Una din obsesiile mele când vorbesc despre finisare este șlefuirea – atât șlefuirea lemnului înainte de finisare, cât și cea dintre straturi. Cred cu tărie că este o condiție principală pentru obținerea unor produse de calitate. Cu ceva timp în urmă am scris despre șlefuire, abordând subiectul din punctul de vedere al producției, al lucrului în fabrică, unde există mașini de șlefuit și tehnologii speciale. De data aceasta îmi propun să spun câte ceva despre șlefuire celor care iubesc bricolajul, care au proiecte DIY sau își doresc să înceapă să bricoleze.
În primul rând trebuie știut că sunt doua etape ale șlefuirii care influențează calitatea produsului final. Una este șlefuirea lemnului sau șlefuirea în alb care se face înainte de a colora și lăcui obiectul din lemn. Cealaltă este șlefuirea între straturile de lac. Amândouă se fac cu hârtie sau bureți abrazivi, dar granulația diferă. Am să le iau pe rând.
Șlefuirea lemnului
Pentru a construi un obiect lemnul trebuie tăiat, găurit și prelucrat cu diverse unelte. Toate aceste operații acționează asupra fibrei lemnului rupând-o. Când se trece cu mâna peste lemn se simt asperitățile care ne zgârie, unele mai mult, altele mai puțin. Acestea sunt capetele de fibră de lemn rămase după prelucrări mecanice. Când lemnul este șlefuit, aceste capete de fibră sunt rupte într-un mod organizat astfel încât să se comporte toate la fel, să absoarbă uniform culoarea și lacul.
În timp ce obiectul este executat lemnul poate fi lovit, zgâriat, teșit în urma cărora rămân semne. Majoritatea acestor semne devin vizibile doar după aplicarea culorii. O șlefuire bine făcută elimină semnele, uniformizează suprafața și reduce riscul apariției petelor.
Lemnul se șlefuiește cu hârtie de șlefuit cu granulație mică, de la 80 până la 220 sau cu bureți abrazivi grosieri și medii. Numărul care indică finețea este scris pe spatele hârtiei de șlefuit. Pentru o calitate cât mai bună a suprafeței este recomandat să se folosească două feluri de hârtie, una grosieră, care rupe fibra și una mai fină, care o netezește. De exemplu, se poate folosi întâi hârtie 80, urmată de 120 sau 150. Sau hârtie 100, urmată de 150 sau 180. În cazul bureților abrazivi se începe cu cei grosieri, continuând cu cei medii.
Lemnul se șlefuiește întotdeauna în lungul fibrei, insistând în zonele în care se simt capetele de fibră. Nu este recomandat să se folosească hârtie de șlefuit cu granulație mai mare de 220 pentru că praful fin de lemn astupă fibra, blocând absorbția. Așa apar petele deschise la culoare.
Pentru a fi mai ușor de utilizat, hârtia de șlefuit se poate înfășura în jurul unei bucăți dreptunghiulare din lemn. Astfel se aplică o forță uniformă pe toată suprafața lemnului, rezultatul șlefuirii fiind mai bun.
Când se șlefuiesc elemente profilate – muchii, picioare de mese sau scaune, cornișe – este recomandată folosirea bureților abrazivi pentru că se pot mula, calitatea șlefuirii fiind mult mai bună.
În procesul șlefuirii, calitatea materialelor abrazive scade. Granulele abrazive lipite pe hârtie sau pe pânză se tocesc sau cad. De asemenea, praful fin de lemn pătrunde printre ele și se fixează acolo, reducând capacitatea de șlefuire a hârtiei. În momentul în care se observă că rezultatul nu este la fel de bun ca la început, hârtia trebuie înlocuită. Nu faceți economie în acest moment al proiectului. Orice rabat făcut acum se răzbună mai târziu, la finisare, când greșelile se remediază mult mai greu.
Șlefuirea straturilor de lac
Șlefuirea între straturi se face pentru a asigura un tușeu plăcut obiectului, o suprafață fină și plăcută la atingere. Când se aplică soluția de colorare (baițul) și primul strat de lac, lemnul absoarbe aceste materiale, iar fibra lemnului se ridică. Fenomenul este cu mult mai accentuat în cazul produselor hidrodiluabile, din cauza tendinței naturale a lemnului de a absorbi apa. După uscarea lacului, fibra ridicată se simte neplăcut la atingere, fiind foarte rigidă din cauza lacului prins de ea. Pentru ca suprafața să fie din nou fină și plăcută la atingere acel prin strat de lac trebuie șlefuit.
Materialele folosite sunt tot hârtia de șlefuit sau bureții abrazivi, dar granulația este mai fină. Se folosesc bureți fini și foarte fini, iar hârtia trebuie sa fie minimum 240. Dacă lacul final va fi lucios, hârtie abrazivă folosită trebuie să fie de minim 400. Cum am spus deja, lacul lucios accentuează defectele, iar zgârieturile fine produse de materialele abrazive mai grosiere devin foarte vizibile.
Șlefuirea între straturi se face tot în lungul fibrei, după uscarea completă a stratului de lac. Când lacul este bine uscat, în urma șlefuirii va rezulta un praf alb fin. Dacă uscarea nu este completă șlefuirea este greoaie, hârtia se împiedică și se acoperă cu un strat gumos de lac. Stratul următor se aplică doar după îndepărtarea completă a prafului cu cârpa.
Recondiționarea mobilierului vechi
Un caz special de șlefuire este când se dorește împrospătarea sau schimbarea finisajului. Din cauza folosirii, mobila și obiectele din lemn finisate se acoperă cu un strat fin de praf și mizerie. Pentru ca stratul nou de lac să aibă aderență, trebuie îndepărtată această patină a timpului.
Obiectul se curăță spălându-l cu cârpa, cu apă și detergent. Orice mobilă se poate spăla, indiferent cu ce este acoperită. Important este să fie ștearsă repede și foarte bine după spălare. Apoi, stratul vechi se șlefuiește ușor cu hârtie abrazivă 280-320 (peste 400, pentru lac lucios) și se aplică stratul nou de lac.
Atenție, întotdeauna trebuie verificată compatibilitatea dintre straturile vechi și lacul ce urmează a fi aplicat. Pentru aceasta se aplică puțin lac pe o suprafață mică, puțin vizibilă a mobilei și se așteaptă să se usuce. Dacă nu se întâmplă nimic – crăpare, umflare, exfoliere – poate fi folosit. Mobila întreținută de-a lungul timpului cu produse gen Pronto, care au ceara în compoziție, trebuie spălată și șlefuită până la îndepărtarea completă a stratului de ceară. Ceara este strat final de finisaj și peste ea nu poate fi aplicat nimic. Dacă nu este complet îndepărtată, lacul nu va avea aderență și se va desprinde cu ușurință.
Șlefuirea este o operațiune importantă în procesul de finisare al lemnului. Obiecte de calitate se obțin doar dacă se șlefuiește corect, atât lemnul, cât și straturile intermediare de lac. Un finisaj nou are aderență la cel vechi doar dacă înainte acesta a fost curățat și șlefuit.
Vă doresc succes și aștept să-mi spuneți cum merg proiectele. Nu uitați, dacă aveți nevoie de ajutor și informații, eu sunt aici.☺
Romanian 
Italian 
English 
German 
Spanish 
Ma scuzati, dar articolul este ridicol de slab. Chiar daca se vrea un articol de popularizare probabil ca nu este adresat copiilor intre 3 si 4 ani nu?
Imi pare rau ca articolul nu se ridica la nivelul asteptarilor dumneavoastra. Sunt convinsa ca sunt lucruri pe care le stiti foarte bine, dar eu am intalnit persoane care nu cunosc aceste informatii. De aici a si pornit ideea articolului. Sunt informatii pentru persoane a caror profesie nu are nicio legatura cu lemnul dar care doresc sa refaca sau sa faca un obiect din lemn. Sper ca pe viitor sa gasiti informatii interesante si dumneavoastra.
Este bine sa specificati de ce este articolul slab, sau unde sunt greselile. Sunt multi incepatori care va citesc comentariul si raman confuzi.
A fost omis un element important înainte de lăcuire. Este vorba de degresarea lemnului, care se poate face cu rezultate foarte bune, cu alcool tehnic. Pentru că nu de mult am lăcuit, în casă, aproape 250-280 metri pătrați de lemn (lambriu, uși, ferestre, mobilă, etc.), iar pe toată lemnăria „patinează” musca, cum se spune, fiecare cm pătrat a fost trecut după cum urmează: șlefuire, de prăfuire, degresare, prima „mână” de lac. După uscare, a urmat a doua mână de lac. Iarăși șlefuire, iarăși de prăfuire. A urmat a treia mână de lac, cea finală, după care am șlefuit numai în locurile care mi s-au părut necesare. Periodic, cu o perie din păr natural (pe tavan), șterg praful care s-a depus. În rest folosesc finetul. Mulțumim pentru sfaturi.
Multumesc ca ne-ati impartasit experienta dumneavoastra. In mod normal lemnul nu are nevoie de degresare inainte de finisare. Este suficienta slefuirea. In cazul dumneavoastra probabil ca lemnul a ajuns in contact cu produse grase la debitare sau prin stergere, sau era chiar rasina (in cazul lemnului de rasinoase). Felicitari pentru ideea cu alcoolul tehnic. Este foarte buna. Se mai poate folosi diluantul nitrocelulozic sau diluantul universal. Si intretinerea o faceti foarte bine. Si eu am ales sa nu folosesc produse de intretinere din comert. Daca sunt aplicate direct pe mobila sau nu se lustruiesc foarte bine, mobila ramane usor imbacsita si mai mult atrage praful. Va doresc numai bine si succes in continuare.
In caz ca cuiva ii e necesara informatia/pe cineva il chinuie curiozitatea: din intamplare, am vazut o data pe cineva curatand niste rame vechi de fereastra prin sablare. Ramele aveau un relief complex, care ar fi fost foarte dificil de curatat prin slefuire (eventual prin folosirea unor perii cu peri duri pe o scula Dremel, dar ar fi fost o operatie groaznic de migaloasa si consumatoare de timp). La sablare, efortul e mult mai mic decat la slefuire, si calitatea curatarii vopselei vechi e extrem de buna. Lemnul aproape ca nu se uzeaza, daca nu insisti excesiv si ramane cvasi la fel de neted ca inaintea aplicarii vopselei, facand slefuirea dupa sablare inutila, in schimb si cea mai mica urma de farama de vopsea dispare.
Multumesc pentru infrmatie. Cred ca pentru cei pasionati de lemn, orice noutate este binevenita. Avem si noi articole despre sablare. Sper sa le gasiti interesante.
Toate cele bune!
https://revistadinlemn.ro/2016/08/08/structurarea-lemnului-prin-sablare/
https://revistadinlemn.ro/2016/08/14/sablarea-ca-arta/
Foarte bine venite absolut toate informatiile. Pentru un novice pe care il mananca palma sa mestereasca singur si daca se poate, nu dupa ureche , articolul e mina de aur. Multumesc frumos si pentru articol si pentru comentarii!
Eu va multumesc!
[…] asamblare. Plăcile au fost lipite cu adeziv de placajul OSB, urmând partea de finisare. După o șlefuire prealabilă au urmat două straturi de baiț și unul de ceară, pentru […]