Yosegi-zaiku, intarsie în stil japonez

Yosegi-zaiku este un mod de a obține desene din lemn asemănătoare intarsiei. Deosebirea constă în tehnica și specificul desenelor, care sunt geometrice. Metoda este specifică orașului Hakone, aflat la mai puțin de 100 de km de capitala Japoniei, Tokyo și este aproape de negăsit în alte zone ale Japoniei. Cum am fost întotdeauna impresionată de tâmplăria tradițională japoneză, acest mod de a obține furnire estetice cu desene incredibile mi-a atras atenția.

Când și cum a apărut Yosegi-zaiku

Yosegi-zaiku nu este o tradiție așa de veche precum Kumiko sau Sasano Bori, dar este la fel de spectaculoasă. A luat naștere la sfârșitul perioadei Edo, adică pe la 1850. Inventatorul ei este un meșter tâmplar – Ishikawa Nikei – din satul Hatajuku aflat în apropiere de Hakone. El a făcut pentru prima dată furnirele decorative din mici bucăți de lemn, atât de apreciate și astăzi. În 1984 Ministerul Industriei și Comerțului din Japonia a declarat Yosegi-zaiku meșteșug național tradițional.

Hakone este o zonă muntoasă, foarte împădurită, renumită prin diversitatea speciilor de lemn. Aceste specii sunt diferite atât prin structură și desen cât, mai ales, prin culoare. Aceasta mare varietate de culori a făcut posibilă apariția acestui Yosegi-zaiku.

Ce înseamnă această exotică denumire

Numele meșteșugului spune exact ce reprezintă el:

• yose = a aduna, a pune împreună;
• gi = lemn;
• zai = mic, sensibil;
• ku = munca

În traducere libera, Yosegi-zaiku este arta de a pune împreună bucăți mici de lemn astfel încât să se obțină modele delicate.

Cum se obțin furnirele

Mai întâi lemnul de diferite esențe este ales în funcție de culoare și textură. Este ales frasin pentru alb, cireș pentru brun deschis, magnolie japoneză pentru brun închis și multe alte specii existente în zonă care vine fiecare cu culoarea sa specifică.

Apoi fiecare bucată de lemn este tăiată și prelucrată obținându-se la final tije foarte fine de lemn de diferite culori. Acestea sunt lipite între ele sub formă de hexagon, cilindru sau paralelipiped, astfel încât, în secțiune să formeze un model geometric din jocul culorilor. Nu se folosește baiț sau alt mod de colorare. Desenul rezultă, ca și în cazul intarsiei clasice, din diferența de culoare dintre diversele specii de lemn.

După ce adezivul s-a întărit, hexagoanele (sau alte forme) sunt tăiate în bucăți mai mici care se lipesc între ele pentru a forma o bucată mai mare cu desen geometric – Tanegi. Se fac astfel de mici panouri din lemn cu același model geometric sau, folosind bucăți din mai multe feluri de „tuburi”, cu modele diferite. La final sunt scoase furnire estetice foarte subțiri – Duku – cu ajutorul unei rindea cu lama foarte bine ascuțită. Furnirul obținut este netezit cu fierul de călcat pentru  putea fi apoi lipit pe diverse obiecte.

Este un proces laborios și din momentul în care începe tăierea lemnului până când este obținut furnirul poate dura zile, poate chiar săptămâni.

La ce sunt folosite furnirele

Furnirele sunt lipite pe cutii, vaze, fețe de uși sau sertare de mobilier, obiecte decorative. După ce se aplică adezivul și furnirele sunt puse pe obiect, suprafata este netezită cu atentie cu o bucată plată de lemn pentru a îndepărta aerul sau o eventuală cantitate mai mare de adeziv, astfel ca la final totul să iasă perfect. Toate operațiunile, de la tăierea tijelor fine de lemn, pănă la lipirea furnirului, sunt făcute manual.

Tradițional sunt 60 de modele de bază, dar multitudinea de culori ale speciilor de lemn locale fac numărul lor nelimitat. Modelele de bază au fiecare un nume specific și există indicații clare privind lemnul ce trebuie folosit.

Noul val de maeștri. Yosegi-zaiku în secolul 21

A fost o perioadă când interesul pentru acest meșteșug a scăzut. Cei interesați să învețe au fost din ce în ce mai puțini, adevarății maeștri rămânând tot mai puțini. Interesul a fost resuscitat odată cu implicarea statului în prezervarea tradițiilor.

Revenirea în atenție a acestei arte a dat naștere unei noi generații de meșteri, denumită Zoukubayashi, care au readus meșteșugul în secolul 21. Ei fac cu furnirele obținute din bucățile de lemn mouse pad-uri, huse pentru telefoanele mobile, brelocuri pentru cheile de mașină. Dar totul rămâne în zona Hakone, acolo unde s-a născut și s-a dezvoltat tradiția.

Pentru că, oricât de bine aș explica modul de lucru, este imposibil să realizați finețea cu care acești meșteri lucrează pentru a crea minunatele furnire, vă invit să urmăriți filmul de mai jos. Cine știe, poate găsiți inspirație pentru viitoare voastre proiecte.