Defecte de finisare – Coaja de portocală

Pentru a arăta bine, finisarea mobilierului se face respectând anumite condiții și reguli. Dacă ele nu sunt corect urmate, pe suprafață pot apărea porțiuni care să nu arate așa cum ne-am dorit. Ele se numite în mod obișnuit defecte de finisare. Aspectul de coajă de portocală al peliculei este probabil cel mai cunoscut dintre aceste defecte. Cum apare, de ce i se spune așa și cum poate fi remediat, aflați în cele ce urmează.

Timpul insuficient pentru întinderea peliculei determină apariția defectului coaja de portocală

I se spune așa pentru că după uscare, pelicula nu este perfect netedă cum ar trebui ci are aspectul unei coji de portocală. Defectul este vizibil imediat după aplicarea lacului, dar uneori, poate dispărea odată cu uscarea. Coaja de portocală apare atunci când materialul de finisare nu are timpul sau condițiile necesare pentru a se întinde foarte bine pe suportul din lemn.

Produsele peliculogene sunt materiale vâscoase care au nevoie de timp pentru a se întinde perfect. Dacă timpul necesar așezării este mai mare decât timpul în care pelicula se usucă superficial, defectul va rămâne și după uscarea completă a peliculei.

Timpul de uscare poate fi reglat cu ajutorul diluantului. O cantitate de diluant mai mică decât cea recomandată înseamnă un produs mai vâscos care va avea nevoie de un timp mai lung pentru a se așeza. Dacă diluantul se evaporă mai repede de acest timp va apărea coaja de portocală. Calitatea diluantului este și ea importantă. Chiar dacă se adaugă cantitatea recomandată, dar acesta se evaporă prea repede, defectul va apărea. Va trebui să folosim un diluant mai lent sau să adăugăm o cantitate de diluant foarte lent care întârzie uscarea.

Condițiile din zona de aplicare sunt și ele importante și pot influența aspectul peliculei. Diferența mare de temperatura între suportul lemnos și materialul aplicat poate duce la peliculă cu aspect de coajă de portocală. Temperatura materialului de finisare, a suportului lemnos și a mediului ambiant trebuie să fie între 18 și 20°C. De asemenea, umiditatea scăzută a aerului din zona de aplicare influențează timpul de uscare ducând la apariția defectului.

Alte cauze care determină apariția defectului

Distanța prea mică dintre pistolul de pulverizare și piesă sau presiunea prea mare poate duce la obținerea unei pelicule cu aspect de coajă de portocală. La aplicarea manuală prin pulverizare, pistolul trebuie ținut la o distanță de cel puțin 25 cm de piesă, iar presiunea trebuie sa fie 2,8-3 atm. De multe ori există tendința de a crește presiunea, pulverizatorul având astfel senzația că are o productivitate mai mare. Poate se va mișca mai repede, dar calitatea peliculei va avea de suferit. La aplicarea cu pompe sau roboți de pulverizare este foarte important să fie respectate recomandările producătorului.

Excesul de aer din zona de aplicare sau de uscare sunt alte cauze care duc la peliculă cu defect. Practic se creează curenți care reduc timpul de uscare și uneori strică aspectul peliculei.

Cum poate fi remediat defectul

Dacă defectul apare la aplicarea grundului și nu este foarte pronunțat, se îndepărtează prin șlefuire între straturi. Este nevoie însă de un efort mai mare, în cazul șlefuirii manuale și un consum mai mare de hârtie de șlefuit.

Dacă defectul este foarte pronunțat, șlefuirea între straturi nu-l va putea îndepărta, iar straturile următoare aplicate îl vor accentua.

La aplicarea lacului, aspectul de coajă de portocală este cu atât mai deranjant și mai vizibil cu cât gradul de luciu al lacului este mai mare. Pentru îndepărtarea lui este nevoie ca suprafața să fie polișată. Această operație este cu atât mai importantă cu cât gradul de luciu al lacului este mai ridicat.

O metodă prin care se îndepărta în trecut efectul de coajă de portocală de pe peliculele de lac nitrocelulozic este egalizarea. Ea consta în ștergerea peliculei cu un amestec de solvenți numit egalizator (acetat de butil, alcool butilic). Erau muncitori care făceau operația direct cu mâna, fără a avea mânuși. Uneori se practica și pulverizarea egalizatorul deasupra peliculei. Astfel pelicula era din nou înmuiată, iar timpul lung de evaporare al unor componenți permitea întinderea peliculei. Era valabil doar în cazul lacurilor și vopselelor nitrocelulozice care se înmuiau din nou după uscare în prezența solvenților organici.

Sper să considerați utile informațiile. Dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.

Alte defecte de finisare despre care poți citi:

Bule de aer. Înțepături în peliculă

Cratere/Ochi de pește (fish eye)

Scurgeri de lac

Crăpături în peliculă