End grain pentru pardoseli rezistente, tocătoare profesionale și panouri decorative

End grain – capăt de fibră, în traducere – este termenul folosit și la noi pentru a arăta un mod de tăiere și așezare a elementelor din lemn pentru a obține pardoseli, tocătoare, blaturi de bucătărie și chiar panouri folosite pentru a decora pereți. De la astfel de panouri decorative a venit și ideea articolului. Înainte de sărbători, la interval de 2 zile, am fost rugată de persoane diferite să explic cum sunt finisate niște panouri end grain cu aspect foarte interesant. Imediat după sărbători am primit, din nou, aceeași cerere de la o altă persoană. Nu știu cine în locul meu nu s-ar fi gândit că este un semn și că este musai să scriu un articol despre acest subiect. 🙂

Ce înseamnă „end grain”

Cum deja ați aflat, în română end grain înseamnă capăt de fibră. Tăierea lemnului masiv poate fi realizată în mai multe moduri rezultând elemente cu aspect și proprietăți diferite. Se pot face tăieri tangențiale la inelul anual în urma cărora rezultă acel aspect tip catedrală al desenului natural al lemnului (fladere, cum se mai numesc). Un alt mod de tăiere este paralel cu inelele anuale, în acest caz rezultând un desen cu linii paralele.

Când aspectul este end grain tăierea este făcută perpendicular pe fibră, practic pe direcția de creștere a copacului. Inelele anuale se văd în acest caz ca niște cercuri concentrice. Dacă este tăiat un trunchi tânăr cercurile sunt complete, imaginea fiind asemănătoare unei ținte de tir. Dacă deja lemnul este debitat în grinzi sau scânduri, tăierea se face perpendicular pe lungime, iar pe suprafață se vor vedea arcuri de cerc paralele care reprezintă câteva inele anuale. Este aspectul cel mai des întâlnit și din care rezultă desenele cele mai interesante.

„Feliile” de lemn obținute din crengi, din care se obțin blaturi de mese sau pardoseli în combinație cu rășina epoxidică, foarte populare în ultima vreme, tot o astfel de tăiere au. Însă pentru ele se folosește mai puțin termenul de end grain pentru că la noi acest termen are și o încărcătură estetică dată de așezarea bucăților de lemn și de modul de finisare.

Proprietățile lemnului astfel tăiat și așezat

Spun de fiecare dată tăiat și așezat pentru că fiecare bucată de lemn are capete de fibră, doar că această zonă este ascunsă sau, în orice caz, nu reprezintă fața principală. La blaturile de masă, pardoseli sau tocătoare end grain, bucățile de lemn sunt așezate și asamblate astfel încât capetele de fibră sa formeze „fața” obiectului.

Acest mod de tăiere și așezare vine cu proprietăți diferite față de celelalte moduri. Cea mai importantă dintre proprietăți este absorbția  mult mai rapidă și în cantitate mult mai mare a umidității. Practic, prin această zonă, cantitatea de apă absorbită poate fi de 100 de ori mai mare comparativ cu o piesă așezată în lungul fibrei. Acesta este un dezavantaj și de multe ori specialiștii recomandă blocarea capetelor de fibră imediat după tăiere, înainte de alte prelucrări. Și eliberarea de umiditate are loc la fel de repede și în cantitate mare ceea ce face ca lemnul să varieze dimensional destul de mult odată cu variația de umiditate, dacă închiderea capetelor de fibra nu este bine făcută.

O altă proprietate este rezistența mult mai mare a lemnului. De aceea pardoselile din lemn end grain sunt mult mai rezistente. Este motivul pentru care încă din trecut străzile, aleile, pardoselile din fabrici și din zonele cu trafic intens erau făcute cu bucăți de lemn tăiate în acest mod. O astfel de „podire” puteți încă vedea la Hanul lui Manuc, din București. La intrare încă se mai pastrează o zonă pardosită cu bucăți de lemn, iar cele vechi au fost recuperate și pot fi văzute depozitate lângă perete. Sper sa fie folosite în timp pentru a amenaja și alte zone din interior.

Produse care se fac din end grain

Sunt făcute din bucăți de lemn end grain blaturi de masă și de bucătărie, tocătoare, pardoseli interioare și exterioare, panouri decorative pentru mobilă și pereți, tablouri. Pentru o funcționare îndelungată fără probleme toate aceste obiecte trebuie finisate în așa fel încât capetele de fibră să fie cât mai închise, reducând la minimum absorbția.

Dintre toate aceste obiecte poate cele mai de succes sunt tocătoarele. Ele sunt preferate de profesioniștii din domeniu. Pentru a-și justifica alegerea ei au următoarele argumente:

• cuțitele folosite rezistă mult mai mult timp neascuțite. Atunci când taie sau toacă lama cuțitului nu se lovește de fibra dură ci alunecă printre fibre, ceea ce-i mărește timpul de viață;
• tocătorul rezistă mai mult fără zgârieturi. Explicația este aceeași de mai sus – lama cuțitului alunecă printre fibre și nu ajunge să le zgărie;
• nu răspândesc microbi și microorganisme. Datorită suprafeței mai rugoase decât a celorlalte tipuri de tocătoare, atunci când este tăiată carnea de pui, pește sau porc, bucățile minuscule de carne sunt reținute strict pe aceea porțiune și nu mai ajung și pe alte zone. După întrebuințare, o spălare obișnuită cu apă și detergent îndepărtează resturile și eventualele microorganisme, tocătorul putând fi folosit fără niciun risc. Trebuie însă să fie protejat înainte cu ulei mineral pentru a evita absorbția puternică în lemn prin capetele de fibră;
• sunt mai grele decât produse de dimensiuni similare, dar cu lemnul pus în lungul fibrei, ceea ce dă stabilitate și siguranță în timpul lucrului.

Pentru obținerea lor pot fi folosite bucăți de lemn de specii diferite obtinându-se aspecte estetice încântătoare. De obicei sunt mai scumpe decât tocătoarele obișnuite din lemn, dar sunt mai rezistente, mai sănătoase, mai sigure și nu în ultimul rând, mai aspectuase.

Pe scurt despre modul de realizare a panourilor decorative „end grain”

Folosirea lemnului pentru a obține panouri decorative și chiar tablouri nu este o noutate. Am scris acum ceva vreme despre o artistă de origine rusă care face din lemn recuperat tablouri foarte apreciate. După părerea mea însă cele end grain sunt cele mai expresive. Desenul făcut de inelele anuale și absorbția diferită a coloranților în inelul anual duce la un rezultat foarte plăcut.

Cerința pentru a explica cum este făcut finisajul a pornit de la un panou ca cel de mai jos. Pentru că nu este greu de făcut, mă gândesc că vă pot fi utile câteva indicații. Cine știe, poate veți considera la un moment dat că realizarea de astfel de panouri decorative din lemn poate fi tema unui proiect DIY.

1. Pregătirea bucăților de lemn

Pentru a obține panoul, bucățile de lemn se lipesc pe un suport. Este bine să fie o bucată de placaj rezistentă pentru că lemnul este destul de greu și suportul se poate curba. Sunt două tipuri de panouri decorative: cu bucățile de lemn de aceeași dimensiune și de dimensiuni diferite. Mai spectaculos este cel cu dimensiuni diferite, dar cel uniform este mai ușor de finisat.

Lemnul se taie în funcție de aspectul panoului. Tăierea poate fi plană sau oblică, dar una dintre fețe trebuie să fie plană pentru a se lipi bine de suport. După taiere bucățile de lemn se șlefuiesc foarte bine, se desprăfuiesc și se așează pe suport, fără a fi lipite, pentru a vedea dacă îl acoperă în întregime și pentru a face modelul dorit. Dacă au aceeași dimensiune și formă pot fi lipite în această fază, urmând să fie finisat panoul în totalitate. Dacă dimensiunile sunt diferite fiecare bucată de lemn se colorează și separat. Protecția cu lac sau ulei poate fi făcută atât pe fiecare bucată cât și pe panoul lipit. Finisând bucățile individual se controlează mai bine procesul chiar dacă este mai migălos.

2. Arderea

Pentru a obține efectul din imaginea de mai sus lemnul trebuie ars superficial. Prin ardere se pune în evidentă desenul natural al lemnului pentru că lemnul târziu și cel timpuriu ard diferit. De asemenea, prin ardere se influențează si absorbția ulterioară a colorantului.

Arderea bucăților de lemn poate fi făcută cu o torță obișnuită de aprins aragazul. Cu un astfel de dispozitiv se controlează mai ușor nivelul de ardere. Dacă de folosește un dispozitiv mai puternic arderea poate fi și ea mai puternică. În acest caz se poate face și o periere ulterioară obținând și o profilare a lemnului.

Arderea poate fi folosită și ca patină, după colorare. Trebuie însă testat efectul înainte pentru a determina durata arderii. Se obține astfel o „murdărire” a culorii, o patinare mai uniformă cu contrast redus.

3. Colorarea

Poate fi făcută cu baițuri pe bază de apă sau solvent, cu pensula, buretele sau cârpa. După aplicarea culorii se șterge imediat surplusul pentru a nu pătrunde foarte mult în lemn. Inelul anual se va colora diferit, lemnul timpuriu devenind mai închis la culoare și căpătând culoarea baițului folosit, lemnul târziu rămânând aproape neschimbat. Nu este recomandat să colorați prin imersie pentru că absorbția de culoare va fi foarte mare.

4. Protejarea (lac sau ulei)

După colorare și uscare trebuie protejate cu ulei sau lac pentru a împiedica absorbția de apă și a păstra efectul. Nu șlefuiți lemnul în această fază pentru că puteți strica culoarea. Dacă simțiți lemnul rugos (aspect apărut în special dacă s-a folosit baiț pe bază de apă) șlefuiți după ce s-a aplicat și uscat un strat de lac sau ulei. Aplicați min. 2 straturi pentru o bună blocare a capetelor de fibră.

5. Aranjarea pe suport și lipirea

Dacă bucățile de lemn au fost finisate separat, urmează aranjarea și lipirea lor pe suportul ales. Urmați exact așezarea stabilită la început. Nu folosiți adeziv în exces pentru că va fi din ce în ce mai greu de șters pe măsură ce bucățile de lemn lipite se vor înmulți. Dupa ce ați încheiat lipirea lasați cel puțin pana 24 de ore înainte de a pune panoul în poziție verticală pentre ca lipirea să fie completă. Fixați-l bine pe perete. Astfel de panouri sunt grele și trebuie să vă asigurați că prinderea nu va ceda în timp.

Sper să vă fie utile aceste informații și să le folosiți pentru a vă realiza propriul panou decorativ. Dacă considerați informațiile utile si altora puteți distribui. Dacă doriți mai multe informații, aveți neclarități sau aveți și alte informații legate de subiect, puteți comenta mai jos.