Figuier, bois aromatique utilisé pour fumer la viande, le fromage et les fruits de mer

Le bois de figuier peut-il être brûlé ? Întrebarea dintr-un comentariu la article sur le bois de chauffage mi-a trezit interesul de a oferi mai multe informații despre lemnul de smochin. Chiar dacă nu este printre pomii fructiferi obișnuiți în România, smochinul nu mai este de mult o raritate în sudul și sud-vestul țării. În Mehedinți a devenit atât de întâlnit încât în fiecare toamnă are loc, la Svinița, un festival al smochinului. Fructele aromate și dulci, de diferite soiuri, sunt transformate în gemuri, marmelade, dulcețuri și țuică, fiind prezentate la festival spre deliciul participanților și al vizitatorilor. Și cu toate acestea, ar putea fi atât de rău lemnul arbustului care face fructe atât de bune încât nici în foc să nu poată fi aruncat? La aceasta, dar și la alte întrebări legate de lemnul de smochin veți găsi răspuns mai jos.

La figue, l'une des plus anciennes plantes cultivées

Smochinul (Ficus carica) – fig tree, în engleză – face parte din genul Ficus, gen care are peste 800 de specii. Este nativ în bazinul mediteraneean și în vestul Asiei și este printre primele plante cultivate, chiar înaintea cerealelor. Analizarea unor fructe fosilizate descoperite a dus la concluzia că smochinul se cultiva încă de acum 11000 de ani. Îl găsim de asemenea, menționat în Biblie, Talmud și Coran.

Smochinul este răspândit acum mai peste tot în lume fiind cultivat ca pom fructifer sau arbust decorativ. Nu rezistă bine la frig, climatul preferat fiind cel temperat și tropical. În zonele reci poate crește în sere, iar exemplarele mici pot fi ținute în casă. La noi îl găsim în sudul, sud-estul, sud-vestul și vestul țării. A fost adus încă din Antichitate, de greci în zona Dobrogei, iar în zonele de sud-vest de romani, odată cu cucerirea romană de acum 2000 de ani.

Un arbust ce poate ajunge și la 12 m înălțime, cu rădăcini puternice și coroană bogată

Când găsește clima potrivită, smochinul poate ajunge și la 10-12 m înălțime. Rădăcina este puternică, se prinde și se întinde foarte bine în solul fertil, depășind ca suprafață și de două ori pe cea a coroanei. Este iubitoare de apă, fiind atât în pământ, cât și la suprafață și alimentându-se cu apă din ambele medii. Pe rădăcini de dezvoltă muguri din care cresc lăstari.

Tulpina poate fi formată dintr-un singur trunchi sau mai multe, împletite, ajungând astfel la un diametru mare. Scoarța netedă, cu noduri uneori, are culoarea gri argintie. Coroana poate fi foarte largă și bogată, reprezentând un adăpost plăcut și răcoros pentru animale. Lăstarii sunt vânjoși și verzi la început, devenind maronii la maturitate.

Frunzele sunt mari, acoperite cu peri, pot ajunge și la 25 cm lungime și 18 cm lățime și au forme diferite: rotundă, ovală sau lobată adânc cu 3 până la 7 lobi. Dacă zona este caldă, cu temperaturi ce nu coboară iarna sub 8-10°C, frunzele nu cad și planta nu intră în repaus vegetativ. În celelalte zone frunzele cad, fiind nevoie de multe ori ca trunchiul să fie protejat pentru a nu îngheța.

Florile smochinului nu sunt vizibile, fiind prinse într-un receptacul, iar fructele apar pe ramuri singure sau grupate 2-3 la baza frunzei. La început sunt mici cât un bob de mazăre crescând treptat până la 3-5 cm, iar forma devine rotund-alungită ca o lacrimă. Culoarea fructului necopt este verde, ca a frunzelor, schimbându-se pe măsură ce se coc în verde gălbui sau brun violaceu închis.

Toate părțile smochinului conțin o sevă albă, lipicioasă, numită latex. Chiar și din fructul verde, când este rupt, se scurge acest latex pe la codiță, dar dispare când fructul este copt. Latexul este o substanță toxică care produce iritație la nivelul pielii. El este cel care determină reținerile în ceea ce privește folosirea lemnului de smochin.

De ce nu prea se folosește lemnul de smochin

Lemnul de smochin nu este unul spectaculos. Culoarea este galben deschis, uniformă, fără desene specifice. Lemnul este destul de moale, are densitatea mică, este elastic și ușor. Cel provenit din lăstari este foarte puțin dens pentru că aici creșterea este rapidă și masa lemnoasă depusă este afânată, dar conține mai puțin latex. Se usucă fără crăpături mari și este frecvent atacat de insecte.

Principalele motive pentru care lemnul de smochin nu prea se folosește sunt:

• Conținutul de latex, care poate produce iritații cutanate. Dacă pielea vine în contact cu latexul și apoi este expusă razelor soarelui se produc fitodermatite. Dacă ne frecăm ochii cu mâinile pe care le-am pus pe lemn de smochin proaspăt tăiat, vom avea usturimi și ochii ni se vor irita. De vină sunt niște substanțe chimice numite furanocumarine, despre care se știe că produc dermatite pe pielea umană. În frunze, conținutul acestor substanțe este cel mai mare, de 10%, dar nu au fost găsite și în fructele coapte. Latexul este îndepărtat prin uscare de aceea este recomandat ca lemnul de smochin să fie bine uscat înainte de folosire.
• Smochinul nu crește înalt și nici foarte drept. Dintr-un astfel de trunchi este greu de scos bucăți de lemn care să poate fi folosite pentru a produce mobilier sau alte obiecte de dimensiuni mari.
• Creșterea răsucită provoacă tensiuni în lemn care duc la curbări în timpul uscării. Tensiunile existente fac ca lemnul să fie imprevizibil în timpul prelucrării.
• Trunchiurile de smochin sunt deseori descentrate, distanța între inele poate fi inegală sau formează mai multe inele într-un an. Și acestea duc tot la comportament imprevizibil în timpul prelucrării.
• Este un lemn moale, cu rezistențe destul de scăzute.

Și totuși, poate fi folosit lemnul de smochin?

Da, dacă este bine uscat pentru a îndepărta latexul și au fost îndepărtate, la momentul tăierii, toate frunzele de pe trunchi sau de pe crengi. Bucățile mici de lemn se pot prelucra ușor prin tournant pentru a obține stilourilor sau alte obiecte de mici dimensiuni. De asemenea, se sculptează ușor.

Pentru că nu are un desen sau o culoare deosebită este recomandată colorarea lui. Fiind destul de afânat, soluția de colorare este absorbită mult și diferit în interior, rezultând o colorare interesantă a lemnului. Se pretează și la traitements de stabilisation și impregnare, procedee care îmbunătățesc aspectul.

Le bois de figuier peut-il être brûlé ?

După multe informații despre lemnul de smochin, să ne întoarcem la întrebarea de la care a pornit totul: poate fi folosit ca lemn de foc? Și în acest caz, folosirea este condiționată de îndepărtarea frunzelor și uscarea foarte bine pentru îndepărtarea latexului. Dacă lemnul de foc obișnuit se ține la uscat 6 luni, pentru smochin se recomandă uscarea timp de un an. Chiar și așa, nu este un lemn de foc de calitate. Fiind afânat arde repede, dezvoltă o temperatură ridicată, dar nu întreține căldura. Este recomandat mai mult pentru a aprinde focul sau pentru a întreține arderea, în amestec cu specii cu densitate mare care ard mai lent și degajă cantitate mare de căldură timp îndelungat.

Fumer des aliments avec du bois de figuier

Lemnul de smochin este unul dintre cele mai aromate lemne folosite pentru afumarea alimentelor, degajând rapid o aromă dulceagă și florală cu o ușoară tentă de scorțișoară. Poate fi folosit acolo unde se folosește lemn de cireș ou bois de pommier, aroma smochinului fiind mai puternică. Bineînțeles că lemnul trebuie să fie foarte bine uscat și nu trebuie să existe frunze în amestecul folosit la afumare.

Aroma dulceagă ca de scorțișoară se simte și dacă adăugăm vreascuri uscate de smochin în amestecul de lemne pus în șemineu, sobă sau la grătar. Recomandat este ca lemnul, atât cel pus pe foc, cât și cel pentru afumare să fie procurat de la firme specializate, astfel suntem siguri că este prelucrat și tratat corespunzător.

Lemnul de smochin este recomandat, mai ales, pentru afumarea cărnii de porc, pasăre, pește și fructe de mare. Poate fi folosit și la afumarea brânzei și a legumelor. Nu merge bine cu carnea de miel sau de vită pentru că sunt cărnuri cu gust pregnant care nu au nevoie de încă un gust puternic. Se folosește peste tot cu moderație pentru că aroma degajată este foarte puternică. În amestec cu lemnul de nuc, reduce gustul amar dat de acesta.

Dacă vreți să aflați mai multe despre afumarea alimentelor cu alte specii de lemn, găsiți informații pe larg ici.

Sper să considerați interesante informațiile. Dacă ați lucrat sau ați folosit lemn de smochin, împărtășiți cu noi experiența. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur vă voi răspunde.