Mobila își poate schimba culoarea în timp. Știți de ce?

Din cate am văzut de când am început să scriu si despre finisarea mobilei, sunt foarte mulți care apreciază mobila veche. Sunt și mulți care, dacă nu au mobilă veche, preferă să cumpere mobila care este făcută de la început să semene cu cea veche, să aibă acel aspect și urmele trecerii timpului. Și totuși, nu toate efectele acestei treceri a timpului asupra mobilei ne plac, sau cel puțin, nu tuturor. Uneori semnele apar mult prea repede și asta chiar că nu poate să ne placă. Dar, de ce se întâmplă acest lucru, ce factori determină schimbarea aspectului inițial?

Ca orice lucru pe pământul acesta și mobila îmbătrânește. Îmbătrânește lemnul, lacul, adezivul, etc. Uneori procesul este mai rapid, alteori mai lent, în funcție de tipul lemnului și de calitatea materialelor folosite. Cei care determină îmbătrânirea sunt factorii de mediu: temperatura, umiditatea, radiația solara, etc. Îmbătrânirea mobilei este dată de rezistența lemnului și a materialelor de finisare la acești factori.

Cum bine știm, lemnul își schimbă culoarea în timp. O bucată de lemn lăsată afară, în soare, bătut de ploi și vânturi, în câteva luni își schimbă culoarea spre gri. Dacă însă este protejată cu lac, decolorarea este încetinită. La fel se intamplă si cu lemnul din interior. Chiar dacă nu este la fel de agresivă ca afară, radiația solară care pătrunde prin fereastră poate schimba culoarea lemnului.

Chiar și lumina artificială poate face asta. În timp, lemnul deschis la culoare se va închide (pin, molid), iar cel închis la culoare se va decolora (nuc). Sunt și specii de lemn care sunt mai sensibile și a căror culoare începe să se schimbe chiar din momentul tăierii. Cel mai bun exemplu în acest caz este cireșul.

Pentru a evita schimbarea rapidă a culorii și a amâna cât mai mult îmbătrânirea naturală, se pot folosi diferite materiale de finisare. Simpla folosire a unui prim strat de baiț va face ca lemnul să nu-și mai schimbe atât de mult culoarea. O mobilă natur își va schimba culoarea mai repede decât una colorată, chiar dacă culoarea este deschisă. De asemenea, se pot folosi lacuri care sunt făcute special pentru a proteja, care au în compoziție filtre UV. Un lac rezistent la îngălbenire este cel acrilic pe solvent. El protejează și lemnul decolorat chimic. Protecția este cu atât mai bună cu cât se folosește întreg sistemul (grund și lac), nu numai stratul final de lac.

Și lacurile contribuie la îmbătrânirea mobilei. În general, lacurile îngălbenesc în timp, ceea ce dă acel aspect de vechi. Gradul de îngălbenire al lacurilor depinde de natura lor. De exemplu, lacul nitrocelulozic este unul dintre lacurile care îngălbenește destul de repede și destul de vizibil. Rășina conținută în lac provine de la celuloză, component al lemnului, deci și ea supusă schimbărilor de culoare. Ingălbenirea lacului nitro poate fi diminuată puțin prin folosirea de produse cu filtre UV, dar lacurile tot vor îngălbeni. La fel se întâmplă si cu vopsele alchidice, cele pe bază de ulei. Și ele îngălbenesc în timp indiferent cât de tratate ar fi.

Un alt tip de lac care îngălbenește în timp este lacul poliuretanic. Aici, un rol hotărâtor îl are catalizatorul, care este foarte sensibil la îngălbenire. Foarte importantă este alegerea materialelor mai ales atunci când mobila produsă este albă. În acest caz trebuie să vă asigurați că folosiți produse cu rezistența crescută la îngălbenire. Altfel, mobila va îngălbeni destul de repede (mai puțin de 1 an), iar procesul va fi accelerat de temperatura ridicată sau de factori agresivi (abur, materiale abrazive, etc).

Modul cum sunt alese materialele și cum se face finisarea mobilei sunt foarte importante și pentru cum va arăta mobila în timp, nu numai atunci când o cumpărați. Unele produse sunt mai rezistente și mai bune, iar folosirea lor va face ca mobila voastră să rămână neschimbată o perioadă mai lungă de timp. Acest lucru vine însă cu costuri mai mari și deci, un preț mai mare pe care trebuie să-l dați pe mobilă. Dar, vă asigur, merită!