Garduri din lemn – cum se alege lemnul, materiale de protecție, sfaturi

Când este vorba despre garduri din lemn nu ne preocupăm prea mult considerându-le mai puțin importante comparativ cu un mobilier sau o casă. Par ca pot fi făcute cu orice fel de lemn, că le putem vopsi cu ce rămâne de pe la alte proiecte. Dar dacă vrei să împrejmuiești un teren și vrei ca gardul să arate bine, când faci socotelile descoperi un cost deloc de neglijat. De aceea e bine să-l faci cât mai durabil și să-l protejezi cât mai bine, iar sfaturile ce urmează te pot ajuta.

De ce protecție? Cum era făcută în trecut

Gardurile sunt cele mai expuse construcții de la exterior. Casele și acareturile au acoperiș, mobila o poți pune la adapost, terasa este și ea acoperită, pe când gardurile stau direct în calea intemperiilor. În plus, pot fi atacate de insecte, pot face boli precum mucegaiul albastru sau pot putrezi.

În trecut unele gardurile erau construite din nuiele împletite. Nuielele nu erau curățate de coajă și asta le proteja. Când făceau garduri din scândură obișnuiau să le ardă ușor. Stratul ușor carbonizat de deasupra era o foarte bună protecție. Nu era o carbonizare avansată ca cea făcută prin metoda japoneză Shou Sugi Ban. Arderea era superficială și colora frumos lemnul.

Pentru gardurile de scândură se folosea pentru protecție ulei sau smoală. Vopsirea gardului cu ulei ars de motor era un lucru obișnuit. Smoala se „topea” în gaz și cu soluția rezultată se vopsea gardul. Asigura o bună protecție împotriva umidității.

Se obișnuia și văruirea gardurilor, la fel cum le făceau și pomilor. Varul proteja împotriva insectelor și a radiației UV. Era spălat de ploi, dar se reîmprospăta în fiecare vară.

Ce lemn alegem pentru gard

Dar să revenim în zilele noastre și să vedem cum se poate prelungi cât mai mult viața unui gard. De 3 lucruri trebuie ținut cont atunci când se construiește un gard:

• alegerea lemnului
• modul de construcție
• protecția lemnului

Alegerea lemnului se face ținând cont de mai multe criterii. În fară de cel estetic, trebuie avută în vedere durabilitatea și rezistența la putrezire. Din cauza umidității gardurile pot putrezi la contactul cu pământul. Acea zonă este cea mai expusă, chiar mai mult decât cea din pământ, pentru că intervine oxidarea din cauza aerului și radiația solară. De aceea cel mai bun lemn pentru garduri este cel folosit și în construcții.

Lemnul cu cea mai bună rezistență la putrezire este cel taninos și cu conținut natural de uleiuri. Lemnul de la noi care întrunește aceste calități este salcâmul și este folosit pentru stâlpii de susținere ai gardului, cei care sunt băgați în pământ. Stejarul este și el foarte rezistent, dar folosit mai rar la garduri pentru că este un lemn prețios, care crește greu și se foloseste folosește în special pentru mobilă, dar și uși sau ferestre.

Salcâmul, cu toate că este foarte dur, crește repede și este mult folosit ca material de construcții, pentru structuri de rezistență. De multe ori se fac combinații, folosindu-se stâlpii din salcâm, iar scândurile din alte esențe, mai ușoare și mai puțin rezistente.

Cel mai folosit lemn pentru garduri este însă cel de rășinoase – molid, brad, pin. Este lemn durabil și disponibil, iar conținutul de rășină ajută mult la rezistența în timp. Există și varianta de lemn pre-tratat, cu protecție asigurată de tratamentele de impregnare. Este lemn mult mai rezistent la intemperii și la atacul insectelor, dar și mult mai scump.

De ce trebuie ținut cont la construcție

Cum am spus, cea mai mare problemă este putrezirea. Lemnul practic se macină la contactul cu solul și ajunge să fie dărâmat de vânt sau cade sub propria greutate. De aceea, pe lângă folosirea unui lemn taninos, trebuie asigurată drenarea apei și protecția porțiunii îngropate.

Drenarea este asigurată dacă în groapă se pune pietriș și nisip și doar după aceea se astupă cu pământ. Dacă pietrișul este „legat” cu ciment în loc de pământ, rezistența crește foarte mult.

În jurul stâlpului pământul trebuie bătut foarte bine și încărcat astfel încât să fie mai înalt decat este în jur. Apa se va scurge și astfel stâlpul va fi protejat.

Există și folii de protecție care se pot pune în jurul stâlpului, în zona care este în pământ. Folia trebuie să rămână și în afară pentru a asigura protecția la contactul cu solul, acolo unde riscul de putrezire este cel mai mare.

Materiale și moduri de protecție

Ca orice lemn care stă la exterior și gardurile trebuie protejate. Există o mulțime de produse ce pot fi folosite: lacuri, vopsele, lazuri, impregnanți, ceruri, uleiuri. Indiferent ce produs vă hotărâți să folosiți, el trebuie să fie special pentru lemn expus la exterior pentru a-i asigura protecția necesară. Lemnul neprotejat își schimbă culoarea în timp (din cauza radiației UV) ajungând la gri, iar cel de rășinoase este cel care se schimbă cel mai repede (schimbarea culorii începând imediat după tăiere). Pentru a-și păstra culoarea trebuie acoperit cu materiale ce conțin protectori UV.

Referitor la protecția împotriva insectelor, trebuie să știți că aceste produse nu se mai găsesc acum foarte simplu, ca în trecut. Existau produse complexe, un fel de 3 în 1, care erau insectofungicide, protejau împotriva intemperiilor și a radiatiei UV și colorau. Din cauza cerințelor CE referitoare la produsele periculoase – biocide – mulți producători au renunțat să mai producă astfel de materiale și s-au limitat la colorare și la protecție UV și intemperii. În magazinele de specialitate se găsesc produse insectofungicide cu care puteți trata lemnul înainte de orice alt tip de protecție.

Puteți cumpăra însă lemnul gata tratat împotriva insectelor. În trecut era recunoscut după culoarea verzui-albăstruie. Între timp, produsul care îi dădea acea culoare a fost interzis (arsenat de cupru și cobalt CCA) și acum lemnul tratat este doar puțin mai închis la culoare față de unul netratat.

Recomandări privind materialele folosite

Și am ajuns la protejarea la intemperii. Recomandarea mea este să folosiți produse care nu fac peliculă, adică ulei, lazură pe bază de ulei sau lazură pe bază de ceară (impregnanți), chiar dacă vi se spune că lacurile și vopsele rezistă mai mult.

Gardul stă toată ziua în bătaia soarelui, a ploii, ninsorilor, vânturilor și ce mai are el de suportat. După cum știți lemnul variază dimensional în funcție de umiditatea exterioară. Dacă este acoperit cu o peliculă este posibil ca mișcările să ducă la crăparea peliculei. În acel moment protecția încetează și apa intră sub peliculă, determinând scorojirea ei. Aspectul va fi din ce în ce mai urât și cu siguranță veți dori să refaceți finisajul. Pentru a-l reface va trebui să îndepărtați toate urmele de lac sau de vopsea rămase.

Dacă aplicați uleiuri sau ceruri, acestea nu fac peliculă. Ele intră adânc în lemn și-l protejează. Ce rămâne la suprafață va fi spălat în timp de ploi, dar nu va arăta urât, ca lacul scorojit. În plus, protecția din interiorul lemnului rămâne. Finisajul poate fi reîmprospătat fără să fie nevoie ca vechiul strat să fie îndepartat.

Un lucru important pe care să îl aveți în vedere este că produsele perfect transparente nu protejează împotriva radiației UV. De aceea produsele pentru exterior, chiar dacă sunt transparente, sunt ușor colorate. Conținutul de pigment este cel ce protejează. Folosiți lazuri pe bază de ulei de in sau ceară pentru că au în compoziție și astfel de pigmenți.

Există un tip de lemn care nu are nevoie de protecție specială. Este vorba despre lemnul tratat și stabilizat care nu mai are variații dimensionale. Este însă cu mult mai scump.

În concluzie:

• Folosiți lemn durabil și rezistent la putrezire. Lemnul cu conținut de uleiuri, taninuri sau rășini este recomandat.
• Adoptați soluții constructive care să dreneze apa de la baza gardului.
• Alegeți modele care nu lasă apa să băltească pe lemn.
• Folosiți materiale de protecție care nu fac pelicula – ulei, ceară – vă va fi mult mai ușor să-l întrețineți.
• Nu folosiți produse total transparente pentru că nu protejează împotriva radiației UV.

Sper ca aceste sfaturi să vă ajuta să construiți garduri din lemn rezistente și frumoase. Spor la treabă!