Vreau aspect natural, dar lemnul pare tern doar lăcuit. Cum să-i evidențiez desenul?

”Am lăcuit un blat de masă din lemn masiv, dar aspectul era tern și lemnul parcă pierduse din farmec. Am șlefuit blatul și am îndepărtat total lacul, iar acum blatul este ca la început. Ce pot să fac să scot în evidență desenul lemnului, dar aspectul să fie natural, fără culoare? Vreau să folosesc lac cu întărire pentru ca masa, care va fi folosită în bucătărie, să reziste condițiilor de acolo”.

Acesta este mesajul complet primit acum câteva zile de la un domn nemulțumit de aspectul mesei din lemn masiv finisată doar cu lac. Încă de la început rezolvarea problemei mi s-a părut o provocare, mai ales pentru că era exclusă colorarea, metoda cea mai simplă de a evidenția lemnul. Nici uleiul sau ceara nu erau o soluție pentru că finisarea urma să se facă cu lac. Apoi am realizat că lemnul trebuia să arate natural, ceea ce nu excludea colorarea ci folosirea unor soluții de colorare cât mai naturale. Și așa am ajuns la la cele trei variante de mai jos.

Colorare cu un baiț foarte apropiat de culoarea naturală a lemnului

Desenul natural al lemnului este format în principal din inele anuale și pori. Modul de tăiere determină un anumit desen format din lemnul târziu și cel timpuriu, componentele inelului anual. În aceste componente absorbția unui baiț obișnuit este diferită și așa se evidențiază desenul în momentul colorării. Lemnul timpuriu absoarbe mai mult și se colorează mai intens, iar cel târziu, mai puțin și devine mai deschis la culoare. Acest lucru este foarte evident la lemnul de rășinoase se numește colorare negativă, (de la negativul fotografiilor), iar efectul este amplificat de lipsa porilor.

Ne dorim va lemnul să nu pară colorat și se aceea se va folosi un baiț foarte apropiat de culoarea naturală, doar puțin mai închis. În momentul aplicării, lemnul va absorbi diferențiat baițul și astfel va scoate în evidență desenul fără ca, în ansamblu, lemnul să apară colorat. După uscare, aspectul lemnului va fi foarte apropiat de cel natural, dar diferența de absorbție va face mult mai vizibil desenul.

Pentru a favoriza absorbția aplicarea trebuie făcută cu buretele sau cu cârpa. Dacă se alege totuși aplicarea prin pulverizare, baițul trebuie să fie în exces pentru ca apoi să fie șters cu o cârpă. Ștergerea se face întâi cu mișcări circulare și apoi în lungul fibrei. După uscarea completă se continuă finisarea cu aplicarea straturilor transparente. Pentru ca efectul să fie natural folosiți lacuri cu grad de luciu foarte scăzut, până în 10. Foarte potrivite sunt lacurile acrilice pe bază de solvent. Cele cu grad de luciu scăzut se numesc chiar lac cu efect natural. Sunt cu caralizare ceea ce le face potrivite pentru mese și blaturi de bucătărie.

Folosirea unui baiț marcator de pori urmată de șlefuire.

În cazul lemnului cu pori, adică al speciilor de foioase (stejar, frasin, ulm, fag), desenul poate fi evidențiat prin marcarea porilor. Porii sunt răspândiți în inelul anual și prin marcarea lor se evidențiază desenul. Marcarea se face prin colorare. Pentru a-i colora baițul trebuie să fie mai special, ajungă în por și să-l ude. Cu cât porii sunt mai mari, cu atât sunt mai ușor de colorat. Porii stejarului și ai frasinului se marchează cu ușurință, cei mai fagului, mai mici, sunt mai greu de marcat.

Sunt și foioase, teiul sau plopul de exemplu, care au porii atât de mici încât sunt foarte greu de marcat. De asemenea, desenul natural al lemnului pare foarte uniform, diferența dintre lemnul târziu și cel timpuriu fiind aproape invizibilă. Colorarea ca în exemplul de mai sus reușește o diferențiere, dar din cauză că lemnul este mai afânat la aceste specii este posibil să apară pete. De aceea, folosirea unui baiț special, mai greu volatil și aplicabil prin ștergere, este cea mai bună soluție pentru ca desenul să fie marcat.

Aceste baițuri speciale de care vă tot spun sunt mai greu volatile și astfel lasă timp colorantului să ajungă în pori. Pot fi cu ștergere sau fără. Cele cu ștergere lasă în urmă doar porii marcați, restul lemnului rămânând doar foarte puțin colorat. Dacă sunt fără ștergere, după uscare este nevoie de o ușoară șlefuire superficială pentru ca lemnul să recapete culoarea naturală lăsând doar porii marcați. Chiar dacă culoarea care marchează porii este mai închisă, efectul de natural nu se va pierde pentru că restul suprafeței va fi în culoarea naturală. După iscare se aplică finisajul transparent.

Folosirea patinelor speciale

Patinele se folosesc tot pentru marcarea porilor. Se aplică după primul strat de grund sau lac și astfel efectul este mai ușor de controlat. Aplicarea este urmată de șlefuire fină, făcută de obicei cu lână de oțel și astfel este controlat efectul obținut pe lemn. Este o metodă care se adresează mai ales specialiștilor pentru că rezultatul ține și de experiență.

Practic, se aplică mai întâi un strat de grund sau de lac transparent, se lasă să se usuce și apoi se șlefuiește suprafața pentru a îndepărta fibra ridicată. Dacă nu se face această șlefuire, patina se prinde de asperități, iar aspectul final va fi mai ”murdar”. După șlefuire se aplică patina de culoare mai închisă, se lasă să se usuce și apoi se îndepărtează prin șlefuire. Va rămâne doar în pori și astfel va scoate în evidență desenul lemnului. La final se aplică lacul transparent.

În toate cele trei cazuri, lemnul se șlefuiește înainte pentru ca absorbția să fie cât mai uniformă. Șlefuirea nu trebuie făcută cu hârtie de șlefuit foarte fină pentru că se reduce absorbția în lemn și efectul se estompează. O hârtie cu granulația 150, maximum 180, este suficientă.

Sper să considerați interesante informațiile de mai sus. Dacă știți sau ați folosit și alte metode, împărtășiți-le cu noi. Iar dacă aveți completări sau întrebări, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.