Stejarul are în el ceva mistic, ghindele și frunzele lui fiind simboluri în multe țări ca. În Anglia, stejarul este considerat arborele regal, multe dintre pub-uri numindu-se chiar așa, „The Royal Oak”. Este un simbol al forței, al puterii. Este și motivul pentru care a fost ales ca nume pentru echipa de rugby a României – Robles. Aceeași impresie de forță liniștită, așezată, o dă și caselor unde este folosit. Lemnul de stejar este apreciat atât de cei care îl lucrează, cât și de cei care-l au în casă ca mobilier. Sunt suficiente motive ca articolul de mai jos să-i fie dedicat.
Stejarul, o împletire de înțelepciune și misticism
Specia la care ne referim este stejarul pedunculat, iar numele științific este Quercus robur o Quercus pedunculata. Se mai numește și stejar european, comun sau englezesc. În engleză este roble inglés o europeoen italiano robleen francés chene, în germană eiche, iar în spaniolă Roble europeo. Este specie nativă în Europa, Asia Mică și vestul Asiei. Se cultivă însă și în alte zone, precum China, America de Nord sau Australia.
În genul Quercus sunt foarte multe specii diferite (peste 600, după unele surse), unele asemănătoare cu stejarul european, altele aproape fără nici o asemănare. De exemplu, în partea de sud a Europei (Italia) există Quercus brutia, foarte asemănătoare, iar în SUA este Quercus rubra, specie asemănătoare ca nume, dar foarte diferită ca aspect. Despre specii cunoscute de Quercus precum cer (Quercus cerris) sau gorun (Quercus petraea), găsiți informații aquí y aquí.
De-a lungul timpului, semnificația stejarului a fost o împletire între înțelepciune și misticism. El a întruchipat adesea puterea, longevitatea și rezistența și are o istorie lungă și bogată în multe culturi și mitologii. În Grecia antică, stejarul era dedicat lui Zeus, regele zeilor, care era adesea înfățișat purtând pe cap o coroană de frunze de stejar, simbol al puterii și autorității. Druizii credeau că stejarii erau portaluri către lumea de dincolo, unde locuiau zeii și strămoșii. Lemnul sacru al stejarului era ars în timpul sărbătorilor solstițiului de vară, marcând trecerea către cealaltă jumătate a anului. În mitologia nordică, stejarul era asociat cu zeul tunetului Thor. Vikingii sculptau în lemn de stejar amulete și talismane pentru protecție. În Europa medievală, se credea că dacă cineva ascultă cu atenție foșnetul frunzelor de stejar ar putea auzi mesaje din lumea spiritelor care să le ofere îndrumare și perspectivă.
Stejarul pedunculat poate trăi peste 1000 de ani
Stejarul pedunculat este un arbore puternic și robust care poate trăi peste 1000 de ani. Cel mai bătrân stejar din România, mai mult de 900 de ani, se află în județul Suceava. Circumferința unui stejar bătrân poate ajunge până la 10-12 m. În mod normal ajunge până la 30-35 m înălțime și 2-4 m circumferință, creșterea fiind lentă. Scoarța este brun-negriciasă, aspră, brăzdată adânc longitudinal și transversal și are conținut mare de tanin. De aceea era intens folosită în trecut în tăbăcărie. Ea are și proprietăți terapeutice, fiind utilizată pentru obținerea unor ceaiuri, tincturi și unguente. Ramurile sunt lungi și noduroase, iar coroana largă și bogată.
Frunzele sunt căzătoare, lobate, au între 4 și 8 lobi, iar pețiolul este scurt. Toamna frunzele capătă o culoarea galben-cărămizie foarte atrăgătoare. Înflorește în mai și are atât flori masculine, cât și feminine. Florile masculine sunt grupate în inflorescențe de 10 cm care atârnă, iar cele feminine sunt solitare sau grupate până la 5, apar la baza frunzei, sunt roșii și nu au petale. Fructele sunt ghindele care sunt grupate câte 2-3 la capătul unui pețiol care atârnă. Ghindele au între 2-4 cm lungime și între 1-1,5 cm lățime, sunt ovale, colorare verzi la tinerețe și brun-gălbuie la maturitate. Cupa în care stă ghinda este semisferică, lemnoasă și acoperită cu solzi triunghiulari.
Lemnul de stejar – caracteristici și proprietăți
În secțiune transversală prin trunchiul de stejar se disting bine inelele anuale și zonele de alburn și duramen. Duramenul este colorat de la brun cenușiu deschis până la mediu, cu unele irizații verzi. Uneori are și alte colorații ceea ce-l face un lemn foarte apreciat. Culoarea alburnului este de la aproape alb până la brun foarte deschis, fiind clar delimitat de duramen.
Porii sunt foarte distincți și rotunzi. În lemnul timpuriu sunt mai mari și mai rari, iar în cel târziu mai mulți și deși. Desenul format de pori, mai ales la tăierea tangențială, este caracteristic și reprezintă un element de recunoaștere a lemnului de stejar. Raze medulare sunt mari, vizibile, sub formă de panglică care formează oglinzi pe suprafața lemnului. Fibra are aspect dur, rugos și uneori poate fi neregulată sau răsucită, din cauza condițiilor de creștere.
Stejarul este un lemn dens și dur, având densitatea în stare anhidră 675 kg/m³ și duritatea Janka 4980 N. Are tendința de crăpare la uscare. Uscarea naturală poate dura și 10-12 ani. Este foarte rezistent la putrezire fiind folosite la construcția ambarcațiunilor, a caselor sau pentru proiecte exterioare. Se lucrează bine atât manual, cât și mecanic. Din cauza conținutului mare de tanin reacționează cu fierul, mai ales când este ud, apărând colorații sau decolorări. Se pretează bine la îndoire la abur și strunjire. Se încleiează și se finisează fără probleme.
Utilizările lemnului de stejar
Din lemn de stejar se obțin mobilier, pardoseli, grinzi, ambarcațiuni, butoaie, furnir. Este folosit în construcții, la decorări interioare sau amenajări la exterior. Întotdeauna a fost considerat o specie importantă, cu aspect deosebit fiind folosit în trecut la casetarea tavanelor, îmbrăcarea pereților, la obținerea mobilierului sculptat din castele și palate. Corăbiile erau făcute tot din lemn de stejar.
În prezent este folosit atât în construcții, cât și ca fabricarea mobilierului. În construcții este folosit ca structură de rezistență pentru case sau pentru decorarea cu grinzi și stâlpi a caselor cu aspect rustic. Din lemn de stejar se fac uși și ferestre rezistente și cu aspect apreciat. În ciuda aspectului dur și a senzației că poate fi folosit doar pentru mobilier rustic, se folosește cu succes și la obținerea celui modern. Este perfect pentru mobilier de living, dar și de bucătărie. Este folosit pentru obținerea scaunelor și a meselor. În ultima perioadă, mesele cu blatul dintr-o felie tronco de árbol, con finisajul cât mai puțin vizibil, sunt foarte la modă.
Desenul format de pori permite finisări foarte interesante. Porii pot fi marcați cu patine sau baițuri speciale, evidențiind desenul natural. Aspectul natural este obținut cu ceară sau acabado con aceite. Conținutul de taninuri și săruri în pori poate influența uneori colorarea. De aceea, pentru a nu altera aspectul finisajelor mai speciale, este recomandată folosirea unui prim strat de izolator.
Un tratament în urma căruia stejarul capătă un aspect deosebit este chorro de arena. Se poate face atât mecanic cât și chimic. În urma sablării lemnul capătă un aspect 3D tocit și vechi, foarte apreciat.
Stejarul european este o materia primă foarte apreciată pentru fabricación de barriles de vin, dar și de whisky. Tehnologiile sunt complexe, iar aroma obținută prin arderea superficiala a lemnului este deosebită.
Espero que la información anterior le resulte útil. Como siempre, cualquier aportación será bienvenida. Y si tiene alguna pregunta o duda, déjela en el espacio previsto para ello. Le responderé con mucho gusto.
Hola,
Estoy trabajando en un mueble de salón similar al de la foto superior, realizado en tablero rechapado de roble, para un acabado mate natural y mantener el mayor tiempo posible el tono claro, ¿qué acabado me recomiendan? ¿Es necesario aplicar una capa de aislante de poliuretano, es recomendable aplicarlo antes o después de la imprimación? ¿Es necesario aplicar una imprimación o es suficiente con la imprimación?
Muchas gracias por la valiosa información,
Isabela
Hola,
Recomiendo un acabado acrílico al disolvente, que mantiene inalterable el color de la madera y no amarillea con el tiempo. No es necesario aplicar aislante (siempre se aplica como primera capa, antes de la imprimación) y no lo recomiendo porque el poliuretano es más amarillo y su endurecedor amarilleará con el tiempo o si la madera se ha decolorado químicamente. Esto elimina el riesgo de que amarillee con el tiempo. Tampoco es necesaria la impregnación. Los impregnantes se utilizan sobre todo en exteriores, donde protegen la madera de hongos e insectos y de la radiación UV. Para un acabado como el anterior, natural (sin aplicar color), bastan 2 capas de imprimación y una de barniz, lijando entre capa y capa para conseguir un buen acabado liso. El brillo del barniz en la foto del armario es de 25-30, y el de la mesa alrededor de 10. Cuanto más bajo sea el nivel de brillo, menor será el brillo y menos natural parecerá la madera. Sólo te traicionará la agradable tos. 🙂
Le deseo lo mejor.
Tengo una librería con escultura que es del color de la que aparece en la foto de "revestimiento antiguo" de arriba. Me encanta y quiero conservarla pero transformarla de alguna manera en un estilo más moderno. Me gustaría cambiar su color a un tono gris. ¿Qué debo hacer? ¿Qué utilizar y cómo?
Gracias, señor.
Magdalena
Buenas noches.
Si aún quieres ver la veta natural de la madera, es más difícil. Debes quitar la capa de barniz y darle un cebado gris. Después debes volver a aplicar barniz. También puedes probar con barniz de color gris, pero es difícil conseguir un barniz así debido a la mancha amarilla del barniz. Además el efecto no será el deseado, siendo más cercano al plástico.
Si no quieres que se vea el diseño de la madera, puedes utilizar una pintura gris al agua (como la pintura creosota de Annie Sloan) para pintar todos los muebles. Es mucho más fácil de conseguir que la primera opción y ni siquiera necesitas quitar las capas de barniz. Basta con lavar la superficie con agua y detergente para eliminar la suciedad, limpiar bien y aplicar la pintura.
¡Buena suerte!
No olvide suscribirse a la revista impresa Wood Magazine. Por sólo 58 lei/año podrás enterarte de las novedades del sector, descubrir ideas artesanales o secretos del oficio. Le recordamos que el contenido de la revista impresa es diferente del de la página web. Más información en el siguiente enlace.
Gracias.https://revistadinlemn.ro/product/abonament-revista-din-lemn/
Buenas tardes. Me gustaría pintar un mueble de cocina nuevo de madera de fresno en un tono gris cálido a juego con una encimera de roble. ¿Qué me aconsejan? Con qué podría conseguir este tono, ya que me gustaría que se viera la veta y no fuera translúcido. Gracias de antemano. Atentamente, T. Horga
¡Hola!
Por lo que dices entiendo que quieres que se vea el diseño natural, pero no a través de la capa protectora. En este caso debería utilizar una pintura y el acabado no debería ser grueso. El fresno es una madera con poros que harán aún más visible su diseño. Utiliza una pintura más fina (lo justo para que no se corra del pincel) para que la madera absorba y resalte el diseño. Y es aún mejor con un pincel de esponja más rígido porque empuja la pintura hacia la madera. Puedes encontrarla en las tiendas de bricolaje, donde están las brochas. Después de secar (y lijar entre capa y capa para conseguir un acabado agradable al tacto) aplica otra capa de pintura. Si después de la primera capa estás muy contento con el aspecto, aplica 1-2 capas de barniz sobre la pintura. Busca un barniz de la misma categoría que la pintura (al agua, alquídico, nitrocelulósico) para que los productos sean compatibles.
Espero haber entendido lo que quiere. Si no es así, dame más detalles.
Le deseo lo mejor.
Hola,
Hace poco instalé un suelo de roble de tres capas, por desgracia, había algunas zonas en las que quedaba un poco de resina (del pegado en la solera) y lo limpié con diluyente.
Esas zonas parecerían manchas de grasa, ¿qué recomiendan hacer para arreglarlas?
Gracias de antemano
¡Hola!
Es probable que el suelo no estuviera barnizado. El disolvente utilizado diluyó la resina, que fue absorbida por la madera. De ahí el aspecto de madera húmeda y manchada.
Intente limpiar la zona enérgicamente con diluyente 2-3 veces.
Si esto no funciona, tendrás que lijar ligeramente la madera de la zona con papel de lija de grano 100 o 120 y luego limpiar con disolvente limpio. Por último, lija con papel de lija de grano 180 para que la madera vuelva a estar lisa.
Si la tarima estaba barnizada, entonces el disolvente atacó la capa de barniz y la resina diluida con disolvente penetró bajo el barniz y manchó la madera. Tendrá que eliminar la capa de barniz, lijar la madera y volver a barnizar.
Hola,
Quiero hacer un juego de juguetes de madera (tipo Cuboro). Me interesaría una discusión y posibles consejos.
con agradecimiento
Dan
¡Hola!
Puede escribirme a mihaela.radu@cesbrands.ro