Whitewash sau finisaj alb spălat – materiale și tehnici de realizare

Un finisaj alb spalat sau whitewash, cum deja se spune și la noi, folosește albul nu pentru a acoperi lemnul ci pentru a-l pune și mai mult în valoare. În ultima vreme pare să existe o pasiune pentru acest finisaj, fiind ales atât pentru mobilier cât și pentru parchet sau placări cu lemn. Probabil că din dorința de a avea un interior luminos fără a ascunde lemnul mulți preferă acest gen de finisaj. Finisajul poate fi folosit și pentru a transforma piese vechi de mobilier, dându-le o nouă viață. Arată foarte bine pe lemn recuperat, iar contrastul dintre culoarea închisă căpătată în timp și albul proaspăt este foarte apreciat.

Caracteristicele unui finisaj whitewash

Termenul de finisaj alb spalat este folosit pentru mai multe tipuri de finisaje. Toate au în comun faptul că albul nu acoperă în totalitate lemnul. Finisaj alb spălat este considerat și cel prin care întreg mobilierul este acoperit cu un strat semitransparent alb, dar și cel în care desenul natural al lemnului este marcat de un baiț sau o patină albă. Dacă doriți ca mobila sau pardoseala comandată să fie alb spălat cel mai bine este să exemplificați printr-o fotografie. Altfel puteți avea surprize pentru că diferența dintre tehnici face ca aspectul final să fie foarte diferit.

La parchet cel mai des se alege marcarea porilor și al desenului natural al lemnului. Elementele lungi de lemn de stejar, frasin sau alte esențe cu pori mari se înțeleg foarte bine cu acest finisaj. Aspectul este plăcut și luminos. Atât de bine a prins acet tip de finisaj încât este folosit și ca imprimare (desen) pentru parchetul laminat.

Pentru mobilier efectul spălat este folosit de multe ori la limită cu efectul distressed. Uneori sunt chiar confundate neexistând o delimitare foarte clară ci mai mult de percepție. Un distressed făcut uniform pe toată suprafața mobilei poate să semene foarte bine cu o finisare whitewash.

Cel mai bine efectul este pus în evidență de tăierile flader ale lemnului, cele în care inelele anuale crează acel desen tip catedrală, cum mai este cunoscut. La lemnul fără pori, cum este cel de rășinoase, absorția diferită în zonele de lemn târziu și lemn timpuriu din inelul anual dau diferența dintre lemnul ascuns sub vopsea (lemnul timpuriu, care absoarbe mai mult) și cel vizibil (lemnul târziu). Efectul este vizibil imediat după colorare, dar arată mai bine dacă se face și o ușoară șlefuire.

Materialele folosite

Cel mai bine se comportă patinele sau vopselele. Baițurile, în general, colorează lemnul, fără a reuși contrastul între lemnul acoperit și cel „curat”. Se poate încerca cu baițuri uniformizante urmate de șlefuire, dar este mai bine să se folosească o vopsea.

Principala problemă a efectului este produsul transparent cu care se face acoperirea finală. Sunt puține materiale care reușesc să păstreze acel alb curat la final. Bună parte dintre ele dau o tentă galbenă sau crem, mai mult sau mai puțin pronunțată, ceea ce displace celor care-și doresc acel alb strălucitor, curat.

Cei ce preferă cerurile și uleiurile trebuie să știe că trebuie să le caute pe acelea care nu schimbă culoarea, pentru ca, în general, aceste produse îngălbenesc. Uleiul de in din conținut (prezent chiar și în compoziția cerurilor) îngălbenește în timp și schimbă aspectul finisajului. Există însă și ceruri care păstrează culoarea naturală a lemnului sau a finisajului. În ceea ce privește uleiurile, se găsesc chiar uleiuri albe semitransparente care protejează, creând în același timp și efectul alb spălat.

Lacurile care păstrează cel mai bine efectul sunt cele acrilice pe bază de solvent sau unele dintre cele pe bază de apă. Recomandarea este ca gradul de luciu al acestor lacuri să fie scăzut, finisajul nefiind dintre cele care dau bine când sunt lucioase. Este un finisaj care intră în categoria rustic iar rusticul, așa cum am mai spus, nu are nimic comun cu luciul agresiv.

Tehnici și sugestii pentru obținerea efectului whitewash

Sunt diverse moduri de a obține efectul whitewash, rezultatul final fiind diferit. Dintre acestea 3 sunt cele mai folosite. Să le luăm pe rând.

1. Colorarea cu o vopsea semitransparentă

Nu este printre preferatele mele pentru că nu-mi place rezultatul final. Este însă un efect preferat de alții pentru că este simplu de realizat. Practic, este folosită o vopsea care nu acoperă total lemnul. Nu trebuie șlefuire sau alt artificiu pentru a obține acest efect.

Recomandarea este ca înainte de aplicarea vopselei să se dea 1-2 straturi de grund transparent. Astfel se poate face șlefuirea între straturi pentru a obține suprafețe fine cu tușeu plăcut. La final se aplică un strat de vopsea semitransparentă albă. Pentru a obține gradul de transparență dorit folosiți o vopsea normală albă pe care o diluați 1:2, 1:1 sau 2:1 cu diluant (sau apă, dacă este hidrodiluabilă). Nu este bine să mergeți prea mult cu diluția pentru ca veți obține o vopsea foarte fluidă, greu de aplicat. Dacă doriți o transparență sporită folosiți vopsele semitransparente sau baiț uniformizant peste care aplicați un lac transparent.

O diluție prea mică poate duce la acoperirea totală a lemnului și veți avea nevoie de șlefuire. În acest caz efectul va fi diferit și ne vom ocupa de el imediat. Dar nu veți mai obține acel strat uniform semitransparent ca un văl alb care acoperă lemnul.

2. Folosirea patinelor albe

Este metoda recomandată pentru marcarea porilor și a desenului natural al lemnului. Este bine ca patina să fie aplicată peste un strat de grund. Astfel puteți șlefui pentru a obține o suprafață plăcută la atingere și puteți controla și cantitatea de patină depusă.

Patina se aplică pe grundul uscat și șlefuit cu pensula, trafaletul sau cu pistolul de pulverizare. După uscare este șlefuită. Patina va rămâne în pori și în zonele de lemn unde absorbția este mai mare. Efectul este foarte interesant și se pot obține suprafețe patinate discret (în pori si pe conturul fladerelor) sau să existe o proporție destul de echilibrată între zonele acoperite și cele curate.

Efectul obținut trebuie protejat cu un strat de ceară sau lac transparent.

3. Vopsirea urmată de șlefuire

Este metoda care se aseamănă foarte mult cu distressed. Diferența este că la distressed se încearcă obținerea efectului de trecere a timpului, de strat de vopsea distrus datorită folosirii, pe când la whitewash este o acoperire parțială a lemnului, ca și când varul aplicat pe o suprafață de lemn a fost luat de ploi.

Cel mai bine se obține folosind vopsea albă. Pentru a nu munci foarte mult la îndepărtarea ei puteți face o diluție puțin mai mare ca la o aplicare normală. Aplicarea poate fi făcută cu pensula, trafaletul sau pistolul. După uscare se șlefuiește lemnul în lungul fibrei îndepărtând mai multă sau mai puțină vopsea, în funcție de efectul dorit. La final suprafața se protejează cu ceară sau lac.

Metoda poate fi folosită și dacă se dorește schimbarea aspectul unei mobile vechi. Condiția este ca mobilierul sa fie în culoarea naturală a lemnului. Numai așa obține efectul whitewash. Pe o mobilă vopsită sau cu lemnul băițuit în culori închise se va obține efectul distressed.

Concluzii

Whitewash sau finisajul alb spălat luminează încăperile și pune în evidență desenul natural al lemnului. În funcție de metoda folosită se obțin rezultate diferite. Efectul trebuie realizat pe lemn în culoarea naturală, nu băițuit. Protejarea efectului se face cu lacuri sau ceruri care nu îngălbenesc pentru a nu schimba culoarea în crem sau gălbui. Nu se folosesc lacuri lucioase deoarece efectul intră în categoria celor rustice, iar luciul nu se „împacă” deloc bine cu rusticul.

Sper ca recomandările făcute să vă fie de ajutor atunci când veți hotărî că un finisaj whitewash s-ar potrivi foarte bine locuinței voastre.