Ce lemn este potrivit pentru mânerele/cozile sculelor și cum se finisează pentru a fi folosite în siguranță

Chiar dacă am menționat în articolele dedicate fiecărei specii de lemn, care dintre ele că sunt potrivite pentru cozi sau mânere de unelte, nu am considerat că un articol despre acest subiect ar fi de interes. Până acum câteva zile când am fost întrebată cum cred că ar trebui finisate mânerele/cozile sculelor. Răspunzând la întrebare, mi-am dat seama câte pot fi spuse despre alegerea finisajului, proprietățile lemnului care se folosește sau importanța unui mâner potrivit. Și așa a apărut articolul de mai jos.

Mânerul/coada unei unelte înseamnă mai mult decât un simplu mod de a o susține. Ce ar fi toporul, ciocanul sau ferăstrăul fără coadă sau mâner?

Întotdeauna s-a crezut că invenția care a făcut omenirea să evolueze a fost roata. Studii recente au arătat, însă, că inventarea mânerelor sculelor a fost un moment la fel de important. Mânerele au permis oamenilor să execute o gamă mai largă de mișcări, să folosească mai multe grupe de mușchi, imprimând astfel o forță și o viteză mai mare uneltei respective. Chiar dacă utilizarea uneltelor cu mâner a determinat omul să depună mai mult efort, rezultatele obținute au fost cu mult peste efortul depus.

Aceste concluzii au rezultat în urma studierii unui grup de voluntari cărora li s-au dat unelte simple sau cu mâner și li s-a cerut să facă activități obișnuite precum secționarea unui lemn sau a unui arbore, de exemplu. Studiul a fost făcut de cercetători de la universitatea din Liverpool, iar rezultatele au susținut ideea că, descoperind beneficiile obținute prin adăugarea mânerului, oamenii au inventat tot mai multe astfel de scule ceea ce a dus la răspândirea civilizației.

Lăsând la o parte studiile și cercetarea istorică, acum ne este foarte clar că coada este cea care imprimă toporului forța de a despica lemnul și ciocanului forța de a înfige cuiul. Fără mâner, mișcarea de du-te-vino a ferăstrăului ar fi aproape imposibilă, iar lucrările făcute cu lopata, cazmaua sau grebla fără cozi ar avea un randament infinit mai redus.

Ce lemn este potrivit pentru mânere sau cozi de unelte

Nu orice specie de lemn este potrivită pentru cozi sau mânere de scule. Lemnul folosit trebuie să aibă rezistență, flexibilitate și durabilitate. În cazul ciocanului sau al toporului, unde forța cu care se lovește este mare și există recul, mânerul trebuie să aibă capacitatea să suporte șocurile mari fără să se despice, să crape sau să se deformeze și să le preia fără a le transmite brațului utilizatorului. Fibra, textura, mărimea porilor sau conținutul de tanin al lemnului sunt și ele importante, la fel ca design-ul, dimensiunile sau finisarea mânerului.

Mai jos sunt câteva dintre speciile cele mai folosite pentru obținerea mânerelor sau cozilor de scule:

• frasin – poate cea mai folosită specie datorită capacității foarte mari de a prelua șocurile. Este flexibil, nu crapă și nu se ciobește. Singurul dezavantaj este rezistența scăzută la exterior. De aceea sculele pentru exterior trebuie depozitate cu grijă, departe de ploi și umezeală. Potrivit pentru coadă de topor sau ciocan.

• stejar – cu cât densitatea este mai mare cu atât este mai bun pentru că absoarbe o mare parte din șocul de impact, reducând oboseala utilizatorului. Din păcate, are tendința să crape de aceea este recomandat mai mult ca mâner de ferăstrău sau cuțit. Rezistența la exterior este foarte bună. Existența taninului poate determina ruginirea lamelor metalice, de aceea ele trebuie protejate.
• arțar – un lemn dur folosit la obținerea bâtelor de baseball. Nu preia la fel de bine șocul ca frasinul, utilizatorul resimțind de multe ori loviturile. La impact foarte puternic are tendința de a se despica în lungul fibrei.
• mesteacăn – cunoscut pentru capacitatea foarte mare de a prelua șocul. Nu are tendința de crăpare a arțarului și este rezistent la exterior.
• carpen – lemn dur și rezistent la abraziune, dar mai puțin elastic. A fost folosit la obținerea mânerelor de scule din cele mai vechi timpuri. Rezistență scăzută la exterior.
• fag – lemn dur, elastic și ușor de prelucrat. Rezistă bine în timp, dar are rezistență scăzută la exterior. Este foarte potrivit ca mâner de ferăstrău sau pentru dălți.
• cireș – este folosit pentru aspectul lui fin și culoarea deosebită. Este însă mai moale ca celelalte tipuri de lemn și mai puțin rezistent, fiind predispus la rupere. Este recomandat ca mânere pentru scule care nu sunt folosite intens.
• nuc – este un lemn deosebit prin culoare și desen, dar fragil și predispus la crăpare și ciobire. L-am menționat totuși pentru că aspectul foarte frumos, mai ales după uleiere, îi determină pe mulți să-l folosească. Este recomandat pentru scule care nu suferă impact, cum sunt cuțitele sau pilele.

Aspectul face ca multe specii exotice, precum mahonul, să fie folosite pentru mânerele unor scule de colecție. Costul ridicat limitează însă folosirea lor în mod obișnuit.

De ce nu este bun orice fel de finisaj

Pentru a lucra bine cu unealta, mânerul trebuie să aibă dimensiunile și forma potrivite, să facă priză bună cu mâna, să nu alunece, să aibă aderență și să nu aibă muchii ascuțite sau ciocuri care să înțepe în timpul folosirii. De asemenea, trebuie să aibă capacitatea de a prelua umiditatea mâinii (transpirația) astfel încât să nu devină alunecos și să o elibereze când scula este în repaos.

Ca urmare, nu sunt recomandate lacurile, vopselele lucioase și nici suprafețele foarte polișate, care scad aderența mâinii la mâner. Nici finisajele cu pelicula groasă nu sunt o alegere bună pentru că toată transpirația se acumulează, devenind deranjantă, chiar periculoasă în timpul folosirii.

Cel mai potrivit finisaj pentru cozile și mânerele sculelor este uleiul. El nu creează peliculă și permite lemnului să absoarbă și să elibereze umiditatea provenită din transpirație. Poate fi folosit ulei de in, de tung, Danish oil sau orice altă combinație de uleiuri naturale pentru lemn. Sunt specialiști care recomandă shellac, dar nu acel finisaj foarte lucios – French polish. Înainte de aplicare, lemnul trebuie foarte bine șlefuit pentru a îndepărta asperitățile care ar putea zgâria mâna în timpul folosirii.

Sper să considerați interesante informațiile. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.