De ceva vreme voiam să scriu despre rindele. Când am fost la prietenii mei cu mansarda cu vechituri mi-au povestit despre setul de rindele de toate mărimile moștenit de la bunicul fetelor care se ocupase cu tâmplaria. Ne-am luat cu mansarda si am uitat să le fotografiez. Dar cu siguranță o voi face cu prima ocazie. Până atunci însă m-am gândit să vorbim puțin despre rindele pentru că ele sunt un simbol al tâmplăriei.
Rindeaua este o unealtă cu ajutorul căreia se poate îndepărta un strat de lemn de pe o suprafață plană, se pot îndrepta suprafețe, se pot netezi (finisa) suprafețele, pot fi teșite muchiile sau se pot face falțurile la uși. Nu toate aceste operații se fac cu aceeași rindea, dar în principiu sunt construite la fel. Elementul principal este o lamă metalică ascuțită și un corp. Lama trece prin corp printr-o fantă numită gura rindelei și ajunge la lemn. Prin trecerea rindelei peste lemn se iau straturi din acesta, mai groase sau mai subțiri în funcție de poziția lamei, unghiul la care e pusă, presiunea care se exercită asupra rindelei.
Rindelele au fost inventate sute de ani în urmă, fiind documente și chiar piese care atestă existența lor încă din vremea romanilor. Inițial au fost făcute din lemn, cu o gaură dreptunghiulară în corp și o fantă pe talpă iar lama era fixată cu o pană din lemn atașată de fantă. Este modelul care a fost găsit în siturile arheologice din Europa și Asia sau în documentele scrise făcute de vechii arhitecți și constructori și care se află în biblioteci.
La sfârșitul secolului 19 un inventator din Massachusetts, Leonard Bailey, a făcut pentru prima dată rindeaua cu corp de fontă. Patentul acestei invenții a fost cumpărat câțiva ani mai târziu de firma Stanley, Rule&Lever, un producător de scule din Connecticut, SUA. Firma a dezvoltat și imbunătățit continuu designul ajungând la cele care se vând astăzi. Față de dotările simple din trecut noile modele au șuruburi pentru a ajusta adâncimea de așchiere, pentru ajustare laterală și alte astfel de ajustări. Acum corpul este făcut din oțel sau bronz.
Indiferent de materialul din care este făcută, rindeaua poate fi de diferite mărimi, de la foarte mică, până la rindele lungi de mai bine de 1 m (gelău). Pentru a rașcheta lemnul ea este împinsă în lungul fibrei (dar se poate lucra și perpendicular pe fibră). Excepție fac rindelele japoneze care sunt trase pe suprafața lemnului.
Căutând recomandări privind rindelele am văzut că mulți merg pe cele metalice Stanley spunând că sunt cele mai bune rindele ce pot fi achiziționate. Am avut însă surpriza să gâsesc păreri ale unor meșteri tâmplari tradiționali, atât la noi cât și în afară, care consideră rindelele din lemn mult mai bune decât cele metalice.
Este vorba de tâmplarii aceia care fac îmbinări tradiționale fără cuie, cei care lucrează manual mobilier de artă sau rustic deosebit sau alte lucruri de finețe. Argumentele lor în favoarea rindelelor din lemn sunt următoarele:
- sunt mai ușoare decât cele metalice. Atunci când lucrezi mult de mână, când toate suprafețele sunt prelucrate prin rindeluire, o unealtă grea te obosește mai repede și astfel devine ineficientă;
- alunecă mai bine pe lemn. Lemnul pe lemn alunecă altfel decât metalul pe lemn. Pentru a aluneca cât mai bine est nevoie ca talpa metalică să fie ceruită intens, ceea ce ar putea deranja prelucrările și finisările ulterioare. Rindeaua de lemn nu are nevoie de ceruire iar suprafața lemnului nu va fi alterată;
- complexitatea noilor rindele de metal. Cu atâtea șuruburi care ajustează unghiul, grosimea, așezarea lamei, devine dificil să găsești cea mai bună pozitie a lamei astfel încât rașchetarea să fie perfectă. Rindeaua de lemn este simplă, fiind suficientă ascuțirea lamei și așezarea ei corectă. Pentru fiecare tip de rașchetare se folosește un anumit tip de rindea, nu una pentru toate operațiunile, pe care o reglezi continuu;
- se repară ușor. Ca orice unealtă și rindeaua se poate strica. Faptul că este din lemn iar cel ce o utilizează este tâmplar înseamnă ca ea poate fi reparată imediat. O rindea metalică stricată înseamnă oprirea din lucru până când aceasta va fi reparată de un specialist;
- tradiția. Ultimul argument a fost chiar neașteptat. Folosind rindeaua din lemn intri într-o comunitate selectă de oameni care au lucrat astfel lemnul încă din vremea Romei antice si până la sfârșitul secolului 19. Oameni care și-au făcut singuri casele și mobila, care au prelucrat singuri lemnul. Rindeaua metalică este sinonimă cu era industrială, cu introducerea mașinilor în prelucrarea lemnului, cu îndepărtarea de ceea ce înseamnă sufletul lemnului. Așa că, dacă meșterul folosește mașini în prelucrarea lemnului, folosirea unei rindele metalice nu însemna nimic. În schimb, dacă totul este făcut manual, nimic nu se compară cu o rindea din lemn bine reglată.
Recunosc că argumentele cu care tâmplarii clasici, tradiționaliști își susțin alegerea m-au impresionat. Nu mă așteptam la astfel de argumente de la persoane care par mai degrabă dure. Și apropo, voi ce alegere ați face?
Română 
Italiano 
English 
Deutsch 
Español 
Français 
Polski 
Português (AO90)
Am folosit doar o rindea electrica, einhell (in urma cu 5 ani – cand mi-am facut panourile la gard – din scandura verde). Am slefuit o cu flexul (tambur si discuri cu scai de 40) 🙂 dupa 20 de secunde de folosire se incarca discul si nu stiam care e problema. Partile superioare le am taiat semirotund cu un pendular einhell. Langa aceste doua masinarii extraordinar de retardate, mi am cumparat si un slefuitor cu vibratii care nu mi a fost de folos niciodata.
Nu am gram de experienta in folosirea unei rindele. Dar de vreo trei luni ma documentez intensiv pentru asimilarea partii teoretice a prelucrarii lemnului – pentru ca vreau sa imi fac un atelier. Vreau un atelier profesional nu unul industrial. Dar vreau ca munca mea sa fie eficienta. Vreau un atelier dotat nu unul saracacios. Un atelier in care sa fug de lume nu de nevasta (glumesc). Vreau un atelier pentru creatie nu unu pentru lalaiala.
Deci: un atelier dotat cu scule electrice (performante) este un atelier care iti usureaza partea grosiera a muncii. Pentru finisaje/precizie acolo unde sculele electrice sunt neputincioase, nu cred ca munca este atat de greoaie/extenuanta in cazul in care rindelele sunt metalice pentru ca.. nu cred ca se apuca nimeni de rindeluit busteni. Pentru a lucra cu rindelele mari se foloseste inertia/forta/greutatea corpului ca sa nu oboseasca mainile. Cu cele mici, sa fim seriosi: greutatea intre cele de lemn si cele metalice nu are importanta. Precizia si rezistenta rindelelor metalice trebuie sa fie superioare celor de lemn. Aceasta este parerea mea neavizata!
Multumesc pentru parere si pentru argumente. 🙂
Toate cele bune!
Frumos articol, insa as vrea sa completez cu avantajele rindelelor metalice, daca se poate.
Un lucru foarte important este ca talpa rindelei sa fie perfect plana. Rindelele din lemn isi pierd planeitatea in timp de la uzura, si trebuie planeizate. Rindelele japoneze trebuie tunate si asta necesita experienta (pot detalia daca este cazul). Depozitarea rindelelor din lemn este costisitoare, lemnul lucreaza, si mai apar torsiuni, crapaturi s.a.
Din punctul meu de vedere, rindelele metalice produse de Lee Valley Tools sau Lie Nielsen sunt net superioare rindelelor din lemn. Argumente:
1. Talpa e perfect plana, pe bune, e perfect plana. Ele sunt planeizate pe masini de rectificare plana sub jet de apa, pentru a elimina stresul din aliaj.
2. La rindelele de tipul „bevel up”, te poti juca la unghiul de atac, prin simpla schimbare a cutitului. Rindelele din lemn au in unghi de atac fix. Unghiul de atac este foarte important atunci cand rindeluesti lemn cu fibra dificila (care isi schimba frecvent directia fibrei – bird eye maple).
3. Poti ajusta deschiderea „gurii”, important pentru rindeluirea lemnului cu fibra dificila, sau la capatul fibrei.
4. Ajustarea unei rindele metalice este chiar foarte simpla si nu sunt de accord cu argumentul ca sunt „complexe”. Din contra, rindelele clasice Stanley Bailey, Record s.a., permit ajustarea pe adancime in timp ce rindeluiesti. La rindelele din lemn, trebuie sa te opresti, si sa reglezi din ciocan.
5. Foarte rezistente, nu ai ce strica la ele, Paul Sellers foloseste rindele Stanley de 20-30 de ani si inca le mai foloseste 🙂
6. Greutatea reprezinta in avantaj in cazul in care doresti sa iei mult material. Posibilitatea de a schimba repede cutitul cu unul cu gura cambrata reprezinta iarasi un mare avantaj.
Se poate si chiar va multumesc pentru completari. 🙂
Asta a fost si scopul, sa adun cat mai multe pareri, atat ale amatorilor cat si ale profesionistilor. Mi-am propus sa le adun si pe cele de pe FB si sa revin cu concluziile.
Toate cele bune!
Exista un singur scenariu in care, din experienta mea (limitata), o rindea de lemn, mai usoara, are un avantaj asupra uneia metalice. Nu poti lucra tot timpul in atelier. Cand ai de rindeluit „in deplasare”, intr-o pozitie in care rindeaua trebuie sustinuta, in care nu e sustinuta de lemnul pe care-l rindeluiesti, e utila o rindea mai usoara. Da’ tot din experienta mea, cazurile de gen sunt extrem de rare.
Multumim pentru opinie.
Toate cele bune!
Eu lucrez cu lemnul de 2 ani si aleg rindeaua de lemn, dacă e bine ascuțită lama poti lucra cu ea foarte usor. Tamplarul are o legătură directă cu lemnul când lucrează manual (o spun din propria experienta).
Tamplarul ar trebui sa aibe o legatura directa cu lemnul si cand lucreaza electric. Altfel nu iese la fel de bine. Parerea mea.
Rectificarea plana a unei suprafete metalice se face in prezenta unui lichid (emulsie) ptr o rugozitate cat mai mica si ptr a raci materialul supus rectificarii.
In alta ordine , rindeaua cu corp din lemn este mai „calda”.Piata este plina de scule electrice. Ce fost are sa’ti cumperi o rindea scumpa metalica daca nu stii sa folosesti intai una ieftina din lemn ?