Cerul, lemnul căruia designerii i-au transformat defectele în calități

De curând a trebuit să mă gândesc la finisaje pentru lemnul de cer pentru un client. Trebuie să vă spun că a fost destul de greu. Știți de ce? Pentru că lemnul de cer este atât de frumos încât îți este frică să nu-l strici, să nu-i acoperi culoarea naturală, să nu uniformizezi prea mult, să nu adaugi efecte care ar defavoriza structura lui naturală.

Cu toate că seamănă foarte mult cu lemnul de stejar a stat în umbră mulți ani, fiind folosit la garduri sau ca lemn de foc. Dar oameni cu idei și creativitate au văzut până la urmă frumusețea lui naturală și i-au transformat defectele în calități.

Lemnul de cer se înrudește cu stejarul, numele latinesc fiind Quercus cerris. Mai este cunoscut și ca stejar turcesc sau stejar austriac. Aria lui de răspândire este Europa de SE și Asia Mică, dar îl găsim și în Italia, Austria și o parte din Franța. Copacul poate ajunge la înălțimea de 40 m și la un diametru de 2 m. Coaja are culoarea gri închis, fiind foarte ondulată și crăpată. Uneori, copacii mai bătrâni au crăpături ce par tivite cu portocaliu, fiind foarte vizibile din această cauză.

Culoarea lemnului este brun roșcat deschis cu pete mai închise la culoare care pot merge până la brun închis. Porii sunt medii spre mari și adunați mai mult în zona de lemn târziu. Are rezistență bună la putrezire și crește relativ repede.

Marea problemă dată de lemnul de cer este tendința de a crăpa. El are în mod natural crăpături și zone de nod mai adâncite, mai evidente, iar multă vreme aceste defecte l-au făcut să fie folosit ca lemn de foc sau pentru construcția gardurilor. În ultima vreme însă, întoarcerea către simplu, către tradițional și autentic, dar și modelele de designer inspirate din mobila rustică, au dus la apariția unui mobilier unde crăpăturile și colorațiile neregulate nu mai sunt considerate defecte. Dimpotrivă, crăpăturile sunt accentuate prin prelucrări mecanice sau evidențiate cu ajutorul unor materiale sau tehnici de finisare.

Blaturile de masă din lemn de cer pun cel mai bine în valoare naturalețea lemnului, dar nu sunt singurele modele de mobilier unde caracteristicile acestei specii de lemn adaugă valoare.

Crăpăturile naturale pot fi accentuate pentru ca lemnul să arate vechi și îndelung folosit. Astfel, prin prelucrări mecanice, lemnul poate fi structurat sau sablat, iar blatul de masă poate fi făcut din cherestea care să aibă și partea de alburn, înlăturând doar coaja. Astfel marginile vor fi neregulate accentuând efectul de rustic.

Finisajele simple, cerate sau uleiate sau cele cu lacuri cu efect natural sunt cele care se potrivesc cel mai bine. Ele asigură rezistența necesară unui blat de masă, dar îi lasă lemnului aspectul simplu și natural. Fisurile pot fi puse în valoare cu ajutorul patinelor sau al finisajelor cu efect special (alb spălat, gri natural).

Este de preferat ca efectele să fie discrete, gândite pentru a potența ceea ce există în mod natural. Baițurile în culori naturale sau clasice sunt preferate, dar efectul lor nu trebuie să fie uniformizant pentru a nu pierde colorațiile naturale existente în lemnul de cer.

Este lemnul perfect pentru mobilier rustic, pentru cel rustic industrial, dar și pentru cel modern, cu linii simple. Fiind un lemn dur, puternic, merge foarte bine combinat cu metal, petele de culoare închisă dând foarte bine în această combinație.

Lemnul de cer nu trece neobservat de artiști sau persoane cu astfel de înclinații. Mânerele de cuțit sau lingurile artistice făcute din lemn de cer sunt cu adevărat deosebite.

Cerul se folosește și pentru obținerea treptelor de scară sau a pardoselilor. Fiind un lemn dur este foarte potrivit pentru astfel de utilizări, iar „defectele” ajută foarte mult atunci când este vorba despre amenajări rustice sau antichizate.

Lemnul de cer chiar merită toată atenția noastră. Prelucrat și finisat cu grijă și pricepere poate fi transformat într-o piesă de moblier care să atragă toate privirile.