Stejarul european – un simbol al puterii, un lemn dur, dens și rezistent la exterior

Stejarul are în el ceva mistic, ghindele și frunzele lui fiind simboluri în multe țări ca.  În Anglia, stejarul este considerat arborele regal, multe dintre pub-uri numindu-se chiar așa, „The Royal Oak”. Este un simbol al forței, al puterii. Este și motivul pentru care a fost ales ca nume pentru echipa de rugby a României – Stejarii. Aceeași impresie de forță liniștită, așezată, o dă și caselor unde este folosit. Lemnul de stejar este apreciat atât de cei care îl lucrează, cât și de cei care-l au în casă ca mobilier. Sunt suficiente motive ca articolul de mai jos să-i fie dedicat.

Stejarul, o împletire de înțelepciune și misticism

Specia la care ne referim este stejarul pedunculat, iar numele științific este Quercus robur sau Quercus pedunculata. Se mai numește și stejar european, comun sau englezesc. În engleză este english sau european oak, în italiană rovere, în franceză chene, în germană eiche, iar în spaniolă roble europeo. Este specie nativă în Europa, Asia Mică și vestul Asiei. Se cultivă însă și în alte zone, precum China, America de Nord sau Australia.

În genul Quercus sunt foarte multe specii diferite (peste 600, după unele surse), unele asemănătoare cu stejarul european, altele aproape fără nici o asemănare. De exemplu, în partea de sud a Europei (Italia) există Quercus brutia, foarte asemănătoare, iar în SUA este Quercus rubra, specie asemănătoare ca nume, dar foarte diferită ca aspect. Despre specii cunoscute de Quercus precum cer (Quercus cerris) sau gorun (Quercus petraea), găsiți informații aici și aici.

De-a lungul timpului, semnificația stejarului a fost o împletire între înțelepciune și misticism. El a întruchipat adesea puterea, longevitatea și rezistența și are o istorie lungă și bogată în multe culturi și mitologii. În Grecia antică, stejarul era dedicat lui Zeus, regele zeilor, care era adesea înfățișat purtând pe cap o coroană de frunze de stejar, simbol al puterii și autorității. Druizii credeau că stejarii erau portaluri către lumea de dincolo, unde locuiau zeii și strămoșii. Lemnul sacru al stejarului era ars în timpul sărbătorilor solstițiului de vară, marcând trecerea către cealaltă jumătate a anului. În mitologia nordică, stejarul era asociat cu zeul tunetului Thor. Vikingii sculptau în lemn de stejar amulete și talismane pentru protecție. În Europa medievală, se credea că dacă cineva ascultă cu atenție foșnetul frunzelor de stejar ar putea auzi mesaje din lumea spiritelor care să le ofere îndrumare și perspectivă.

Stejarul pedunculat poate trăi peste 1000 de ani

Stejarul pedunculat este un arbore puternic și robust care poate trăi peste 1000 de ani. Cel mai bătrân stejar din România, mai mult de 900 de ani, se află în județul Suceava. Circumferința unui stejar bătrân poate ajunge până la 10-12 m. În mod normal ajunge până la 30-35 m înălțime și 2-4 m circumferință, creșterea fiind lentă. Scoarța este brun-negriciasă, aspră, brăzdată adânc longitudinal și transversal și are conținut mare de tanin. De aceea era intens folosită în trecut în tăbăcărie. Ea are și proprietăți terapeutice, fiind utilizată pentru obținerea unor ceaiuri, tincturi și unguente. Ramurile sunt lungi și noduroase, iar coroana largă și bogată.

Frunzele sunt căzătoare, lobate, au între 4 și 8 lobi, iar pețiolul este scurt. Toamna frunzele capătă o culoarea galben-cărămizie foarte atrăgătoare. Înflorește în mai și are atât flori masculine, cât și feminine. Florile masculine sunt grupate în inflorescențe de 10 cm care atârnă, iar cele feminine sunt solitare sau grupate până la 5, apar la baza frunzei, sunt roșii și nu au petale. Fructele sunt ghindele care sunt grupate câte 2-3 la capătul unui pețiol care atârnă. Ghindele au între 2-4 cm lungime și între 1-1,5 cm lățime, sunt ovale, colorare verzi la tinerețe și brun-gălbuie la maturitate. Cupa în care stă ghinda este semisferică, lemnoasă și acoperită cu solzi triunghiulari.

Lemnul de stejar – caracteristici și proprietăți

În secțiune transversală prin trunchiul de stejar se disting bine inelele anuale și zonele de alburn și duramen. Duramenul este colorat de la brun cenușiu deschis până la mediu, cu unele irizații verzi. Uneori are și alte colorații ceea ce-l face un lemn foarte apreciat. Culoarea alburnului este de la aproape alb până la brun foarte deschis, fiind clar delimitat de duramen.

Porii sunt foarte distincți și rotunzi. În lemnul timpuriu sunt mai mari și mai rari, iar în cel târziu mai mulți și deși. Desenul format de pori, mai ales la tăierea tangențială, este caracteristic și reprezintă un element de recunoaștere a lemnului de stejar. Raze medulare sunt mari, vizibile, sub formă de panglică care formează oglinzi pe suprafața lemnului.  Fibra are aspect dur, rugos și uneori poate fi neregulată sau răsucită, din cauza condițiilor de creștere.

Stejarul este un lemn dens și dur, având densitatea în stare anhidră 675 kg/m³ și duritatea Janka 4980 N. Are tendința de crăpare la uscare. Uscarea naturală poate dura și 10-12 ani. Este foarte rezistent la putrezire fiind folosite la construcția ambarcațiunilor, a caselor sau pentru proiecte exterioare. Se lucrează bine atât manual, cât și mecanic. Din cauza conținutului mare de tanin reacționează cu fierul, mai ales când este ud, apărând colorații sau decolorări. Se pretează bine la îndoire la abur și strunjire. Se încleiează și se finisează fără probleme.

Utilizările lemnului de stejar

Din lemn de stejar se obțin mobilier, pardoseli, grinzi, ambarcațiuni, butoaie, furnir. Este folosit în construcții, la decorări interioare sau amenajări la exterior. Întotdeauna a fost considerat o specie importantă, cu aspect deosebit fiind folosit în trecut la casetarea tavanelor, îmbrăcarea pereților, la obținerea mobilierului sculptat din castele și palate. Corăbiile erau făcute tot din lemn de stejar.

În prezent este folosit atât în construcții, cât și ca fabricarea mobilierului. În construcții este folosit ca structură de rezistență pentru case sau pentru decorarea cu grinzi și stâlpi a caselor cu aspect rustic. Din lemn de stejar se fac uși și ferestre rezistente și cu aspect apreciat. În ciuda aspectului dur și a senzației că poate fi folosit doar pentru mobilier rustic, se folosește cu succes și la obținerea celui modern. Este perfect pentru mobilier de living, dar și de bucătărie. Este folosit pentru obținerea scaunelor și a meselor. În ultima perioadă, mesele cu blatul dintr-o felie de trunchi de copac, cu finisajul cât mai puțin vizibil, sunt foarte la modă.

Desenul format de pori permite finisări foarte interesante. Porii pot fi marcați cu patine sau baițuri speciale, evidențiind desenul natural. Aspectul natural este obținut cu ceară sau finisat cu ulei. Conținutul de taninuri și săruri în pori poate influența uneori colorarea. De aceea, pentru a nu altera aspectul finisajelor mai speciale, este recomandată folosirea unui prim strat de izolator.

Un tratament în urma căruia stejarul capătă un aspect deosebit este sablarea. Se poate face atât mecanic cât și chimic. În urma sablării lemnul capătă un aspect 3D tocit și vechi, foarte apreciat.

Stejarul european este o materia primă foarte apreciată pentru obținerea butoaielor de vin, dar și de whisky. Tehnologiile sunt complexe, iar aroma obținută prin arderea superficiala a lemnului este deosebită.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.