Pe Radu Vădan l-am descoperit tot pe grupul Tâmplarii, acolo unde l-am găsit și pe Fane Pănăzan. Spre deosebire de Fane, care a crescut cu rumegușul în nări, Radu a învățat singur să lucreze lemnul. Și a învățat atât de bine încât acum este unul dintre meșterii recunoscuți ai grupului. Îi ajută pe mulți cu recomandări utile și intervine echilibrat când sfaturile unora fac mai mult rău decât bine. Îl urmăresc profesional de multă vreme, am văzut multe dintre lucrări și tot nu-mi vine să cred că face meseria asta de nici 7 ani. Am discutat zilele acestea cu Radu despre pasiunea pentru lemn, despre drumul de la informatician la tâmplar, despre greutăți, satisfacții, planuri de viitor.
Es war der praktische Großvater, der den Weg ebnete
Radu Vădan are 39 de ani, o familie alături de care se simte împlinit și un atelier de tâmplărie în Cluj unde lucrează doar cu lemn și panel. Nu poate să spună despre un moment zero care i-a declanșat pasiunea pentru lucrul cu lemnul. Știe însă că totul se leagă de vacanțele petrecute la țară alături de bunicul său pentru care nimic nu era imposibil. Bunicul era agricultor, dar avea o mulțime de scule cu care făcea tot ceea ce era nevoie în gospodărie – garduri, cozi la scule, reparații, construcții prin șură. Când sculele lui nu-i erau suficiente, împrumuta de la vecini ca să-și facă treaba. Așa a crescut tatăl, așa și nepotul.
Timpul a trecut, dar plăcerea pentru a face singur tot felul de lucruri a rămas. După ce a terminat Facultatea de informatică și s-a angajat, a început să-și cumpere scule și să facă diverse obiecte. Apoi s-a căsătorit, a venit primul băiat căruia i-a făcut pătuțul cu propriile scule și brad cumpărat de la Dedeman. După cel de-al doilea băiat au hotărât să-și construiască casă. Radu a făcut ușile, pardoseala și diferite obiecte de mobilier. ”Atunci a devenit clar că acesta este drumul”. Era în urmă cu mai puțin de 7 ani.
Pasul de la programator la tâmplar
L-am întrebat cum de a renunțat la o meserie recunoscută pentru nivelul de bunăstare pe care îl aduce pentru una care, cel puțin la început, este greu să aducă un venit constant. ”Meseria de programator venea cu multă presiune și nu aducea satisfacția lucrului făcut cu propriile mâini”. Problema pe care o vede Radu la o astfel de trecere este impactul asupra oamenilor.
”Ani de zile părinții, societatea, școala au acreditat ideea că trebuie să fii medic, avocat, informatician, inginer pentru a fi respectabil. Restul sunt meserii inferioare. Așa s-au pierdut meserii vocaționale, așa am rămas fără meșteri care să știe să facă corect un traseu de apă, să pună gresie sau faianță. Orice meserie bine făcută este respectabilă”.
În această hotărâre soția i-a fost total alături, l-a susținut și l-a sprijinit. ”Fără acordul ei nici nu aș fi făcut pasul.” A fost greu la început pentru că a însemnat o scădere de venituri. Lucrează împreună acum la firma lor – Vorstellen, Gestalten, Machen – ea fiind cea care se ocupă de design, contabilitate și unele achiziții. Cu părinții a fost mai greu la început, până au văzut ce iese din mâna lui și mai ales, „că se poate trăi decent din această meserie”. Acum tatăl îl ajută în atelier, iar Radu lucrează și pentru ei unele piese de mobilier.
Nu am măsură, când fac ceva trebuie să iasă perfect
Am fost curioasă să aflu cum a ajuns la așa o virtuozitate în meserie într-un timp atât de scurt. Pentru că Radu face acum comenzi personalizate pe care alte ateliere sau mici fabrici le refuză pentru că nu știu cum să le facă.
”Nu îmi este frică că încerc și să greșesc. Mă șochează când văd cât de mult se tem oamenii să greșească. Într-adevăr, am stricat mult lemn, dar am și învățat foarte mult. Am și avantajul că știu limbi străine – germană, engleză, puțină franceză. Avem acum șansa acestui YouTube unde niște oameni minunați își dau din timpul lor pentru a-i învăța pe alții. Poți să înveți multe din tutorialele de pe YouTube. Mi-am cumpărat și cărți din afară. Am investit timp și energie pentru a face lucrurile bine, dar și mult eșec. Și mai e ceva – nu am măsură! Când fac ceva trebuie să iasă perfect”.
Și-ar fi dorit însă să aibă pe cineva care să-l învețe de mic să lucreze lemnul, să trăiască printre dălți și rindele, ca Fane. Mi-a spus că, la modul pozitiv, îl invidiază pe Fane pentru că a crescut cu rumegușul în nări, că a învățat secretele meseriei în mod natural. Radu și Fane sunt prieteni și se ajută frecvent când este nevoie, chiar dacă unul este la Cluj și celălalt la Sibiu.
Bucuria de a transmite mai departe ceea ce ai învățat
Acum Radu împărtășește ceea ce a învățat colegilor de pe grupuri sau celor dispuși să vină la atelierul lui. Are atestat de formator și periodic organizează cursuri. Cursurile sunt gratuite, dar acceptă mici donații pentru acoperirea costului materialelor consumate. Numărul de participanți este limitat de dimensiunile atelierului. Până acum ceva timp avea doar 50 m². Acum s-a extins, dublându-și spațiul.
Pe grupul Tâmplarii, mulți se bazează pe sfaturile lui. Răspunde întotdeauna documentat și îi îndeamnă și pe ceilalți să facă la fel. Atrage mereu atenția când sunt recomandate soluții greșite, iar atunci când sfaturile sunt periculoase, a hotărât împreună cu ceilalți moderatori să nu le aprobe. Așa au dispărut comentariile despre folosirea uleiului de transformator pentru protejarea lemnului expus la exterior sau cele despre folosirea traverselor de cale ferată pentru diferite proiecte.
Și pentru că vorbim de ajutor, trebuie să menționez sursa de cărți de specialitate pe care am aflat-o cu această ocazie: librăria online Cărți Agricole. Radu mi-a spus că a cumpărat de aici câteva cărți bune la prețuri mai mult decât decente (în jur de 35 lei). Manualul tâmplarului de mobilă, de Bill Hylton, este una dintre ele.
Surse de lemn pentru lucrări și uscătorul solar
Un alt subiect despre care Radu a vrut să discutăm, considerând că experiența lui ar putea fi de ajutor și altora, a fost modul cum își procură lemnul. La început a cumpărat de la Holver, fiind singurul loc de unde putea să cumpere și 3-4 scânduri. În urmă cu 3 ani și-a făcut un mic uscător solar și a început să cumpere bușteni. Are în apropiere un gaterist și merg împreună în pădure unde alege singur arborele din cei disponibili. Gateristul îl taie și-l debitează, după care îl aduce la atelier. Radu îl zvântă, îl usucă și îl pune în depozit. Acum are peste 15 specii, baza de selecție mare reprezentând un atu important.
Uneori cumpără și din pachetele destinate lemnului de foc. Așa a salvat de la ardere mult lemn de foarte bună calitate. Dintr-o astfel de sursă are acum în depozit Kirsche, sip și plop alb de pădure, lemn care ar fi trebuit să fie deja ars în foc.
Principalele specii pe care le are în depozit sunt frasin, stejar, mesteacăn, cireș, sorb, sălcioară (eleagnus angustifolia), arțar american (acer negundo), tei, arțar (acer saccharum), dud, plop, nuc european, paltin, fag, pin silvestru, pin strob, molid, larice siberian, salcâm, carpen. Nu are stoc mai mare de 1m³ pentru fiecare dintre ele, dar este suficient pentru lucrările pe care le face de obicei. Are și specii exotice – ipe, albizia africana, mahon, bubinga – dar în cantități mici. Iar pentru ce nu are, apelează în continuare la Holver.
Barca pentru patru oameni și un câine
În una dintre pozele din depozit am văzut o barcă. Mi-a spus că tot el a făcut-o anul trecut. În zona Clujului sunt câteva lacuri și își dorea o barcă în care să aibă loc toți patru, plus bagaje și câine. Avea niște pin strob și i s-a părut atunci foarte potrivit pentru o ambarcațiune. Nu a fost așa și s-a cam chinuit să-l prelucreze, dar până la urmă a ieșit.
Instrucțiunile de lucru și șabloanele le-a luat dintr-o carte cumpărată tot de la librăria online Cărți Agricole. În interior avea șabloane A0 care i-au fost foarte utile. Este de fapt o canoe nord-americană ca cele ale amerindienilor. Aceștia făceau ambarcațiunea dintr-o singură bucată de coajă de mesteacăn în formă de dreptunghi, jupuită practic de pe trunchiul arborelui.
Utilaje noi pentru o nouă etapă
Acum Radu este într-o nouă etapă. Anul trecut a aplicat pentru fonduri prin StartUp Nation și de curând proiectul a fost aprobat. A cumpărat un CNC mare, o mașină de calibrat, o presă pentru furnire și un circular. Este principalul motiv pentru care și-a dublat spațiul din atelier. A avut norocul să se poată extinde în camera vecină, așa că strungul și utilajele pe care le avea deja nu au mai trebuit mutate.
Utilajele le-a cumpărat de la Wood IQ fiind mulțumit de raportul calitate/preț. CNC-ul a ajuns deja și a și învățat să lucreze pe el. Avea emoții la trecerea de la modelarea 3D la debitare și frezare, dar pregătirea de informatician l-a ajutat să devină un bun operator în foarte scurt timp. Colaborarea cu Dan Pruteanu a decurs bine și este mulțumit cu alegerea făcută.
Gândirea lui Radu, foarte practică și organizată, îi spune că acum utilajele trebuie puse la treabă. Îmi spunea că nu furniruiește foarte des și trebuie să găsească un mod de a pune presa să muncească mai mult. Socotind doar chiria pentru spațiul ocupat de presă ajunge la 25 euro/lună, iar presa trebuie să scoată cel puțin cheltuielile făcute cu ea.
Radu face acum doar lucrări personalizate, unice care se bazează foarte mult pe gândirea și priceperea lui. Pe viitor, cu ajutorul noilor utilaje vrea să treacă la o producție combinată, 70% serie mică și 30% lucrări personalizate. Are deja o selecție de modele pe care le-a făcut de-a lungul timpului și despre care crede că vor fi apreciate. Are în plan și amenajarea unui loc mai bun pentru pulverizare.
Tot ca plan de viitor este și investiția în vizibilitate. Până acum a lucrat în special pe recomandări și colaborând cu designerii din oraș. Este conștient că pentru viitor nu va mai fi suficient. Deja noul site este în lucru. Când va fi gata va avea și o parte de blog unde va împărtăși din propriile experiențe. De asemenea, își propune să iasă mai mult în piață, participarea la târgurile de profil fiind una dintre alegeri.
Este ușor de vorbit cu Radu pentru că este deschis, sincer, direct. La fiecare conversație cu el pierd noțiunea timpului și vorbim despre o sumedenie de subiecte. Mă bucur că pot afla lucruri noi și cred sincer că Radu este un mare plus pentru acest domeniu. Un singur articol este prea puțin pentru câte ar putea împărtăși. Știu însă că este doar începutul unei frumoase prietenii. 🙂 Succes, Radu!
Kommentar hinzufügen