Am văzut întrebarea aceasta în urmă cu câteva zile pe un grup al tâmplarilor și era adresată tuturor colegilor din grup. De atunci mă gândesc la subiect și am și un răspuns, cel puțin din punctul meu de vedere. Inițial am vrut să-l pun pe grup, dar răspunsul este mai lung și-l pot detalia mai bine aici.
Privind modul cum se lucrează acum comparativ cu cel de 40-50 de ani în urmă, la nivel de gospodărie, descoperim diferențe încă de la alegerea speciei de lemn și momentul tăierii arborelui. În trecut oamenii își construyeron sus propias casas, acareturile și vallas, făcând „clacă” cu rudele și vecinii. Aveau uneori printre ei un „specialist”, un meșter priceput de care ascultau toți și de la care aflau secrete ale meseriei transmise din generație în generație. Fiind direct implicați, erau mai atenți la comportamentul lemnului în anumite condiții, vedeau că unele specii sunt mai rezistente în condiții de exterior ca altele și înțelegeau ce pot face pentru ca lemnul să reziste mai mult. Tânărul lucra alături de tată care, la rândul lui, lucrase alături de tatăl său. Cunoștințele se acumulau și se transmiteau urmașilor și totul se baza pe observarea evoluției în timp a lucrărilor.
Elección de la madera
Lemnul nu era cumpărat din magazine ci se tăiau copaci din curte sau din pădurea aflată în proprietate sau cel mult cumpărați, încă „în picioare” de la un vecin mai înstărit. Erau tăiați doar când aveau nevoie de ei, tăierea se făcea toamna târziu sau la începutul iernii (sfârșitul lui noiembrie, decembrie, începutul lui ianuarie) atunci când vegetația era minimă și cantitatea de apă din lemn foarte redusă și erau aleși cei mai bătrâni, niciodată arbori tineri pentru că știau că sunt mai puțin rezistenți. Arborele tânăr, în plină creștere, are structura poroasă făcută pentru a absorbi cât mai multă apă. Structura poroasă rămâne și după ce arborele este tăiat. Apa intră mult mai ușor în interior și rămâne acolo, acestea fiind condiții perfecte pentru ca lemnul să putrezească. De aceea, când copacii din curte nu erau suficient de bătrâni, împrumutau de la vecini sau neamuri, urmând să plătească datoria când cei de pe proprietatea lor vor crește suficient.
Fiecare zonă avea lemnul preferat pentru astfel de lucrări, în funcție de ce creștea prin apropiere. La munte se foloseau resinoso, la deal și câmpie, acacia, roble, gorunul. Dintre rășinoase, cine avea lariță (alerce) era bogat. Lemnul era dur, rezistent și bun și pentru case. Nu știau multe despre rășina sau taninii din lemn, dar știau că gardurile făcute cu aceste specii rezistă mai mult. Când arborii erau foarte rari și implicit greu de găsit, se făceau garduri din nuiele împletite. În Bărăgan astfel de garduri se întâlneau destul de des.
Modelul gardului și prelucrarea elementelor lui
Știau că apa face rău lemnului și de aceea prelucrau elementele gardului astfel încât apa să se scurgă, iar lemnul să absoarbă cât mai puțin. Elementele erau rotunjite la capătul de sus sau tăiate în unghi ascuțit pentru ca apa de ploaie să nu stagneze și să se scurgă cât mai repede. Preferau elementele simple, dar dacă făceau decupaje, modelele erau astfel făcute încât să nu țină apa. În regiunile în care iarna dura mai mult, porțile și gardurile erau construite cu acoperiș. Pe gard erau puse scânduri perpendiculare pe elementele verticale. Astfel zăpada nu stagna pe capătul scândurei, unde absorbția este mai mare fiind capetele de fibră.
Scândurile erau tăiate paralele cu axul central al copacului, în lungul fibrei, după care se geluiau, adică se prelucrau prin afeitado (gelău/gealău – rindea de dimensiuni mari). Cu cuțitul rindelei făceau tăieri fine, paralel cu fibra, evitând retezarea ei. Absorbția apei era redusă și lemnul rezista mult mai bine.
Colocación de la valla
Construcția gardului implică elementele de sprijin și de rezistență, adică stâlpii sau bulumacii, elementele transversale care legau stâlpii între ei și scândurile care se băteau pe elementele transversale (cosași se numeau în zona bunicilor). Dacă pentru scânduri se alegeau uneori (din lipsa lemnului dur) și specii mai puțin rezistente, pentru stâlpi se foloseau doar cele foarte rezistente la putrezire. Pe stâlpi era aplicat ulei ars înainte de a fi îngropați și în jurul lor pământul se așeza în pantă ușoară pentru ca apa să se scurgă. În groapa stâlpilor se punea nisip și pietre aduse pentru a drena apa. Cosașii se puneau uneori oblic pentru ca apa să alunece mai ușor sau se foloseau crengi mai groase care nu erau foarte drepte.
Scândurile nu erau înghesuite una în alta pentru a lăsa aerul să circule. Curenții de aer uscau repede scândurile ude de ploaie și gardul rămânea sănătos. Tot pentru a permite aerului să circule nu se făceau niciodată construcții lipite de gard. Exista întotdeauna un spațiu, cât de mic, între gard și construcția de lângă el.
Acabado
În trecut nu erau foarte deranjați de schimbarea culorii lemnului din cauza soarelui. La madera gris de las vallas, al acareturilor și al caselor era ceva obișnuit. Doar când devenea negru era o problemă pentru că însemna că este mucegai. Era frecat cu peria de paie sau de sârmă și mucegaiul se curăța.
Pentru a-l face rezistent la umezeală era folosit aceite de linaza fiert sau uleiul ars de la tractoare. Foloseau uneori vopsea de ulei, dar vopsitul gardului era un lux pe care puțini și-l permiteau. Vopseaua era păstrată pentru lemnul casei. În ceea ce privește gardul, aveau grijă să fie bine construit în așa fel încât să fie rezistent chiar și fără protecții suplimentare.
Nu aveau întotdeauna acces la ulei, iar pentru a proteja lemnul ardeau superficial scândurile. Procedeul prelungea viața gardului, iar dacă era dublat de periere și uleiere, rezistența lui creștea simțitor. De altfel, quema de madera ca modalitate de protecție la exterior este folosită din cele mai vechi timpuri în multe țări. Stratul de cărbune format deasupra protejează lemnul și împiedică putrezirea lui.
Am avut bucuria să-mi petrec toate vacanțele copilăriei și majoritatea celor din studenție, la țară. E adevărat, pe atunci nu știam cât sunt de norocoasă, dar acum apreciez timpul petrecut acolo. Am participat la claca făcută pentru ca vărul meu să-și construiască casa și i-am văzut pe unchiul și tatăl meu construind împreună magazii, garduri și alte acareturi. Eram surprinsă de câte știau să facă și cum tot ceea ce făceau era rezistent și arăta bine. Undeva, pe drumul acesta către modernizare, am pierdut o zestre de cunoștințe dată de experiență, de observație îndelungată. Ar fi bine dacă am merge înainte, pe drumul normal al progresului, recuperând și zestrea pierdută. Cred că ar fi rețeta succesului.
M-ar bucura ca cei care au astfel de experiențe și știu secrete ale meseriei să le împărtășească cu noi. Poate reușim să ne recuperăm zestrea. Iar cei care au neclarități sau vor să afle mai multe, lăsați întrebările mai jos, în spațiul dedicat. Împreuna vom încerca să găsim răspunsurile.
Español 
Română 
Italiano 
English 
Deutsch 
Français 
Polski 
Português (AO90)
Muy buen artículo. Gracias.
También añadiría que la madera actual, independientemente de su especie, es menos resistente porque la contaminación la ataca a lo largo de su vida, igual que nos ataca a nosotros, los humanos. Por estas razones, no creo que un trozo de roble de hace 100 años tenga la misma resistencia que un trozo de roble actual. Por otro lado, también vemos una diferencia en la calidad de la madera según la zona de tala. La madera escandinava (Finlandia) no es comparable a la misma madera extraída de casi cualquier lugar de Francia, Alemania o Rumanía. Por supuesto, me refiero a la misma especie de madera.
Gracias por su apreciación y por las adiciones.
Le deseo lo mejor.
Hola Sra. Mihaela,
me has acariciado el alma con tu artículo. Ha sido como escuchar a mi padre (fallecido hace 26 años), que traía los abetos de las montañas en invierno, de los que se cortaban tablones de un palmo de ancho para la valla. Y esta valla duró 60 años (reconstruida hace 25 años, pero con los mismos tablones).
Ahora vamos a hacer una valla nueva, y estamos desconcertados, dónde conseguir la tabla seca, qué forma darle y con qué tratarla para que dure al menos la mitad que la vieja.
La valla tiene 40 m de largo, así que es una inversión bastante cara. Ahora estamos haciendo unos cimientos de pernos (?), también queremos hacer un revestimiento. Si usted me puede dar algunos consejos sobre el tratamiento y la tinción de la madera antes de la instalación.
Gracias.
¡Hola!
Me alegro de haberte traído recuerdos agradables.
La idea de hacer los cimientos de la valla es muy buena. Los problemas ocurren más a menudo exactamente en la zona a nivel del suelo, donde entran en juego la oxidación (aire, radiación UV) y la humedad (de la lluvia y el suelo).
El aceite es una solución muy buena para las vallas. La madera debe estar seca para que absorba la mayor cantidad posible. Para que dure el mayor tiempo posible, debe mantenerse. Cuando aparezca ese aspecto seco de la madera, sin el brillo sedoso del aceite, debe aplicarse otra capa. La humedad es lo que afecta a la madera y el aceite es un arma muy buena.
Puede obtener más información sobre la resistencia de las vallas en el siguiente enlace.
Le deseo lo mejor.
https://revistadinlemn.ro/2018/03/09/garduri-din-lemn-cum-se-alege-lemnul-materiale-de-protectie-sfaturi/
Mi abuelo era carpintero. He visto muchas cosas hechas por su mano. Tuve el privilegio de seguirle por las verdes colinas que rodeaban la casa y, paseando así con él, me hablaba de los árboles y de su función.
Recuerdo que cuando hacía vallas, encendía un fuego y quemaba los extremos de los bulumaks afilados de antemano para fijarlos mejor en los agujeros previamente cavados.
Simplemente presenciamos el hechizo. A mí me parecían verdaderos rituales. Ni siquiera necesito contarles más sobre el olor de la leña, la madera que quedaba de la era con la que hacíamos nuestros carlinos y nos los atábamos al pelo... ¡Un mundo que no ha desaparecido del todo en el campo!
Gracias por el aporte. Quizás compartas más de estos recuerdos con nosotros, sería una pena perderlos. 🙂
Le deseo lo mejor.
Buscaba algunos detalles técnicos, pero no era el tema que me interesaba. Entonces no pude dejar de leer. Es un buen artículo, con detalles técnicos, escrito por un especialista, pero me ha conmovido. Quizá ponga en práctica algunos de mis conocimientos recién adquiridos. Me alegro de que los haya compartido con nosotros y de que se pueda acceder a ellos en el momento oportuno. Es un artículo escrito desde el corazón, ¡para el corazón! Gracias.
Camelia
Gracias a ti también.
Le deseo lo mejor.
Hola Sra. Mihaela,
Me gustaría preguntarles si me podrían ayudar con información sobre una valla de madera que voy a construir.
¿Es el haya una buena elección para una valla exterior o es mejor la resinosa?
¿Es necesario lijar toda la uluca? ¿Se puede lijar sólo por el lado visible o es necesario acabar por ambos lados para eliminar el riesgo de dañar la madera por infiltración de agua por el lado sin lijar?
¿Puedo utilizar aceite de linaza para proteger la madera de haya (si es la mejor opción) o me recomiendan otra cosa?
Gracias.
¡Hola!
El haya no es una buena elección para exteriores, ya que tiene muy poca resistencia a la putrefacción. En el siguiente enlace encontrará información sobre las cualidades exigidas a la madera utilizada en exteriores. Las maderas blandas son claramente la mejor opción.
La gelificación es una operación que ayuda a reducir la absorción de agua. Recomiendo hacerlo por ambos lados.
Para el acabado de la valla (resina) creo que la mejor opción son las lacas coloreadas a base de aceite. Hay productos en el mercado que dan una muy buena resistencia a la humedad y la radiación UV.
Le deseo lo mejor.
https://revistadinlemn.ro/2019/06/12/cele-mai-rezistente-specii-de-lemn-la-exterior/
En primer lugar, gracias por su tiempo de respuesta. Seguiré su consejo y no compraré haya uluca.
También tengo la opción de comprar la jarra de roble.
Por lo que he visto es muy buena y es de clase 2 - madera duradera. Vida útil: 15-25 años. El único inconveniente es el precio significativamente más alto en comparación con la variante más barata - madera blanda. Pero todavía tengo tiempo para pensar 🙂 .
En cuanto al acabado de la valla, si opto por la versión de roble, ¿puedo utilizar directamente el aceite de linaza si no quiero teñir la valla sino mantener el color natural respectivamente el color obtenido tras la impregnación con aceite de linaza?
Gracias de antemano por su amabilidad.
¡Buenas noches!
El aceite totalmente transparente no es resistente a la radiación UV. Normalmente se pone pigmento 3-5% (barniz a base de aceite) en el aceite utilizado para exteriores. El aceite permanece transparente y se colorea muy poco. Puede hacer su propio barniz o comprarlo comercialmente. A continuación encontrará un enlace que puede ayudarle.
Le deseo lo mejor.
https://revistadinlemn.ro/2018/05/15/ulei-de-in-cand-unde-si-cum-se-foloseste-cum-sa-ti-faci-singur-vopsele-de-ulei/
Buenas noches.Gracias por su respuesta.Utilizaré barniz pigmentado al aceite.Finalmente he comprado piquetes de valla de abeto Douglas. Tengo una pregunta más... La madera no está seca... por lo que he visto parece realmente recién cortada. ¿Cuánto tiempo tengo que mantenerla seca - uso la fórmula de +1 año de espesor? ¿Puedo darle un lacado incluso sin que esté seca? ¿Se mantiene al sol apilada para que se seque o a la sombra en habitaciones como ático/granero ?
Muchas gracias por su respuesta.
¡Hola!
El barniz al aceite permite el intercambio de humedad con el ambiente, por lo que la madera también puede utilizarse con mayor humedad. Es suficiente con que hayan pasado 2-3 meses desde la tala. La madera seguirá intercambiando humedad con el ambiente hasta alcanzar el equilibrio, incluso después de aplicar el barniz.
Para el secado, debe apilarse con espacios entre las tablas (no una encima de otra, sino con las tablas entre ellas) y no mantenerse directamente al sol. Lo más importante es que circule el aire. Se puede guardar bajo el alero. En el cobertizo o el sótano sólo puede guardarse si están ventilados (el aire circula permanentemente).
Le deseo lo mejor.
Buenas tardes. De gran interés el artículo, sobre todo para un get beget de Oradea. Tengo tablas sobrantes del encofrado, creo que resinosas. Es tentar a una valla horizontal (). Entiendo que, al ser mayor superficie en contacto con el agua, sería menos duradero?
Gracias
¡Hola!
El principal enemigo de la madera es el agua, por lo que hay que encontrar soluciones para eliminarla lo antes posible. Colocar las tablas en posición vertical favorece el drenaje y evita que el agua se estanque. Si se colocan en horizontal, el agua puede estancarse más en la parte inferior de la tabla. Una instalación ligeramente inclinada, no perfectamente horizontal, puede favorecer el drenaje.
Si el agua no drena con rapidez, puede introducirse en la madera y, con ella, los microorganismos. Éstos son los causantes de que la madera se pudra.
El escurrimiento del agua se ve favorecido por un buen lijado de la madera y un correcto recubrimiento con materiales de acabado (barnices, pinturas, lacas).
Dejo a continuación un enlace a un artículo sobre esgrima, quizás te ayude.
Le deseo lo mejor.
https://revistadinlemn.ro/2018/03/09/garduri-din-lemn-cum-se-alege-lemnul-materiale-de-protectie-sfaturi/
https://revistadinlemn.ro/2022/02/03/de-ce-este-atacat-lemnul-de-ciuperci-si-putrezeste-cum-identificam-lemnul-afectat-si-ce-facem-pentru-evitarea-degradarii-lui/
https://revistadinlemn.ro/2023/03/23/ricosarea-picaturilor-de-ploaie-poate-indeparta-finisajul-si-distruge-lemnul-ce-solutii-avem/
Hola Sra. Mihaela,
Muchas gracias, he leído información muy útil sobre tipos de madera y pinturas.
Tengo una valla pintada con Lazura Cerata Lucioasa, se refrescó después de 4 años en 2018, y en 20 2021 cepillé las porciones semiredondas de las tablas horizontales con la pintura restante.
en la parte de la media caña de los tablones horizontales, en algunos sitios hay algunas grietas y la madera se ha hinchado un poco, ¿se puede tapar con algo, se puede utilizar algún tipo de masilla?
¿se debe esmaltar con 120 o 150 y aplicar todo Lazura?
2. los tablones horizontales están colocados por delante y por detrás, con espacio entre ellos, y en los bordes hacia los postes de cemento, tienen unos listones de 1010x35x45mm en los que van fijados, y que se han podrido, y necesito sustituirlos... probaría con listones de 40x40x1000 mm rasionados, 1 cm más pequeños que los de la tienda de bricolaje y los pintaré todos con Lazura, luego volveré a montar los tablones y al final los fijaré con tornillos en los postes de cemento. ¿Hay alguna otra alternativa?
gracias por los consejos y artículos.
¡Hola!
1.Colas termoplásticas, del tipo en barra. Hay que tener en cuenta que resisten temperaturas y humedad muy bajas, prácticamente que se pueden utilizar en exteriores. Si la madera está hinchada en algunas partes, es evidente que absorbe agua. Hay que lijarla por todas partes y cubrirla de nuevo con laca. Si no lija la cera por encima dificultará la adherencia y en poco tiempo habrá que volver a barnizar. Puedes usar un grano, 120 o 150.
2.No consigo saber exactamente cómo se cogerán. La idea es que la madera no esté en contacto directo con el cemento, que circule aire para agitarla. Si está en contacto directo con el cemento el riesgo de que siempre haya humedad es alto y la madera se pudrirá rápidamente. La madera también debe moldearse de forma que el agua no se acumule, permitiendo que se escurra. Cortar los tablones a 45 gr en los extremos también ayuda a que el agua se escurra.