Pentru a fi rezistentă, îmbinarea cu dibluri are nevoie de adeziv

Îmbinarea cu dibluri – tipli sau cepi/cepuri cum mai sunt denumiți acești mici cilindri zimțați din lemn – este una dintre cele mai folosite metode de a îmbina elementele unui corp de mobilier. Fie că este mobilă din lemn, PAL sau MDF, diblurile ajută la formarea unei legături solide între elemente, contribuind la rigidizarea corpului. Dacă la mobilierul din lemn sunt preferate îmbinările coadă de rândunică sau cep și scobitură, fiind mai estetice și mai rezistente, la mobilierul din PAL sau MDF îmbinarea cu dibluri este câștigătoare. Indiferent de tipul mobilierului, dacă raportăm simplitatea și estetica îmbinării la rezistența ei, îmbinarea cu dibluri va fi cea câștigătoare. Cu condiția să fie una nedemontabilă, adică să fie folosit și adeziv pentru realizarea ei.

Ce avantaje și dezavantaje are îmbinarea cu dibluri

Chiar dacă tâmplarii clasici o consideră o îmbinare banală și nu prea rezistentă, iar cei moderni se îndreaptă spre cele cu șuruburi sau sisteme sofisticate, îmbinarea cu dibluri are o serie de avantaje care nu pot fi ignorate. Iată câteva dintre ele:

• Este simplu de realizat și nu necesită aparatură complicată. O bormașină, un burghiu potrivit, dibluri și adeziv pentru lemn, este tot ce ai nevoie.
• Poate fi folosită în proiectele de bricolaj, chiar și de începători, pentru repararea obiectelor de lemn din gospodărie.
• Se pot obține, fără mare efort, îmbinări foarte estetice. În acest caz îmbinarea trebuie să fie vizibilă, iar diblurile folosite să fie dintr-o specie de lemn cu o culoare contrastantă față de cea folosită la restul mobilierului.
• Este o îmbinare suficient de rezistentă pe care te poți baza. Creșterea numărului de dibluri duce la creșterea rezistenței îmbinării, cu condiția ca ele să fie amplasate corect.
• Ajută la întărirea și rigidizarea carcaselor de mobilier alături de alte sisteme de prindere.
• Este foarte potrivită pentru a pune împreună piese la unghi de 90º sau în prelungire.

Desigur, există și dezavantaje:

• Este mai slabă comparativ cu îmbinarea cu cep și scobitură, foarte folosită la fabricarea mobilierului din lemn.
• Dacă nu sunt respectate anumite cerințe – de exemplu diametrul găurii să fie mai puțin de jumătate din grosimea elementului de mobilier – se obțin îmbinări imperfecte și mai puțin rezistente.
• Dacă diblurile nu sunt corect alese sau adezivul nepotrivit, îmbinarea poate ceda în timp.
• Variația umidității aerului poate duce la scăderea dimensională a diblurilor și apariția jocului la îmbinare.

Indiferent de argumentele pro și contra, îmbinarea cu dibluri continuă să fie foarte folosită la fabricarea mobilierului. Informații detaliate despre acest tip de îmbinare găsiți aici.

Ce fel de adeziv se folosește și cum trebuie să fie diblurile pentru ca îmbinarea să fie cât mai rezistentă

Adezivul folosit pentru fixarea diblurilor trebuie să aibă priză rapidă, timp scurt de fixare, să aibă consistență fără a avea materiale de umplere în exces și să fie adecvat utilizării viitoare a obiectului. Adică, dacă este folosit pentru îmbinarea mobilierului de grădină sau a celui folosit în spații cu umiditate crescută, adezivul trebuie să fie D3 sau D4. Altfel, adezivul va ceda în timp și la prima acțiune mecanică, îmbinarea se va desface. Cel mai folosit adeziv pentru astfel de îmbinări este cel tip aracet, adică PVA (polivinil acetat). Dacă este corect făcută și adezivul este ales corespunzător, îmbinarea va fi foarte rezistentă, cedarea în cazul unor acțiuni mecanice fiind în lemn sau în placa de PAL.

Diblurile trebuie să aibă rizuri pentru a face loc adezivului și a asigura o suprafață de contact cât mai mare. Trebuie să aibă diametrul asemănător cu al găurii, pentru a nu avea joc, dar nici să nu poată intra. Gaura trebuie să fie puțin mai lungă decât diblul pentru ca acesta să intre total și piesele să se îmbine perfect. De asemenea, la interior trebuie să rămână spațiu pentru filmul de adeziv. Diblul se verifică fără adeziv după ce s-a făcut gaura pentru a vedea dacă se potrivesc. Apoi se aplică adeziv în exces și diblul este băgat forțat în gaură bătându-l cu un ciocan, preferabil din lemn. Astfel se evită deteriorarea pieselor. Adezivul în exces care iese în exterior se șterge cu o cârpa udă. În această fază se curăță foarte ușor. După întărire va trebui să apelăm la o racletă metalică pentru a îndepărta filmul format.

Adeziv special pentru îmbinarea cu dibluri

Pentru astfel de îmbinări consumul pare mic și fără importanță, dar nu este așa. Dovadă este faptul că firmele au produse dedicate pentru astfel de îmbinări. Un exemplu este adezivul TISZABOND 2300 al firmei Szolvegy creat special pentru îmbinarea cu dibluri. Este un adeziv PVA cu grupe de reactivi și conținut ridicat de substanță uscată ce are priză rapidă cu timp redus de presare. Adezivul este formulat special pentru îmbinarea cu dibluri a mobilierului care nu stă în medii cu umiditate ridicată, adică este un adeziv D2. Cerințele scăzute de rezistență la umiditate face ca adezivul să fie unul economic, rezistența lui mecanică continuând să fie foarte bună. Dacă vă doriți însă o îmbinare cu rezistență foarte bună la umiditate (condiții de exterior) va trebui să apelați la adezivii TISZABOND D4, mono sau bi componenți, în funcție de cerințele de rezistență.

Dacă sunteți pasionați de bricolaj, îmbinarea cu dibluri este o bună alegere pentru a face sau repara diferite obiecte, atât din punct de vedere al rezistenței, cât și estetic. Pentru a nu greși în executarea găurilor puteți apela la chiturile speciale care fac din îmbinarea cu dibluri o joacă de copil. Succes!