Giunti in legno - senza leganti o fissaggi meccanici

Așa cum vă povesteam săptămâna trecută, am început să studiez intens despre prelucrarea lemnului și transformarea lui în piese de mobilier sau decorațiuni. Și cum nu știam aproape nimic despre subiect, am pornit de la zero. Pentru cineva care suferă de „sindromul compleționistului”, decizia a fost una foarte greșită!

Cantitatea de informații pe acest subiect, disponibilă pe internet, este colosală. Astfel că voi încerca să fac un rezumat/introducere în 3 episoade a tehnicilor uzuale de îmbinare folosite în lucrul cu lemul.

Astăzi vă voi prezenta câteva dintre metodele de prindere cel mai des întâlnite care nu necesită lianți sau îmbinări mecanice (cuie, șuruburi, platbande etc)

Voi clarifica (din „capul locului”) că nu consider folosirea penelor din lemn un șiretlic ci o metodă aprobată de a asigura îmbinarea a doua (sau mai multe) elemente. Mai sus puteți observa cea mai simplă metoda de îmbinare finală. Subliniez FINALĂ, pentru că nu se mai pot despinde fără distrugerea piesei.

Dacă piesa de lemn se vrea a fi folosită temporar atunci ar trebui folosite îmbinări fără pană (sau pana cu acces din exterior) pentru a putea fi ulterior demontate. (addendum: sau clei solubil în apă, dar despre asta vă povestesc în episodul următor)

Iar dacă măiestria și sculele vă permit puteți încerca niște modele mai complicate folosind tehnici mai complexe.

Îmi veți spune că ultimul scaun se prinde cu 3 șuruburi (este un mic compromis pe care-l accept în acest articol) și că am uitat de prinderea de baza în „coda di rondine„. Sunt curios ce puteți adauga voi la acest articol pentru viitorii cititori ai Revistei Din Lemn.