Nuc european și nuc american – care sunt diferențele dintre cele două specii

Nucul este o „bijuterie” naturală unică și este de mult timp apreciat pentru versatilitatea și valoarea lui estetică. În trecut a înlocuit mahonul scump adus din colonii și datorită succesului avut, a rămas în preferințe, atât pentru tâmplari, cât și pentru beneficiarii mobilierului. Ceea ce îl face special ca aspect este contrastul de culori pe care îl etalează. Brunul său specific are o frumusețe remarcabilă, iar mobila nu are nevoie de colorare ci doar de protecție. Însă, culoarea naturală a nucului este diferită în funcție de proveniență. Nucul autohton este mai deschis la culoare, neuniform, cu inserții de galben, verde și roșiatic, pe când cel originar din SUA este brun închis, mai uniform și cu nuanțe violacee. Ce alte diferențe mai există între cele două specii și cum pot fi ele identificate? Care este comportamentul la prelucrare și ce utilizări are nucul, aflați în cele ce urmează.

Nucul – denumire, origini, răspândire

Ambele specii de nuc fac parte din familia Juglandaceae, familie care cuprinde în jur de 50 de specii de foioase originare din Europa, Asia sau cele două Americi. Toate speciile au în comun producerea de diferite tipuri de nuci, printre care nucile noastre obișnuite sau cele pecan. Numele familiei vine de la zeul roman Jupiter despre care legenda spune că s-a hrănit cu nuci în tot timpul existenței lui pământene. Cele mai cunoscute specii ca sursă de lemn sunt nucul englezesc (Juglans regia) și cel american (Juglans nigra).

Nucul european, denumit și nuc englezesc sau comun, este o specie care crește, atât cultivat, cât și spontan. Este protejat și nu poate fi tăiat decât cu aprobare de la Direcția silvică, chiar dacă el crește în grădina proprie. În engleză îl veți găsi cu denumirile Persian walnut, English walnut, French walnut, Madeira walnut sau common walnut. În franceză este noyer sau noyer commun, în italiană noce da frutto sau noce bianco, în spaniolă nogal comun, nogal europeo sau nogal espanol, iar în germană Nussbaum, Echte Walnuss sau Baumnuss. Este originar din zona care se întinde la la estul Balcanilor până la Himalaia și sud-vestul Chinei, Persia (Iranul de astăzi) fiind considerat în multe documente punctul de plecare. A fost adus în Europa de romani și este cultivat încă de atunci.

Nucul american, cunoscut și ca nuc negru, este originar din America de nord, crescând în special în estul SUA. În engleză îl găsiți ca Black walnut sau American black walnut, noyer noir sau noyer d”Amerique în franceză, noce nero în italiană, nogal negro americano în spaniolă și Schwarznussbaum în germană. Spre deosebire de nucul european, cultivat în toată lumea pentru nucile sale, nucul american este cultivat în primul rând pentru lemn. Nucul american este cultivat și în Europa de 200 de ani, fiind adus de comercianții englezi. Tot ei au fost cei care au dus în America nucul european, care se cultivă acum intens pentru nuci. De altfel, SUA este al doilea producător al lumii, după China care produce mai mult de jumătate din cantitatea totală mondială de nucă.

Prima comparație între nucul european și nucul american

Cei doi arbori, nucul european și cel american, nu sunt foarte diferiți ca aspect. Există însă unele mici diferențe care ajută la identificarea lor. Nucul european ajunge la înălțimi de 25-35 m, pe când cel american este mai înalt și poate depăși 40 m înălțime. Trunchiul nucului european este însă mai gros ajungând frecvent la diametre de 1,5-2 m, cel american depășind cu greu 1 m în diametru. Scoarța nucului european este verde-brună și netedă când copacul este tânăr, devenind gri argintie și brăzdată la maturitate. Cea a nucului american este gri brună și puternic brăzdată sub formă de diamant. Coroana nucului european este preponderent rotundă, pe când a celui american este alungită, doar cei care cresc solitari dezvoltând coroane rotunde.

Frunzele sunt asemănătoare și la fel așezate pe ramură, dar cele de nuc american sunt mai lungi, mai înguste și mai multe. Au flori atât feminine, cât și masculine care dau naștere fructelor rotunde, acoperite cu o coajă verde, la nucul european și verde brun, la cel american, care se desfac la sfârșitul verii. Nucile cad toamna, iar coaja desfăcută se desprinde de nucă. Rămâne o cochilie cornoasă dură care protejează miezul. Aceasta este foarte dură și mai închisă la culoare la nucul american, iar în interior sunt pereți duri care despart miezul. Nucile europene se sparg mai ușor, miezul este mai deschis la culoare, poate fi scos din interior și întreg și au gust mai dulce. Nucile americane se sparg foarte greu, miezul este scos din interior bucăți mici, are o culoare mai închisă, gustul este astringent și cu aromă telurică puternică.

Principalele diferențe între lemnul de nuc european și lemnul de nuc american

Ambele specii de nuc sunt valorificate în producția de mobilier. Există multe asemănări între aspectul și comportamentul lemnului, dar și diferențe care duc la alegerea unei specii în detrimentul celeilalte.

În secțiune transversală aspectul general este asemănător, cu inele anuale distincte, pori semirotunzi, mari și mulți în lemnul timpuriu, care scad ca mărime și număr în lemnul târziu. Razele medulare, care dau un luciu natural lemnului de nuc, sunt vizibile cu ochiul liber și distanțate normal. Se vede clar diferența dintre alburn și duramen, alburnul foarte deschis, spre albicios, iar duramenul brun.

Deosebirile dintre specii apar în special la culoarea duramenului. La nucul european culoarea este mai neuniformă, cu variații de la brun foarte deschis la aproape negru, cu inserții colorate foarte diverse, pe când la nucul american culoarea este mai uniformă, brun închis cu irizări grena și violacee. Am putea spune că principala diferență vizuală este coloritul, paletele de nuanțe distinctive ale celor două specii.

Fibra nucului american este în general mai dreaptă și mai regulată decât a celui european la care apar deseori desene interesante formate de fibra neuniformă. Fibra nucului european este însă ușor mai fină decât a celui american. Ambele specii prezintă noduri, fibra fiind neregulată în acele zone, iar prelucrarea mai dificilă.

Nucul european este mai greu decât cel american, densitatea lui fiind de 640 kg/m³, față de 610 kg/m³ cât este cea a nucului american. Nucul american este însă mai durabil, mai elastic și mai rezistent la abraziune decât cel european. Rezistența la putrezire a lemnului de nuc american este foarte bună, pe când cea a celui european este catalogată ca medie. Ca urmare, lemnul de nuc american va rezista mult mai bine în medii umede (baie, bucătărie) decât cel european. Ambele sunt însă la fel de sensibile la atacul insectelor.

Fiind mai elastic, nucul american poate fi aburit și curbat mai ușor decât cel european, care are tendința să crape. Durabilitatea, stabilitatea impresionantă și rezistența mai bună la abraziune îl face mai potrivit pentru a fi utilizat la pardoseli. Nu înseamnă că nucul european nu este bun și calitățile sale sunt insuficiente ci că prin comparație cu nucul american, rezistența lui este mai scăzută.

Prelucrare și utilizări

Dacă fibra este dreaptă, ambele specii de nuc se prelucrează ușor. În timpul prelucrării emană un miros slab specific. Problemele apar în zona nodurilor sau când fibra este neregulată. Nucul european se sculptează mai ușor, cel american se strunjește mai bine. Nucul american poate fi curbat prin aburire. Ambele specii se încleiază, se colorează și se lăcuiesc fără probleme. Nu este recomandată colorarea lor pentru că se pierde individualitatea spectaculoasă a culorii sale naturale. Cel mai potrivit finisaj este cel uleiat pentru că scoate foarte bine în evidență fibra și culoarea. Uleiul de tung este cel mai folosit rezultatul fiind un aspect mătăsos, cald și fin.

Ambele specii de lemn sunt folosite pentru fabricarea mobilei, la obținerea furnirului, a diverselor obiecte sculptate sau strunjite sau a instrumentelor muzicale. Nucul a fost folosit la fabricarea paturilor de pușcă încă de la apariția acestora, iar acum este folosit frecvent la decorarea mașinilor și yachturilor de lux.

Nucul este una dintre cele mai versatile specii de lemn de esență tare cu care se lucrează. Indiferent de originea nucului, american sau european, lemnul care provine de la acest copac este renumit pentru durabilitatea și aspectul coloristic general închis. Dar acest lemn are un farmec adevărat, pentru că de aproape, are un contrast real de lumină și întuneric, făcându-l deosebit de atrăgător.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur vă voi răspunde.

Vrei să afli informații despre lemnul unei specii anume? Caută aici, este foarte posibil să le găsești!