Stilul Art Nouveau (arta nouă) este caracteristic sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Numele vine de la galeria deschisă de Siegfried Bing la Paris în 1895 și care se numea Maison de l’Art Nouveau. Bing, originar din Hamburg, era un fin cunoscător și importator de artă japoneză. Devine interesat de Arta Moderna, cum se chema la acea vreme și deschide galeria, impunând astfel un stil cu un nume nou în arte.
Acest tip de artă a cuprins întreaga Europa și SUA, având inițial nume diferite. În Germania se numea Jugendstil – stilul tânăr, în Italia Stile Floreale sau Liberty iar în Spania Modernismo sau Modernista. Treptat, exceptând Germania care a rămas la numele inițial, restul Europei si SUA au adoptat numele Art Nouveau.
Recunoașterea deplină a stilului vine odată cu Expoziția Universală de la Paris din anul 1900, când Bing închiriaza un întreg pavilion pentru exponatele sale.
Expoziția a fost un mare succes pentru reprezentanții noului stil, succes care se repetă în 1902 la Torino, la Prima Expoziție Internațională de Artă Decorativă Modernă. Aici stilul Liberty a fost reprezentat de Carlo Bugatti.
Stilul cuprinde toate artele, existând mai mulți reprezentanți de seamă. Printre ei se numără arhitectul și sculptorul spaniol Antonio Gaudi, producătorul de decorațiuni din sticlă american Louis Comfort Tiffany, producătorul de bijuterii și obiecte din sticlă francez Rene Lalique, producătorul de mobilă francez Louis Majorelle, arhitectul și designerul scoțian Charles Rennie Mackintosh si mulți alții.
Art Nouveau este stilul liniilor rotunde, alungite, desprinse din natură. De altfel, natura este foarte prezentă și nu prin imagini stilizate, prin simboluri, ci prin reprezentarea cât mai aproape de realitate a florilor, insectelor, păsărilor, frunzelor și a altor părți de natură. Totul este rotunjit și delicat, iar culorile cât mai vii și mai naturale. O sursă de inspirație pentru artiștii perioadei au fost și stampele japoneze.
Mobila Art Nouveau este caracterizată prin linii curbe delicate și motive florale. Impresia generală este că nu există linii drepte. Lemnul folosit este cel de esență tare, de tipul stejar, nuc, frasin, mahon, fag, care este curbat cu grijă în forme cât mai deosebite.
Culorile folosite sunt muștar, olive, maro, auriu, cu tonuri și accente de lila, roșu, albastru, somon. Pe suprafața obiectelor de mobilier se găsesc reprezentări de flori, cârcei de viță de vie, rădăcini, trunchiuri și ramuri de copac, frunze, pene, aripi de libelulă, muguri, etc. Se regăsesc și influențe din stilurile Rococo, Gotic și Baroc.
Materialele folosite pentru tapițerii sunt prețioase si cu aceleași teme din natură. Se folosește brocardul, catifeaua, mătasea sau inul.
Începutul Primului Război Mondial reprezintă sfârșitul acestui stil strălucitor și plin de viață. În anii ’60 însă, o data cu expozițiile de artă de la muzeele de artă modernă din SUA, Franța și Anglia, este reabilitat și dă naștere stilului psihedelic și al mișcării Flower-power.
Învăț și mă bucur! Mulțumesc mult!
Ma bucur de bucuria dumneavoastra.
Multumesc si eu!