Specii lemn

Irizațiile roz, violet, olive sau gri fac din lemnul de prun unul remarcabil

Pomii fructiferi ne este greu să îi privim ca pe o sursă de lemn. Îi vedem în primul rând ca sursă pentru gemuri marmelade, sucuri și compoturi. Iar la prun sunt convinsă că primul gând se duce spre pălincă. Pomii fructiferi au însă o perioadă de viață productivă de 15-30 ani, după care cantitatea de fructe scade de la an la an, iar ramurile încep să se usuce. În livezi, pomii care încep să se usuce sunt tăiați și înlocuiți cu alții tineri, capabili de rod bogat.

Zilele trecute am văzut un bol din lemn de prun și am rămas impresionată de multitudinea de culori. În abundența de nuanțe am putut distinge roz, violet, roșu aprins, verde. Culorile unice fac din lemnul de prun unul foarte apreciat de cunoscători. Fiind însă în cantitate mică nu poate fi folosit la scară industrială și de aceea este mai puțin cunoscut. Este un moment bun pentru a afla mai multe despre el.

lemn de prun
sursa: commons.wikipedia.org
Prunul

Prunul (Prunus domestica, European plum sau common plum, în engleză) este una dintre cele mai răspândite specii de pomi fructiferi din sudul centrul și estul Europei. Datorită fructelor sale, a fost cultivat încă de pe vremea grecilor și romanilor, cei din urmă răspândind prunul în toată Europa. Subspecii din categoria Prunus se găsesc în toată lumea, fiind cunoscute peste 400. În Europa, România deține primul loc la suprafața cultivată cu pruni.

Prunul este cultivat în grădini și în livezile din zonele de deal și de munte. Crește și sălbatic, pe lângă păduri, în acest caz fructele sunt mai mici, iar ramurile mai țepoase. Preferă solurile fertile, ușor acide sau neutre, afânate. Se dezvoltă foarte bine în soare, la adăpost de vânturi și ferit de îngheț.

Trunchiul poate ajunge la 8-12 m înălțime, rar 15 m, cu diametrul de 3-4 m. Scoarța este brun-închisă și ridată pe măsură ce îmbătrânește. Ramurile sunt drepte și ramificate în coroană. Florile albe, în grupuri de 2-3, apar înaintea frunzelor, ovale și ușor dințate. Fructele – prunele – sunt netede, cu forma rotundă sau alungită, de culoare roșie, violet, galbenă sau verde, în funcție de soi, fiecare fruct având un sâmbure dur și plat.

În urmă cu mai bine de 10 ani, multe livezi din Europa au fost atinse de virusul variolei prunelor (plum pox virus), boală ce nu poate fi tratată. Mulți pruni au fost tăiați și livezile refăcute. A fost momentul când în piață a fost o cantitate mai mare de lemn de prun, iar calitățile lui mai bine cunoscute, studiate și apreciate.

lemn de prun
sursa: wood-database.com
Caracteristicile lemnului de prun

În secțiune transversală alburnul este foarte bine delimitat de duramen. Partea de alburn are o culoare crem-gălbui deschisă, iar duramenul este brun cu dungi colorate roz, portocaliu, violet, roșii, olive sau gri. Fibra este fină, asemănătoare lemnului de cireș, cu un ușor luciu natural. Uneori apar defecte precum fibra răsucită sau neregulată.

Inelele anuale sunt foarte bine delimitate și de grosimi diferite, foarte vizibile datorită aglomerării de pori în zona de lemn timpuriu. Porii sunt mici, fini, rotunzi, numeroși și dispuși uneori pe diagonală. Ocazional în pori sunt depozite de minerale și gume.

Densitatea medie a lemnului în stare uscată variază între 0,705 și 0,795 kg/m³, în funcție de soi și proveniență. Valoarea medie a contracției longitudinale totale este de 0,3 %, a celei radiale totală este de 4,8 %, a celei tangențiale totală este de 7,5 %, iar valoarea medie a contracției volumetrice totale este de 12,1 %.

Lemnul prezintă risc de crăpare la uscare. Nu trebuie uscat repede, cu temperaturi mari și trebuie izolate capetele de fibră cu parafină în timpul uscării. Se prelucrează ușor manual sau cu unelte specifice și poate fi strunjit. În timpul prelucrării degajă un ușor miros de dovleac. Poate fi lipit și finisat fără probleme. Când este finisat cu lac transparent este pus în evidență luciul natural al fibrei. Nu este rezistent la putrezire și atacul insectelor, de aceea nu este recomandat pentru utilizare la exterior.

lemn de prun
sursa: elviodesign.com
Utilizări

Cum am menționat deja, lemnul de prun nu se folosește industrial. Dimensiunile mici ale cherestelei și cantitatea redusă aflată în piață nu permit folosirea la scară mare. Este însă un lemn foarte apreciat de tâmplari pasionați care știu să-i pună în valoare frumusețea.

Se folosește la obținerea instrumentelor de suflat, al mânerelor de cuțit și instrumentelor de bucătărie, la obținerea cutiilor pentru bijuterii, cadouri sau pentru ceai, al bolurilor strunjite și a unor obiecte sculptate, pentru fabricarea de mic mobilier sau bijuterii din lemn. Se folosește adesea pentru realizarea incrustațiilor și al intarsiilor.

Din lemn de prun se obțin și mici butoaie pentru învechirea țuicii și pălincii de prune. Se consideră că o astfel de țuică atinge echilibrul și gustul efect. Butoiașele sunt scumpe și greu de găsit.

Lemnul de prun arde bine și are puterea calorică mai mare ca a fagului. Este folosit pentru obținerea unui cărbune special folosit în fierărie. Se folosește, de asemenea, pentru afumarea cărnii. Cu atenție încă, pentru că un gust prea intens poate deveni neplăcut.

Sper să fie de ajutor informațiile de mai sus. Dacă mai știți și altceva despre lemnul de prun sau ați lucrat cu el, împărtășiți experiența cu noi. Lăsați impresiile mai jos, în spațiul dedicat. Vor fi foarte apreciate, vă asigur.

Categorii

Abonează-te la newsletter