Cum recunoaștem insectele care atacă lemnul

Carii nu sunt singurele insecte care atacă lemnul, sunt doar cele mai cunoscute. Lemnul este un material organic și reprezintă o sursă de hrană pentru o serie de insecte numite generic xilofage (iubitoare de lemn). Ele atacă arborii în picioare, pe cei proaspăt tăiați, lemnul ajuns cherestea, chiar și mobila sau parchetul din lemn gata montat. Trăiesc și se dezvoltă sub scoarță sau în interiorul lemnului, făcând găuri și canale de diferite forme și mărimi. Toate aceste ”lucrări” produc întreruperi ale fibrei, lemnul devenind mai puțin rezistent. Găurile sunt și o poartă de intrare a apei prin intermediul căreia ajung în lemn și ciupercile care provoacă putrezirea.

Insectele sunt foarte rezistente și este nevoie uneori de tratamente îndelungate și agresive pentru a scăpa de ele. Dacă infestarea este avansată se preferă de multe ori arderea în locul tratării, pentru că riscul de a rămâne ouă sau larve în interior este foarte mare. Sunt însă tot felul de tratamente moderne care fac posibilă salvarea obiectelor din lemn din casă și mai ales a celor vechi și valoroase.

Care sunt insectele xilofage (micile mâncătoare de lemn)

Insectele xilofage se împart în: gândaci, viespi, fluturi, furnici. Pentru a ști cum să le deosebim de cele inofensive trebuie să le recunoaștem. Să le luăm pe rând.

Gândacii lemnului

Gândacii lemnului este cea mai cunoscută categorie de insecte xilofage și cuprinde carii, croitorii și ipidele. Despre cari am vorbit cu mai multe ocazii, găsiți informații despre dezvoltare, recunoaștere și tratamente cari, soluții anti-cari și tratamente naturale împotriva lor.

Croitorii lemnului se numesc așa datorită zgomotului specific pe care-l fac. Au lungimea între 10 – 30 mm, uneori și mai mare, se recunosc ușor după antenele lungi, sub forma unor fire noduroase care depășesc lungimea corpului. Atacă în special arborii în picioare, dar îi găsim și în cherestea sau în lemnul de construcții, uneori rămași acolo din timpul vieții copacului.

Ciclul de dezvoltare este ca la cari – ou, larvă, nimfă, adult – și poate dura între 3 și 6 ani, uneori chiar 10 ani. Galeriile formate în lemn au secțiunea ovală, mare, cu diametrul până la 40 mm și sunt pline de rumeguș mare (nu praf fin ca la cari), chiar mici bucăți de lemn. În lume sunt peste 26000 de specii de croitori care trăiesc și se hrănesc, în special, cu materie organică din plante, cele mai multe fiind în zona tropicală. La noi trăiesc mai multe tipuri, cei mai cunoscuți fiind croitorul mare al stejarului, croitorul mic, croitorul fagului și cel al salciei.

Croitorul mare al stejarului (Cerambyx Cerdo) are lungimea între 30 și 50 mm, este negru, iar antenele sunt brun-roșcate la vârf. Are 3 perechi de picioare și corpul oval, mai lat spre cap. Pe cap are antene mult mai lungi decât corpul, iar la fiecare prindere are câte un dinte ascuțit.  Trăiește doar în tulpina stejarului. Croitorul mic (Cerambys scopolii) este foarte asemănător cu cel mare, dar e lung de doar 18-28 mm. Îl găsim în tulpina stejarului, dar și în prun, fag, soc și alți arbori și arbuști.

Croitorul fagului (Rosalia alpina) este spectaculos, cu o culoare albastră cenușie foarte frumoasă, 2 perechi de dungi negre pe corp, întrerupte la mijloc și o pată pe partea de sus a corpului, lângă cap. Antenele sunt lungi și dungate cu negru. Lungimea este între 20 și 35 mm. Larvele se dezvoltă mai ales în fagi bătrâni, iar insectele adulte se văd frecvent în pădurile de fagi din zona montană în perioada iunie-septembrie.

Croitorul salciei (Aromia moschata) arată și el deosebit datorită culorii verzi-arămie metalizată, uneori cu reflexe albastre. Are lungimea de 20-30 mm, antenele mai lungi decât corpul, dar mai scurte decât ale croitorului fagului sau al stejarului și de culoare brună. Larvele găsesc mediu propice în trunchiul sălciilor bătrâne, iar adultul este văzut deseori din iunie până în august pe arbore sau pe florile din jur. Insecta adultă este recunoscută și după mirosul specific de mosc.

Ipidele sunt de două tipuri: gândaci de scoarță și gândaci de lemn. Gândacii de scoarță sunt dăunători forestieri care-și petrec viața între scoarță și lemn și pot fi foarte periculoși. Pot periclita alimentarea cu sevă a arborelui și acesta începe să se usuce și să crape, lemnul scăzând în valoare. Un astfel de gândac este carul mare de scoarță al molidului (Ips typographus). Gândacii de lemn sunt insecte mici care fac galerii între scoarță și lemn, în lungul scoarței. Se recunosc după făina de lemn fină care cade în jos pe copac. Primejdia este ca, dacă arborele nu este decojit după doborâre, să facă galerii în lemn scazându-i astfel valoarea.

Viespile

Viespile mai sunt numite popular muște cu ferăstrău sau viespi ferăstrău. Se numesc așa pentru că, la capătul organului prin care depun ouăle, femelele au dinți asemănători celor de ferăstrău. Cu ajutorul lor sfredelește lemnul și depune ouăle în interior, la adăpost. Odată cu ouăle sunt depuse și ciuperci cu care larvele trăiesc în simbioză, dar care pentru lemn pot fi foarte dăunătoare.

Sunt multe specii de viespi, dar mai de temut este viespea mare de lemn sau viespea lemnului de rășinoase (Urocerus gigas sau Sirex gigas). Este foarte asemănătoare cu o viespe obișnuită prin colorit și forma alungită a abdomenului care se finalizează cu un ac, iar lungimea insectei adulte este de 30-40 mm. Depune larvele în interiorul trunchiurilor în picioare și pe cele proaspăt doborâte sau umede. Atacă toate rășinoasele – pin, molid, brad, larice – dar molizii doborâți sunt cei mai predispuși la infestare. Larvele pot sta în lemn 2-5 ani până se transformă în adult, ceea ce înseamnă că nu pot fi descoperite decât la debitare sau, în cazul unui lemn de construcții, chiar după ce a devenit astereală sau grindă. Când a ieșit din lemn ca adult și și-a luat zborul, pagubele sunt deja mari și trebuie acționat rapid.

Fluturii

De fapt larvele fluturilor (omizile) sunt cele care fac galerii curate în arborii în picioare, periclitând stabilitatea lor la vânt. Cele mai cunoscute sunt sfredelitorul roșu al sălciei (Cossus cossus) și sfredelitorul punctat al frasinului (Zeuzera pyrina).

Sfredelitorul roșu al salciei nu ”sfredelește” doar sălciile ci și stejarul, ulmul, alunul, frasinul, mesteacănul sau prunul. Este mare, deschiderea aripilor ajungând până la 70-95 mm. Aripile sunt gri-brune cu dungi fine negre transversale. Omizile au dungi roșii pe spate, capul negru și 8-10 cm lungime. Trăiesc în trunchi între 3 și 5 ani după care ies formând găuri mari la o înălțime de 1-1,5 m de la pământ. Sfredelitorul roșu al salciei iubește umiditatea, atât a lemnului, cât și a mediului înconjurător.

Sfredelitorul punctat al frasinului se mai numește și fluturele leopard de lemn datorită punctelor negre aflate pe aripile gri-albicioase care pot ajunge la o deschidere de 35-60 mm. Larvele stau în interiorul arborelui timp de 2-3 ani după care fluturii ies de sub scoarță. Este un dăunător al pomilor – măslinul fiind de multe ori ținta atacului – dar nu ocolește nici specii de arbori precum salcia, teiul, fagul, stejarul, ulmul. La pomii fructiferi atacul poate periclita producția.

Furnicile

În general, furnicile sunt folositoare pădurilor. Unele specii, însă, pot face mult rău arborilor. Precum furnica neagră de pădure numită și furnica lemnar (Camponotus ligniperda). Furnicile trăiesc în colonii pe trunchiul rășinoaselor, dar și pe stejar, preferând arborii cu mucegai la bază. Atacă în egală măsură arbori în picioare și doborâți. Pe cei în viață urcă și la 10 m înălțime, făcând drumuri sus-jos și rozând galerii în ei. Pagubele mari fac și vietățile pădurii care se hrănesc cu furnicile și ouăle lor pentru că distrug lemnul, scobindu-l, în căutarea lor. Astfel trunchiul este afectat și apar defectele în lemn sau chiar uscarea arborelui.

Furnica neagră este una dintre cele mai mari și mai agresive furnici. Regina poate ajunge la 16-18 mm, iar lucrătoarele între 7 și 15 mm. Are capul negru și corpul brun-roșcat, culoare care coboară și pe cele 3 perechi de picioare. Coloniile ajung la 7000 de membri, sunt active zi și noapte, mai intens în perioada verii și mai puțin toamna.

Furnica neagră poate fi o problemă și pentru lemnul ud și neprotejat aflat în structura anexelor gospodăriei. Când se descoperă astfel de mușuroaie trebuie acționat cu tratamente chimice imediat pentru că lemnul poate fi afectat și slăbit structural. Foarte important este să protejăm lemnul împotriva apei și al factorilor de mediu și să-l uscăm pentru că umiditatea favorizează atacul furnicilor.

Cum ajunge lemnul să fie infestat și ce favorizează infestarea

Principalul factor care sta la baza atacului insectelor este umiditatea lemnului. Cu cât este mai ud cu atât este mai plăcut de acestea și mai ușor de atacat. De aceea lemnul trebuie folosit uscat corespunzător, iar dacă uscarea se face natural, la șipcă, trebuie protejat și ferit de astfel de atacuri. De asemenea, lemnul folosit la exterior trebuie protejat împotriva apei și a umidității, soluțiile constructive trebuie să lase apa să se scurgă și aerul să circule pentru ca lemnul să se usuce repede după ploaie.

Multe probleme apar pentru că lemnul este lăsat multă vreme după doborâre pe pământul umed sau nu îi este îndepărtată scoarța. Sub scoarța copacului sunt multe insecte, care după doborâre au tendința de a intra cât mai profund în trunchi săpând galerii care alterează structura. Decojirea cât mai rapidă, debitarea și uscarea protejează lemnul nu doar împotriva crăpării ci și a atacului insectelor.

Din păcate, de multe ori descoperim infestarea când lemnul a fost deja folosit într-un proiect. În acest caz, ar trebui tratat imediat pentru a opri răspândirea și la alte obiecte. Elementul infestat trebuie foarte bine inspectat pentru că galeriile mari și adânci produse de insecte îi pot afecta rezistența. Dacă atacul pare de amploare, este mai bine să fie schimbat. Din păcate, cel mai afectat de atacul insectelor mari este lemnul folosit în construcții și de aceea, este cu atât mai periculos. O soluție este tratarea lui preventivă înainte de folosire. De asemenea, dacă este folosit în interior evitați acumularea de umiditate, condensul și mucegaiul. Sunt factori care slăbesc rezistența lemnului și creează mediu propice pentru insecte și ciuperci xilofage.

Sper să considerați importante informațiile de mai sus. Orice completare este întotdeauna binevenită. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.