De ce nu trebuie folosit lac de exterior pentru protecția parchetului și scărilor interioare din lemn

Lacurile pentru exterior sunt semitransparente pentru a proteja eficient lemnul împotriva razelor UV. Am explicat pe larg acest lucru aici. Semitransparența este dată de conținutul de pigmenți care colorează lacul în nuanțe specifice lemnului. Aspectul plăcut îi determină pe mulți să îl aleagă, chiar dacă intenția nu este să-l folosească pentru a proteja lemnul care stă afară. De curând o doamnă mă întreba dacă poate folosi un astfel de lac, care avea exact culoarea stejar antic pe care și-o dorea, pentru protecția parchetului și a treptelor scării. Culoarea nu este principala caracteristică a unui lac, a unui produs de protecție. Chiar dacă are culoarea potrivită, nu are și calitățile necesare pentru a proteja parchetul. Lacurile pentru pardoseli sunt în primul rând dure și rezistente la abraziune, pe când cele pentru exterior sunt elastice, ceea ce înseamnă o duritate scăzută. De ce au nevoie de elasticitate lacurile pentru exterior și care sunt principalele caracteristici ale materialelor care protejează parchetul, descoperiți în cele ce urmează.

Lacul pentru exterior este elastic, caracteristică nepotrivită pentru parchet și pardoseli

De ce lacurile pentru exterior sunt elastice? Totul pleacă de la capacitatea lemnului de a face schimb de umiditate cu mediul până se stabilește un echilibru, proces care duce la umflarea sau contragerea lui. Umiditatea la exterior variază în limite largi, ceea ce va face ca și umiditatea lemnului să varieze, dimensiunile lemnului crescând sau scăzând sesizabil. Dacă lacul nu ar avea elasticitate, mișcările lemnului ar duce la crăparea lui la scurt timp după aplicare. Imediat apa adusă de precipitații ar intra sub peliculă și ar exfolia lacul, protecția fiind astfel compromisă.

Explicația naște automat două întrebări: de ce, dacă este protejat cu lac, lemnul mai face schimb de umiditate cu mediul și de ce lacul nu poate fi elastic și dur în același timp. Răspunsul la prima întrebare este pentru că nu putem acoperi total toate părțile lemnului. Obiectele din lemn sunt făcute din mai multe elemente prinse prin diferite metode. Nu putem să le acoperim perfect și total cu materiale rezistente la exterior (lacuri, lazuri, vopsele) oricât de mult am încerca. Vor exista întotdeauna capete de fibră neastupate care vor face schimbul de umiditate cu mediul. Lemnul este izolat complet de exterior doar dacă este ”îngropat” în rășină epoxidică, eliminându-se astfel orice contact cu exteriorul.

Elasticitatea și duritatea lacurilor sunt proprietăți invers proporționale. Adică, cu cât un lac este mai elastic, cu atât este mai puțin dur, deci mai puțin rezistent la șocuri mecanice. Lacurile descrise ca dure și elastice în același timp sunt compromisuri făcute pentru anumite situații (de exemplu, unele lacuri folosite pentru mobilierul de lemn din zonele de baie și bucătărie, zone cu umiditate mai ridicată). Nu pot fi folosite încă acolo unde principala caracteristică a lacului trebuie să fie elasticitatea, fie duritatea.

Variația dimensională a lemnului la exterior – importantă pe direcțiile radială și tangențială și neglijabilă pe cea longitudinală – trebuie luată în considerare și când se alege soluția constructivă a obiectului de la exterior. Creșterea în dimensiuni poate face ca elementele să împingă unele în altele și să fisureze pelicula la îmbinări, creând o cale de acces pentru apă. O soluție este folosirea lemnului stratificat a cărui mișcare este foarte mult redusă.

Lacul pentru parchet trebuie să fie dur pentru a proteja lemnul de zgârieturi și șocuri mecanice

Principalele încercări pentru parchet, pentru pardoseli în general, sunt șocurile mecanice (obiecte care cad, loviturile, tocurile pantofilor), greutatea mobilierului, traficul intens, zgârieturile făcute de animalele de companie. De aceea lacul care îl protejează trebuie să fie dur, rezistent la imprimare, zgâriere și abraziune. Aplicând un lac pentru exterior, moale și fără duritate, vor apărea imediat zgârieturile și imprimările, aspectul devenind repede neplăcut.

Însă doar lacul dur nu este suficient pentru a păstra parchetul în stare bună. Lemnul ales trebuie să fie la rândul lui dur și rezistent la abraziune. Oricât de dur ar fi lacul, dacă lemnul cedează, va ceda și el imediat. Există metode prin care se determină duritatea unei specii, testul Janka despre care am vorbit pe larg aici fiind cel mai cunoscut. Pentru că lemnul nu este un material omogen, duritatea unei specii este determinată printr-o valoare medie, la fel ca și densitatea. Analizând duritatea Janka descoperim că lemnul de fag sau frasin este chiar mai potrivit pentru parchet decât cel de stejar, iar molidul sau teiul ar trebui evitate. Cel mai dur lemn de la noi este cel de salcâm.

Lacul pentru exterior nu este o soluție pentru finisarea parchetului

Lacul de exterior nu este potrivit pentru parchet pentru că elasticitatea necesară condițiilor de exterior îl face să fie moale și fără rezistență mecanică. Lacurile trebuie alese în funcție de caracteristicele lor și domeniul pentru care au fost create. Nu există un lac universal care poate fi folosit cu rezultate foarte bune pentru orice aplicare, așa cum nu există produse minune care fac pelicule superbe fără să se respecte tehnologia și instrucțiunile de lucru. Factorul tehnic trebuie să primeze întotdeauna celui estetic. Doar după ce ne-am convins că materialul are calitățile necesare, putem să căutăm culoarea și aspectul care ne satisfac.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt bine venite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.