Cum Să... Șlefuire Tehnici de Finisare

Mit și realitate despre șlefuirea lemnului înainte de finisare

Șlefuirea lemnului înainte de băițuire și/sau grunduire și lăcuire este necesară pentru a îndepărta defectele și urmele rămase de la prelucrarea mecanică făcută cu freze sau alte utilaje. Fie că se șlefuiește manual sau mecanic, ar trebui început cu o hârtie suficient de grosieră să poată elimina eficient defectele fără să lase în urmă alte zgârieturi, de data aceasta din cauza materialului abraziv. În general, cele mai potrivite granulații pentru a începe șlefuirea lemnului prelucrat ce urmează a fi băițuit și finisat sunt între 80 și 120. Odată ce defectele apărute la prelucrările mecanice au dispărut, se continuă cu granulație 150 sau 180. Scopul este ca suprafața să fie suficient de fină astfel încât să nu apară zgârieturi când se aplică baițul sau materialul de finisare. Despre materialele folosite la șlefuire găsiți mai multe informații aici.

Deși totul pare clar și simplu, există voci care spun că dacă se șlefuiește cu granulație foarte fină – 400 sau 600, de exemplu – lemnul nu se va mai păta la colorare sau ceruire. Este doar un mit, apariția petelor fiind dependentă de mult mai mulți factori. Care sunt cele mai întâlnite păreri greșite despre șlefuire, aflați în cele ce urmează.

1. Șlefuirea cu granulație foarte fină elimină pătarea la colorare

Pătarea lemnului ține în primul rând de tipul lemnului, de structura lui neuniformă și de densitate. Într-adevăr, un lemn total neșlefuit se va păta mult mai mult decât unul șlefuit corespunzător, dar o șlefuire cu 400 nu va elimina pătarea dacă lemnul este afânat, cu fibra răsucită sau alte defecte de creștere. În schimb, șlefuirea fină va duce la o culoare mult mai deschisă, chiar dacă se colorează prin ștergere.

Soluția în cazul lemnului cu predispoziție spre pătare este folosirea izolatorilor și/sau a baițurilor uniformizante. Aceștia reglează absorbția baițului în lemn și permit obținerea unei colorări uniforme. O soluție de compromis poate fi aplicarea unui strat foarte subțire de grund înaintea baițului. Grundul trebuie diluat (în general 1:1 cu solventul) pentru a nu forma peliculă. Se aplică, se lasă să se absoarbă în lemn și să se usuce și apoi suprafața se șlefuiește ca mai sus. Apoi se aplică soluția de colorare. Atenție, verificați înainte compatibilitatea dintre grund și baiț.

Puteți testa singuri dacă șlefuirea avansată împiedică apariția petelor. Luați o bucată de lemn predispus la pătare (plop, lemn cu defecte de creștere, etc) și șlefuiți jumătate cu 180 maxim, iar cealaltă jumătate cu 400. Aplicați baiț pe toată suprafața. Veți vedea că cele două părți se vor păta la fel, diferența fiind colorarea mai deschisă a zonei șlefuite fin.

2. Șlefuirea foarte fină face aspectul final mai profund și tușeul mai fin

Șlefuirea lemnului cu o granulație foarte fină nu are nici un impact asupra aspectului final sau tușeului dacă se aplică o peliculă formată din mai multe straturi. Afirmația este adevărată doar dacă finisare se face cu un singur strat de ceară, ulei sau alt produs care nu se șlefuiește. Cum nu urmează alte straturi și prelucrări ale peliculei, lemnul se va simți așa cum rămâne de la ultima șlefuire. De aceea un lemn șlefuit mai fin (400, 600) se va simți mai plăcut decât unul ceruit sau uleiat după șlefuire cu 180.

Profunzimea și claritatea unei peliculei ține de calitatea produselor folosite și de numărul de straturi aplicate, iar tușeul de cât de bine și corect s-a șlefuit între straturi. Nu se poate obține o suprafață uleiată sau lăcuită fină și plăcută fără șlefuirea intermediară a straturilor aplicate. Șlefuirea fină a lemnului nu doar că nu ajută, dar poate duce la scăderea aderenței peliculei de lac la lemn. Urmările aderenței scăzute sunt desprinderile de peliculă la lovituri ușoare sau apariția unor urme late albicioase chiar și la zgârierea foarte ușoară.

3. Șlefuirea foarte fină închide porii lemnului și împiedică apariția colorării foarte întunecate

Praful fin rezultat la șlefuirea fină fac absorbția mai dificilă, dar nu o împiedică. Rezultatul este o suprafață cu pete mai deschise la culoare, nicidecum o suprafață uniformă de culoare mai deschisă. Hârtia abrazivă cu granulație foarte fină taie fin fibra lemnului și lasă o suprafață cu aspect aproape lustruit, dar aceasta nu se comportă uniform și nu va ajuta la obținerea unui aspect plăcut.

Închiderea porilor pentru a limita absorbția nu se face cu praf de lemn, prin șlefuire. Există produse speciale pentru asta: izolanți, grund umplutori de pori, diferite rășini conținute în soluții de colorare, etc. Ele se așază uniform pe lemn și limitează absorbția, iar aspectul va fi uniform și mai deschis la culoare.

4. Șlefuirea foarte fină duce la ridicarea insesizabilă a fibrei la finisarea cu produse pe bază de apă

Indiferent cât de fin este șlefuit, lemnul este iubitor de apă și o va absorbi imediat ce apare. Apa intră în fibrele lemnului, le umflă, iar capetele lor secționate de prelucrări mecanice sau șlefuire se ridică. Aceste capete de fibră pot fi mai puțin grosiere la șlefuirea fină, dar există și se vor simți la fel dacă sunt acoperite cu lac. ”Îmblânzirea” lor se poate face cu produse speciale adăugate în compoziția baițurilor și lacurilor, dar pentru a obține o peliculă cu tușeu plăcut tot va trebui să se șlefuiască între straturi.

Pentru a testa această teorie puteți face la fel ca la punctul 1. Șlefuiți o bucată de lemn, jumătate cu 180 ca ultimă granulație și cealaltă jumătate cu 400 sau 600. Aplicați apoi un lac pe bază de apă. Veți simți la fel rugozitatea suprafeței după uscarea lacului. Șlefuirea foarte fina va reduce rugozitatea lemnului care se va simți mult mai fin, dar nu va reduce afinitatea lui pentru apă.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.

Etichete

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

2 comentarii

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Maxime multumiri pentru sfaturile DVS.!
    Ce facem cu micile crapaturi chituite?
    Le-am lasat 24 de ore sa se usuce ,le-am slefuit dupa care le-am dat cu lac de blat de la Lomlux.
    Dupa circa 3 luni,in inapere incalzita,chitul s-a ridicat 1-2 mm cu lac cu tot.

    • Cu plăcere! Mă bucur dacă pot fi de ajutor.
      Legătura dintre umiditatea lemnului și cea a mediului este permanentă. Asta înseamnă că lemnul masiv va varia dimensional cu variația umidității din încăpere chiar dacă a fost corect uscat. Umiditatea din interior poate varia în funcție de anotimp ceea ce poate avea drept consecință apariția micilor crăpături. Ele dispar când se revine la umiditatea inițială. Jocul acesta al lemnului a dus la crăparea sau umflarea chitului.
      Eu aș lăsa așa până după oprirea căldurii. Este posibil ca umflătura să se atenueze. Dacă nu, ar trebui lăsat să treacă încă o iarnă pentru a vă asigura că nu apar alte modificări, după care să refaceți totul folosind ștraifuri de lemn pentru a ascunde crăpăturile apărute sau un chit mai elastic.

Categorii

Abonează-te la newsletter

Newsletter vineri dimineața
Informații și sfaturi de la experți

ro_RORomână