără protecție foarte bună. Când plouă peste el, apa care se scurge devine maronie. Dacă doar o porțiune din casă este placată, scurgerea va păta peretele se sub zona placată sau pavimentul. Pe lemn pot apărea pete inestetice ca niște scurgeri colorate.

ce este taninul din lemn
scurgerea taninului sursa: bowens.com.au

Caracterul acid al taninului se manifestă în prezența fierului și al metalelor feroase. De aceea, un lemn taninos nu poate fi asamblat cu obiecte metalice cu conținut de fier și nici nu poate fi decorat cu astfel de feronerie. Proprietățile lemnului nu au de suferit în urma reacției, dar obiectul metalic este corodat și apare o colorație gri albăstruie sau albastru închis care pătează lemnul.

Reacția lemnului taninos cu fierul poate fi, însă, folosită pentru colorarea lemnului. Pentru asta se folosește o soluție obținută punând, pentru minimum 24 de ore, pilitură de fier sau un burete metalic de vase în oțet. Soluția este aplicată pe lemn și în reacție cu taninii rezultă o colorație gri albăstruie ca a lemnului ce a stat neprotejat la exterior, în razele soarelui. Procedeul îl găsiți descris pe larg aici.

ce este taninul din lemn
reacția metalului cu taninul sursa: diychatroom.com
Pentru a nu păta lemnul și a nu deranja unele procedee de finisare, ieșirea taninului trebuie blocată

Pentru a bloca taninul în interior, pe lemn se aplică un produs numit izolator. Acesta este fel de grund cu întărire, mai diluat, pentru a pătrunde cât mai bine în lemn. Întărirea izolatorului în interiorul lemnului blochează căile de ieșire și taninul nu mai poate influența straturile următoare de finisaj.

Metoda se practică, în special, pentru produsele din lemn taninos folosite la exterior: ferestre din lemn de stejar, frasin sau meranti, mobilier de grădină din salcâm sau stejar, lemn pentru placare. Este recomandată și pentru produsele folosite la interior atunci când se folosește un finisaj pe bază de apă pe lemn taninos sau când finisajul ulterior este cu întărire acidă (carbamidic). Taninul poate afecta reacția chimică dintre cele două componente și lacul să nu se mai usuce sau să rămână moale.

Izolatorii sunt atât pe bază de apă, cât și pe bază de solvent. La cei pe bază de apă diluția este mult mai mică, tocmai pentru a nu favoriza extragerea taninului din interior. El se ancorează foarte bine de suprafața lemnului și se întărește, iar taninul nu mai poate ieși.

Utilizările taninului

Extragerea taninului din scoarța copacilor a început încă din secolul al XIX-lea, odată cu revoluția industrială. Înainte era folosită scoarța ca atare pentru tăbăcirea pieilor și procedeele erau foarte lungi, chiar și 6 luni, pentru a obține o piele bine tăbăcită. La jumătatea secolului trecut, cererea de tanin vegetal a scăzut foarte mult datorită apariției taninurilor sintetice ca răspuns la lipsa de taninuri vegetale determinată de cel de-al doilea război mondial.

Încă mai este folosit taninul vegetal pentru tăbăcirea naturală  a pieilor de animale. Față de trecut, acum doar 10-20% din producția mondială de piele este realizată cu tanini vegetali, restul se tăbăcește cu tanini anorganici, mai simplu de găsit și mult mai ieftini. Totuși, pentru pielea de foarte bună calitate continuă să se folosească taninul extras din scoarța de stejar, castan sau arbori exotici. Taninul mai este folosit ca mordant (fixator de culoare) la vopsirea naturală a fibrelor celulozice sau pentru a produce diferite culori în reacție cu compușii de fier.

Acidul tanic este folosit în întreaga lume ca agent de limpezire al vinului și berii datorită capacității de a reacționa cu proteinele și a le precipita. De asemenea, este folosit ca ingredient aromat și astringent, atât în ​​băuturile alcoolice, cât și în băuturile răcoritoare sau sucuri. În medicină este folosit ca astringent și pentru diferite alte afecțiuni.

ce este taninul din lemn

După cum vedeți, taninurile pot fi foarte folositoare. Iar în ceea ce privește lemnul taninos, chiar dacă uneori prezența lor ne încurcă, nu sunt periculoase, iar ieșirea lor în exterior sau reacția cu obiectele din fier nu afectează rezistența lemnului. Important este să folosim materialele potrivite pentru a bloca taninii în interior.

Dacă aveți întrebări sau neclarități, le puteți lăsa mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță. Iar completările îmi fac întotdeauna mare plăcere și vă mulțumesc pentru ele.

6 comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Cum este indicat sa procedam daca am aplicat deja vopseaua pe baza de apa, iar dupa izolarea vopselei cu lac transparent pe baza de apa au aparut petele maronii provocate de tanin? Trebuie sa aplicam alt izolant, apoi vopsea si apoi iar lac? Multumesc foarte mult

    • Bună ziua!
      Din păcate, soluția este să îndepărtați finisajul și să o luați de la început aplicând un prim strat de izolator. Taninul a trecut prin stratul de vopsea și nu aveți garanția că nu va trece și prin cel de lac. Lacul pe bază de apă se întărește în profunzime după săptămâni, chiar luni de zile. În acest timp există riscul să absoarbă umiditate și astfel taninul din primul strat de vopsea să migreze la suprafață. De aceea, nu cred că aplicând încă un strat de vopsea albă peste stratul de lac incolor s-ar rezolva problema.

  • Buna ziua,

    In primul rand felicitari si multumiri pentru timpul si energia consumate pentru a ne ajuta.
    Am si eu o intrebare, dupa ce am citit zeci de postari…
    Vreau sa schimb gardul (lamele orizontale de lemn intre stalpi de beton).
    Am gasit profile finisate din pin (slefuite pe toate fetele) pentru exterior.
    Intrebarea este cum le finisez ca sa reziste cat mai mult.
    Am inteles ca uleiul de in este recomandat insa as dori la final o nuanta inchisa (nuc, wenghe).
    Care este ordinea si ce pot folosi?
    Ulei de in (sicativat) pentru impregnare + lac / lazura alchidica in nunanta dorita?
    Sau lazura primul strat si dupa uscare ulei de in?

    Multumesc foarte mult.

    • Bună seara!
      Mulțumesc pentru aprecieri!
      Finisajul care rezistă cel mai mult este cel care face peliculă, adică cel care implică un strat de lac final. Sunt sisteme profesionale care implică un prin strat de impregnant care colorează (în culoarea dorită) și protejează lemnul împotriva mucegaiului și a insectelor, un strat de grund și unul de lac sau un strat de impregnant șu 2 straturi de lac, în funcție de tehnologia recomandată de producător. Astfel de finisaje rezistă 6-12 ani, tot în funcție de producător.
      Necazul la astfel de finisaje este că atunci când cedează, finisajul trebuie îndepărtat total până la lemn și aplicat din nou întreg sistemul. De aceea, mai ales pentru gard, cred că cea mai bună variantă este uleiul. Chiar dacă rezistă mai puțin – între 6 luni și 4 ani, în funcție de produsul folosit – atunci când finisajul este curățat în timp de intemperii și lemnul începe să capete un aspect uscat, se mai aplică încă un strat de ulei, fără a curăța stratul vechi. Uleiul de in nu este însă cea mai bună variantă. Are molecula mică și este ”spălat” cu ușurință de precipitații. Finisajul ar trebui refăcut după 6 luni sau un an. Cele mai bune sunt uleiurile sintetice, uleiul de tung, sau amestecul dintre uleiul de in și uleiul de tung. După părerea mea cele mai bune amestecuri de astfel de uleiuri sunt produsele Kreidezeit. Lazurile colorate Kreidezeit pentru exterior, pe bază de ulei, rezistă și 4-5 ani.
      Există și o a 3-a categorie de produse ce pot fi folosite – lazurile cerate pe bază de apă. Sunt tot produse profesionale, dar rezistența lor nu prea depășește 2-3 ani. La fel ca la uleiuri, nu este nevoie de îndepărtarea totală a stratului vechi când se aplică cel nou.
      Dintre variantele propuse de dumneavoastră, cea mai bună variantă este cea cu ulei și lac alchidic. Lăsați 2-3 zile între aplicarea uleiului și cea a lacului pentru ca lemnul să absoarbă uleiul și lacul să poată să se prindă bine de lemn. Surplusul de ulei care nu este absorbit în lemn în 30-45 minute trebuie șters pentru că nu se usucă ci devine lipicios.
      Cel mai rezistent lemn pentru exterior este cel impregnat în vid sau sub presiune. Găsiți astfel de lemn în magazinele de specialitate sau puteți impregna singur lemnul la firmele care fac acest lucru. O astfel de firmă este la Sfântu Gheorghe, Covasna. Las link mai jos către un articol despre această metodă de impregnare. Las și alte link-uri care v-ar putea fi de ajutor.
      Succes!
      https://revistadinlemn.ro/2021/10/21/vreau-sa-protejez-lemnul-unei-terase-cu-produse-pe-baza-de-apa-ce-materiale-trebuie-sa-folosesc-si-in-ce-ordine/
      https://revistadinlemn.ro/2020/06/10/uleiul-de-tung-uleiul-pentru-lemn-care-face-pelicula-si-rezista-foarte-bine-la-umezeala/
      https://revistadinlemn.ro/2020/07/02/lazuri-kreidezeit-pe-baza-de-ulei-pentru-finisaj-exterior-natural-si-rezistent/
      https://revistadinlemn.ro/2018/03/09/garduri-din-lemn-cum-se-alege-lemnul-materiale-de-protectie-sfaturi/
      https://revistadinlemn.ro/2019/06/25/impregnarea-prin-presiune-in-autoclava-creste-rezistenta-lemnului-se-face-si-in-romania/

      • Buna ziua,

        Multumesc foarte mult pentru raspunsul promt.
        Am sa ascult sfatul dumneavoastra si voi folosi Lazura de lemn precolorata, KREIDEZEIT.
        Doua straturi sunt suficiente? Mai trebuie dat cu ceva inainte?

        O zi buna!

        • Bună seara!
          Nu trebuie aplicat nimic înainte, doar dacă doriți protecție suplimentară împotriva ciupercilor și insectelor. În acest caz trebuie aplicată întâi protecția, lăsat 2-3 zile pentru uscare și apoi se aplică lazura. O soluție bună de prevenție este Bochemit.
          Sunt suficiente 2 straturi de lazură.
          Toate cele bune!

Categorii

Abonează-te la newsletter