De ce apar fisuri în pelicula de lac sau de vopsea

Motivele pentru care se întâmplă acest lucru sunt următoarele:

Văd de multe ori pe grupuri de profil beneficiari ai unor lucrări, nemulțumiți că pe suprafața vopsită sau lăcuită a mobilierului comandat au apărut fisuri. Sunt și dintre cei care au revopsit singuri o piesă mai veche de mobilier și constată că au aceeași problemă. În majoritatea cazurilor, problema apare când mobilierul a ajuns deja la client acasă sau la ceva timp după finalizarea proiectului de bricolaj. Din păcate, remedierea înseamnă șlefuirea suprafeței afectate și reluarea procesului de finisare. Pentru a nu ajunge în această situație este bine să se cunoască cauzele care duc la apariția fisurilor în pelicula de lac sau de vopsea. Ele țin de materialul mobilierului, materialele de finisare și tehnologia, condițiile de mediu, combinarea greșită dintre straturi, ignorarea unor indicații ale producătorului și lista ar putea continua. Pentru o prezentare mai simplă am încercat gruparea lor în 5 mari categorii pe care le veți descoperi în continuare.

Aplicarea unor straturi prea groase

Este cea mai frecventă greșeală făcută, atât de profesioniști, cât și de amatori.  Profesioniștii, chiar dacă știu că trebuie să aplice doar un anumit număr de straturi cu o anumită grosime sau gramaj, pot ajunge să aplice un strat mai gros de material dacă sunt nevoiți să facă remedieri. Șlefuirea unui strat care are, de exemplu, un efect pronunțat de coajă de portocală, nu îndepărtează stratul în totalitate și cantitatea aplicată poate crește. Sau se încearcă uniformizarea culorii și se insistă cu lacul colorat. Și exemplele pot continua. La revopsire este simplu, se dau straturi mai groase ca să nu existe scursuri, vopseaua să acopere mai bine suprafața și operația să se termine mai repede.

Problema este că un strat mai gros poate crăpa pentru că în interiorul peliculei apar tensiuni. Și nu doar în cazul aplicării pe masiv, când poate interveni modificarea dimensională a lemnului din cauza umidității, ci și dacă aplicarea se face pe MDF sau placaj. Pentru a evita apariția defectului toată cantitatea de materiale de finisare aplicată nu trebuie să depășească 400-450 g/m².

Variația dimensională a lemnului

Fisurile care apar în peliculă din cauza mișcărilor lemnului se recunosc pentru că urmează fibra lemnului, fiind paralele cu ea, sau liniile de îmbinare ale elementelor de mobilier. Cauzele pot fi:

• lemn incomplet sau incorect uscat
• acoperirea lemnului folosit la exterior cu lacuri prea dure și rigide
• soluții constructive greșite
• umiditate foarte scăzută în spațiul unde este folosită mobila.

Despre umiditatea lemnului folosit la interior și la exterior puteți găsi informații aici și aici. Această umiditate trebuie să fie în echilibru cu mediu și dacă este mai mare sau mai mică, lemnul va face schimb cu mediul pentru a stabili echilibrul. Cu cât diferența de umiditate față de normal este mai mare, cu atât mișcările lemnului vor fi mai importante și riscul apariției fisurilor mai mare. Dacă un astfel de lemn este acoperit cu un lac foarte dur și rigid, tensiunile se acumulează și duc la fisuri notabile. De aceea lacurile pentru exterior sunt elastice și mai puțin dure, iar lemnul uleiat sau ceruit se comportă bine în condiții exterioare.

O situație specială este când crăpăturile urmează îmbinările elementelor de lemn ale ușilor, conturul tăbliilor sau chiar apar spații între plăcile de pardoseală. Se întâmplă de obicei iarna când umiditatea interioară este foarte scăzută. Este bine să aveți în casă, pe lângă termometru și un higrometru care să vă arate umiditatea interioară. Umiditatea normală în interior este de 50-60%. Din cauza mijloacelor de încălzire, dar și a umidității exterioare scăzute din timpul iernii, umiditatea interioară scade și se reechilibrează cu apa găsită în obiectele din interior, inclusiv parchet, uși și mobilă din lemn. Pentru a evita acest lucru se recomandă folosirea umidificatoarelor. Dacă a apărut o astfel de situație este bine să nu vă grăbiți cu remedierea și să așteptați venirea anotimpului cald. Este posibil ca defectul să dispară și să nu mai fie nevoie de nicio intervenție.

Incompatibilitatea dintre straturi

Aplicarea unor lacuri sau vopsele care nu sunt compatibile unele cu altele pot duce la apariția crăpăturilor atunci când lacul de deasupra se usucă. Crăpăturile sunt sub formă de rețea și acoperă toată suprafața. De exemplu, dacă aplicați peste vopsea alchidică sau pe bază de ulei o vopsea pe bază de solvenți organici (poliuretanică, poliesterică, acrilică pe solvent) veți obține la final o suprafață plină de crăpături. Vopseaua de deasupra se va aduna în mii de insulițe. Este de fapt ceea ce stă la baza efectului crakele (crăpat, screpolante). Crăpături apar și dacă se aplică lac poliuretanic cu întărilor peste lac nitrocelulozic. În acest caz fisurile sunt adunate din loc în loc (în fabrică se spunea că lacul a înflorit).

Pentru unele lacuri sau vopsele producătorul recomandă aplicarea unui singur strat. Sistemul cuprinde mai multe straturi de grund și doar unul de lac/vopsea. Este posibil ca lacul să conțină ceară și aplicarea unui alt strat peste cel aplicat deja să ducă la apariția crăpăturilor în peliculă. Dacă trebuie să aplicați încă un strat șlefuiți ușor stratul anterior și ștergeți-l cu diluant.

Zone care au nevoie de tratament special

În cazul finisării zonelor frezate ale MDF-ului, dar și la lemn masiv în zona de capete de fibră, pot apărea uneori fisuri foarte fine. Sunt zone cu absorbție crescută unde lacul sau vopseaua pot intra în contact cu substanțele sau taninii din interior. Pentru a evita problemele, aceste zone se șlefuiesc foarte bine și se sigilează cu materiale speciale (izolatori poliuretanici sau pe bază de apă). Blocarea absorbției are ca efect, în cazul lemnului, colorarea mai uniformă. Acele zone (pe care meșterii în fabrici le numesc ștorțuri) sunt pline de capete de fibră care absorb o cantitate mare de baiț și astfel culoarea se închide foarte mult.

Varianta ieftină de blocare a absorbției este folosirea unei soluții apoase de aracet (adeziv PVA) care se aplică cu pensula. Este ceea ce se folosea și în trecut. Metoda este într-adevăr mai ieftină, dar și mai puțin controlabilă și ține mult de experiență. O cantitate prea mică poate să nu blocheze suficient absorbția, iar prea mare, să ducă la pierderea aderenței lacului sau a vopselei.

Nerespectarea tehnologiei sau indicațiilor de lucru

Amintesc de fiecare dată că este foarte important să se respecte instrucțiunile de folosire a materialelor sau tehnologiile recomandate de client. Și în acest caz, nerespectarea tehnologiei, a timpilor de lucru, poate duce la apariția fisurilor în peliculă. Iată câteva exemple:

• folosirea unei cantități prea mari de catalizator, în cazul lacurilor cu întărire (tip A+B)
• folosirea amestecurilor de lac+întăritor după ce a trecut timpul în care acestea pot fi folosite (pot-life depășit)
• aplicarea unui alt strat înainte ca cel anterior să fie complet uscat
• depozitarea lacurilor pe bază de apă la temperaturi sub 0° și folosirea după un ciclu îngheț-dezgheț.

Folosirea unei cantități mai mari de catalizator face lacul mai casant, mai sensibil la acțiuni mecanice. Pelicula se poate sparge ca o peliculă de sticlă dacă un obiect va cădea pe ea sau este lovită mai puternic. Tot aspect de suprafață de sticlă spartă are și lacul pe bază de apă folosit după ce a înghețat.

Apariția fisurilor în pelicula de lac sau vopsea este un subiect ofertant și se pot spune multe. Ceea ce este bine să rețineți este că fisurile care urmează fibra lemnului au o cauză legată și de umiditatea lemnului, pe când cele care se întind neregulat în toate direcțiile sunt din vina lacului/vopselei sau a metodei de aplicare.

Sper să vă fie de folos cele de mai sus. Dacă ați avut astfel de situații, spuneți-ne care au fost cauzele și cum ați rezolvat problema. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.