Lemn sufocat – de ce apare desenul marmorat, plusuri și minusuri, specii, utilizări

Defectele lemnului, fie că sunt de creștere sau apărute după tăierea arborelui, nu duc întotdeauna la imposibilitatea folosirii lui. Uneori, defectul este atât de spectaculos încât lemnul respectiv este căutat și apreciat de meșteri și pasionați de lemn. Este cazul lemnului sufocat (spalting wood, în engleză) care fascinează prin desenul său asemănător marmurei. Transformarea, care are loc natural sub acțiunea microorganismelor și a ciupercilor, aduce la viață modele și nuanțe spectaculoase, oferind o dimensiune artistică și estetică aparte. Lemnul afectat este cu preponderență cel de foioase, în special cel care prezintă fenomenul de duramen fals – fag, carpen, anin. Despre procesul de formare a lemnului sufocat, plusurile și minusurile lui, precum și posibilitățile de utilizare în diverse proiecte, aflați în cele ce urmează. Mulțumiri lui Daniel Szekely (Ucenicul Dani) pentru sprijinul oferit în documentarea subiectului.

Sufocarea – un fenomen care colorează lemnul, dar îi alterează unele proprietăți mecanice

Defectele care schimbă culoarea lemnului sunt cunoscute drept colorații anormale și alterații. Colorațiile anormale sunt caracterizate prin schimbarea culorii lemnului față de cea normală a speciei respective, fără modificări notabile ale rezistențelor mecanice. Ele apar în urma atacului microorganismelor, bacteriilor, ciupercilor sau a altor factori de stres și pot fi zonale sau în toată masa lemnului. Astfel de colorații anormale sunt albăstreala lemnului, duramenul fals, lunura.

Alterațiile sunt provocate de ciuperci xilofage, adică cele care se hrănesc cu componentele lemnului (celuloză, hemiceluloză, lignină) și duc la schimbarea culorii lemnului și modificări importante ale proprietăților lui. Cele mai cunoscute alterații sunt sufocarea, numită și răscoacere și putregaiul.

Sufocarea (răscoacerea) este un fenomen de putrezire colorata a lemnului caracterizat prin schimbarea culorii și consistenței lemnului. Procesul începe cu schimbarea culorii într-o nuanță roșiatică care, în secțiune transversală prin buștean, apare sub formă de pete izolate sau o singură pată întinsă pe toată suprafața. Această primă fază se mai numește și încindere (considerată colorație anormală pentru că încă nu sunt afectate proprietățile mecanice) și apare mai ales la speciile cu duramen fals (fag, carpen, anin), înconjurând inima roșie.

În stadiul final al răscoacerii apar pete albicioase delimitate de linii negre care dau lemnului un aspect marmorat, iar proprietățile lui fizico-chimice se modifică. Fenomenul este întâlnit la buștenii doborâți și rămași mult timp în pădure sub acțiunea umezelii și căldurii. Lemnul sufocat natural are durabilitatea foarte mica si rezistențele mecanice scăzute.

Putregaiul se caracterizează prin modificări însemnate ale culorii, structurii, compoziției chimice și proprietăților fizico-mecanice ale lemnului. Apare în urma atacului ciupercilor xilofage care se hrănesc cu componenții chimici principali care formează pereții celulei lemnoase. Informații detaliate despre ce determină putrezirea lemnului aflați aici.

Condițiile care duc la apariția lemnului sufocat natural

Sufocarea se produce în sezonul cald și apare la buștenii tăiați care nu sunt depozitați și tratați corespunzător după doborâre. Primele semne apar pe părțile laterale în zonele în care nu mai este scoarță sau unde lemnul a fost rănit. Propagarea defectului are loc în special longitudinal, dar poate apărea și pe direcție radială. Încinderea apare la 5-7 zile de la tăiere și se propagă cu 25-40 cm/lună. Sufocarea apare la 30-40 de zile și avansează cu 20-30 cm/lună.

Lemnul sufocat natural apare dacă se întrunesc condițiile necesare pentru ca ciupercile xilofage să atace lemnul. Acestea sunt: apă, temperatură, oxigen și timp.

Cantitatea minimă de apă din lemn pentru ca ciupercile să se dezvolte este de 20% din volumul porilor. Această scădere este suficientă pentru ca în lemn să intre aerul (oxigenul) necesar dezvoltării lor. Dacă conținutul de apă scade mai mult, ciupercile nu se mai pot dezvolta. Este motivul pentru care buștenii trebuie debitați și supuși tratamentelor de uscare și protecție imediat după doborâre. Dacă nu se poate face acest lucru, bușteanul trebuie conservat astfel încât apa să rămână în interior în cantitate mare (scufundat în apă, udat abundent sau cu capetele protejate pentru încetinirea ieșirii apei).

Intervalul de temperatură în care ciupercile xilofage se dezvoltă este 10-40°C, dar între 20 și 32°C dezvoltarea lor este foarte rapidă. Cel de-al patrulea element important în apariția lemnului sufocat este timpul. Un timp prea scurt este insuficient pentru a obține marmorarea lemnului, iar unul prea lung poate duce la instalarea putregaiului care face ca lemnul să nu mai poată fi folosit.

Ciupercile care atacă în primă fază lemnul sunt cele din grupele Penicillium, Verticillium, etc, adică cele care se hrănesc cu substanțele zaharoase și albuminoide din lemn. În faza următoare apar cele care atacă peretele celular (Ophiostoma fagi, Hipoxillon Coccineum, etc) ducând la putrezirea parțială a lemnului și chiar la distrugerea totală.

Plusurile și minusurile lemnului sufocat natural

Latura estetică este marele plus ale acestui defect al lemnului. Aspectul marmorat, combinația de culori dau obiectelor făcute din lemn sufocat un aspect deosebit și un farmec aparte. Este un lemn pe placul artiștilor, al meșterilor care fac mici obiecte decorative, al celor care fac diferite obiecte combinându-l cu rășină epoxidică.

Dezavantajul este scăderea proprietăților fizico-mecanice. Un astfel de lemn își pierde rezistențele, parte din el fiind practic putrezit. Fiind un fenomen natural, necontrolat, nu putem știi cât a fost de afectat și de aceea nu este recomandat pentru obiecte care implică rezistență. Este exclusă folosirea lui în construcții, precum și la obținerea mobilierului. De asemenea, nu poate fi folosit la exterior pentru că durabilitatea este foarte scăzută.

Lemn marmorat obținut prin ”sufocare” controlată

Plusurile și minusurile lemnului sufocat natural au dus la apariția firmelor care produc lemn sufocat. Fiind un lemn foarte apreciat din punct de vedere estetic s-au căutat metode prin care ”colonizarea” lui cu ciuperci să fie controlată astfel încât să se obțină lemn mult mai rezistent. Pe piața de profil există lemn sufocat produs de companii cunoscute la nivel mondial, iar produsele lor sunt foarte apreciate de designeri, arhitecți și firme de mobilier de artă.

Studiile asupra ciupercilor care atacă lemnul au arătat că, odată ce anumite ciuperci colonizează lemnul, ele își protejează zona trasând linii de demarcație pentru a se apăra de atacul altor tipuri de ciuperci. Așa apare desenul marmorat. Procedeul poate fi controlat doar până la un anumit punct, fără a se putea obține însă un model anume care poate fi replicat. De aceea, companiile care produc astfel de lemn (masiv sau furnire) nu lucrează la nivel industrial ci doar pentru zona de design.

În timpul procesului de sufocare, diferitele ciuperci produc pigmenți care colorează lemnul. Pigmenții variază de la nuanțe delicate de alb și crem la tonuri intense de negru și maro. Modelele rezultate sunt foarte diverse, contribuind la un aspect unic al lemnului sufocat.

Pot fi sufocate diverse specii de lemn, dar nu toate reacționează la fel, răspunsurile la atacul ciupercilor putând fi foarte diferite. Unele specii sunt mai predispuse să dezvolte modele și culori interesante, în timp ce altele pot avea o reacție mai vagă sau deloc. De exemplu, fagul și arțarul răspund foarte bine procesului, culorile variind de la alb la negru. Teiul dezvoltă modele subtile și fine, pe când la pin fenomenul este mai discret, adăugând uneori unele nuanțe neobișnuite la aspectul natural.

Utilizări ale lemnului sufocat

Lemnul sufocat natural cel mai des întâlnit este cel al speciilor cu duramen fals – fag, carpen anin. Se găsește însă și lemn sufocat de mesteacăn, paltin, tei, plop sau salcie. Tâmplarii și meșterii folosesc acest lemn pentru a face boluri, tocătoare, linguri, pixuri sau stilouri, obiecte decorative. Deseori este combinat cu rășină epoxidică.

Lemnul obținut prin sufocare controlată poate fi sub formă de masiv sau furnir. Este folosit frecvent în sculptură sau proiecte artistice deosebite, în decorațiuni interioare, pentru fabricarea blaturilor de masă sau a unor piese de mobilier unice. Furnirele sunt folosite la obținerea chitarelor sau al instrumentelor cu coarde, sufocarea controlată neafectând rezonanța lemnului.

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.