MDF, din greșeală

Este interesant faptul că unele materiale folosite mult în producția de mobilier au apărut întâmplător și din greșeală. Așa am ajuns la articolul de mai jos.

MDF este un material mult folosit în industria de mobilă despre al cărui finisaj am scris în repetate rânduri. Este un material convenabil pentru producători, care simplifică procesul de producție, eliminând multe dintre problemele create de lemnul masiv. Un alt avantaj este că, prelucrat și finisat corespunzător, poate da impresia că mobila este produsă din lemn masiv.

O greșeală simplă a dus la obținerea unui material foarte apreciat acum în industria mobilei

De data aceasta intenționez să-i prezint istoria. Poate ar fi interesant de știut cum și când a apărut.
MDF-ul – Medium Density Fiberdoard – a fost obținut prima dată în 1966 în SUA fiind bazat pe o invenție din 1925 a lui William Masson, făcută din întâmplare, dintr-un accident tehnologic, să spunem. Acesta aduna resturi și praf de lemn de la gaterele din zonă și le amesteca cu apă caldă într-o instalație pentru a obține un izolator ieftin, accesibil tuturor. Într-o seară, a uitat să oprească mașinăria, aceasta continuând să lucreze până dimineața. Ceea ce a rezultat a fost un film foarte fin și rezistent, practic prima variantă de PFL.

În 1974, deja, se producea MDF în serie, în Medford, Oregon (USA), iar în 1976 se făceau primele exporturi în Europa, în Marea Britanie și Olanda. În 1980, în urma extinderii producției, a fost deschisă o fabrică în Irlanda. Din acest moment, începe o dezvoltare puternică a producției de plăci, precum și diversificarea acestora cu plăci rezistente la umiditate, plăci colorate, ignifuge, etc.

PAF, varianta românească de MDF obținut înainte de 1989

În România, fabricile mari de MDF au apărut după 1989. Dar și înainte existau, în unele CPL-uri (Combinate de Prelucrare a Lemnului, pentru cei mai tineri), fabrici de PAF (Plăci din așchii și fibră de lemn), denumirea MDF-ului la noi. Cea mai mare fabrică, la vremea aceea, era la Focșani, dar existau instalații mai mici în multe alte combinate.

Îmi aduc aminte o întâmplare de pe vremea aceea. Lucram la ICPIL (Institutul de Cercetări și Proiectări al Industriei Lemnului) unde o bună parte a temelor noastre de cercetare constau în copierea a ceea ce inventau alții în afara țării. Uneori ne miram și noi cum puteam să le dăm de cap având ca punct de plecare o fotografie neclară adusă de pe la vreun târg sau o mostră minusculă.

Într-un an, împreună cu alte colege, am avut ca temă realizarea unei piese de mobilier din PAF, pe care să o finisăm cât mai atrăgător și să o prezentăm ca alternativă a mobilei de masiv. Tema era în colaborare cu CPL Iași, care avea o mică instalație pentru obținerea PAF-ului. S-au obținut plăcile și s-a făcut o masă cu un design foarte interesant, elaborat, tocmai pentru a demonstra câte avantaje are acest produs. Mai puțin s-a ținut seama de tipul lemnului folosit pentru plăci. De fapt, asta era și ideea – să se folosească deșeuri, resturi, tot ce nu mai era folosit în producție. Masa nu era foarte mare, dar atât de grea că era imposibil de ridicat. Acea masă a fost montată în expoziția fabricii și nu cred că a fost vreodată mutată de acolo, cel puțin nu asamblată.

Sper să considerați interesante informațiile. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.