Stiluri în mobilă – Victorian

Numit după regina Victoria a Angliei, a cărei domnie a fost între anii 1837 și 1901, stilul victorian este un stil britanic, puternic dominat de dragostea reginei pentru ornamente care s-a regăsit și în preferințele supușilor ei. Coincide cu perioada La Belle Epoque din Franța și Gilded Age din SUA. Mobilierul creat în această perioadă este greu, închis la culoare, cu ornamente elaborate împrumutate din stilurile gotic, rococo, renascentist sau neoclasic. A fost primul stil care a scos mobilierul din atelierele manufacturiere, revoluția industrială permițând obținerea lui în fabrici. Astfel fabricat, mobilierul a devenit mai ieftin și mai accesibil, în ciuda aspectului exclusivist.

O perioadă marcată de schimbările aduse de revoluția industrială care au dus la o democratizare a luxului

Domnia reginei Victoria a fost caracterizată de un avânt industrial ce a dus la dezvoltarea clasei de mijloc, care a devenit mai prosperă și a dorit că-și arate noul statut. Această dorință a fost satisfăcută de fabricarea în serie a unor bunuri care până atunci erau făcute de meșteri renumiți doar pentru cei foarte bogați. Producerea în serie în fabrici a făcut ca mobilierul să fie mai ieftin și mult mai accesibil. Deși era de foarte bună calitate, nu mai era prohibitiv, iar cei dornici să-și arate statutul folosind piese de mobilier deosebite, o puteau face.

În această perioadă, mai exact în 1828, Samuel Pratt a brevetat arcul spiralat pentru utilizare în tapițerie, ceea ce a dus la modificarea scaunelor, atât în ce privește aspectul, cât și al calității. Pentru ca arcurile să fie bine prinse scaunele au trebuit întărite, iar șezutul a coborât, a devenit mai adânc pentru ca arcurile să aibă loc. Ca urmare, picioarele scaunelor au devenit mai scurte. Tot în această perioadă a apărut scaunele cu brațe joase sau fără brațe, permițând doamnelor să-și așeze mult mai bine rochiile voluminoase.

Un alt mijloc prin care noua clasă de mijloc și-a putut arăta statutul a fost tapițeria. Mobilierul victorian a fost îmbrăcat în brocard greu, damasc, catifea și goblenuri realizate în culori deosebite. Pe spătarele canapelelor și ale scaunelor au apărut modelele în relief prinse din loc în loc cu nasturi. Țesăturile folosite erau uni, în culori puternice sau cu modele florale care reproduceau tapetul folosit pentru pereți.

Dominanta epocii a fost producția industrială care reproducea modele de succes fără a mai exista contactul direct între maestru și client. Erau preluate modele vechi de lux și erau reproduse în mai multe variante, venind cu îmbunătățiri sau introducând facilități. Pentru a compensa lipsa de mobilier personalizat, piesele victoriene includeau adesea sculpturi elaborate, podoabe și ornamente.

Prin ornamentația bogată, liniile rotunde și amestecul stilurilor, mobilierul victorian a fost un precursor al stilurilor Art Nouveau și Arts and Crafts.

Un stil care a preluat mult din bogăția stilurilor anterioare

Mobilierul din epoca victoriană este un amestec de elemente ce caracterizează stilurile luxoase anterioare, preferate de aristocrație. Noua clasă de mijloc a apreciat formele bogate, în contrast cu liniile simple care nu puteau evidenția un anumit statut social. Proporțiile masive ale stilului gotic, cu culorile închise ale finisajului, sculptura elaborată și bogăția de ornamente, curbele exagerate, tapițeria luxuriantă și sculpturile decorative specifice renașterii și stilului rococo sunt aspecte pe care le întâlnim în stilul victorian.

Influențele stilurilor clasice a împărțit stilul victorian în mai multe perioade. În prima parte, din 1930 până în 1860, influențele dominante au fost din stilul gotic. În designul mobilierului se văd influențele romane și grecești, iar principalele ornamente sunt arcadele ascuțite, turnurile, rozetele și scoicile. Influența stilului rococo s-a remarcat între anii 1840 și 1865. Mobilierul făcut în această perioadă este elegant, grațios și ușor. Ornamentele sunt reprezentate de frunze delicate, heruvimi, flori, fructe, scoici și muluri. A urmat renașterea care a marcat perioada 1860-1890. Mobilierul a devenit mult mai mare și foarte ornamentat. Au apărut elementele foarte sculptate, picioarele strunjite sau răsucite, blaturile de marmură și colțurile ascuțite.

O perioadă interesantă a fost cea de după 1853, dată când Japonia și-a deschis granițele. Mulți artiști s-au inspirat din stilul japonez unic și interesant. În ciuda bogăției de ornamente a vremii au existat și din cei care au iubit simplitatea, puritatea formei și afinitatea puternică cu natura din arta japoneză și au încercat să surprindă spiritul asiatic în creațiile lor.

Speciile cele mai folosite în această perioadă au fost mahonul, palisandrul și nucul. În a doua parte a perioadei, când se simte o ușoară temperare a preferinței pentru luxul opulent, au fost introduse specii precum stejarul și cireșul, vopsite foarte închis astfel încât cu greu puteai realiza ce fel de lemn este. Se folosea de obicei nuc pentru piesele mai mici, cum ar fi mici comode sau măsuțe și mahonul pentru piese mari ca dulapuri, mese de sufragerie și biblioteci. Uneori, pentru a le crește valoarea, piesele din lemn mai puțin valoros erau furniruite cu furnir de mahon și decorate cu lemn de nuc sau palisandru. Mesele aveau de multe ori blatul din marmură.

Lemnul era vopsit închis și deseori sculptat. Erau sculptate spătarele și brațele scaunelor și canapelelor, dar și tăbliile paturilor sau dulapurile. Ca ornamente erau des folosite vița de vie, flori, fructe, funde și panglici, heruvimi și pentru a crește valoarea, prnamentele erau uneori aurite. Spătarele scaunelor erau deseori rotunde și tapițate.

În ciuda amestecului de elemente, stilul victorian a fost unul plăcut. Nu a fost restrictiv, existând modele pe placul tuturor. A fost primul stil al cărui mobilier a fost fabricat în fabrici, devenind mai accesibil datorită prețului mai scăzut și a ofertei mai mari. Stilul victorian a fost cel de la care a pornit elegantul stil Art Nouveau, dar și stilul Art and Craft, mai simplu și mai aproape de natură.