Specii lemn

Salcâmul, una dintre cele mai rezistente specii de lemn în condiții de exterior

Chiar dacă pare o specie mai puțin importantă, proprietățile lemnului de salcâm îl situează alături de specii mult mai apreciate precum paltinul și nucul. Folosirea sa în mică măsură la obținerea mobilierului de interior l-a făcut mai puțin cunoscut și de aici tratarea lui ca o specie inferioară. Salcâmul este însă una dintre cele mai rezistente specii la umiditate și putrezire, fiind cotat imediat sub lemnul de tec. Deși este cunoscut mai mult ca lemn de construcții, pentru structuri de rezistență, salcâmul are textură și culori deosebite fiind folosit frecvent la obținerea mobilierului de grădină, a deck-urilor sau parchetului. Despre salcâm și lemnul lui rezistent, dur și elastic, aflați în cele ce urmează.

lemnul de salcâm
amenajari exterioare
sursa foto: blacklocustlumber.com

Amintiri legate de lemnul de salcâm

Prima dată când am lucrat cu lemnul de salcâm a fost înainte de revoluție, pe când eram la ICPIL (Institutul de Cercetare și Proiectare pentru Industria Lemnului). Salcâmul nu era o noutate pentru mine, pentru că bunica mea avea la țară, pe lângă gard, salcâmi pentru care intra de multe ori în conflict cu vecinii. Ei ar fi vrut să-i taie pentru că făceau umbră și încetineau culturile, bunica nu voia pentru că era lemn bun pentru structură de rezistență și-i ținea pentru o eventuală construcție. Pe lângă această idee că se pot folosi în construcții, mai aveam în minte mirosul lor când înfloreau, țepii ,ari și ascuțiți și cam atât.

La institut l-am descoperit însă din alt punct de vedere. Tema la care lucram trebuia să aducă specii noi în producerea mobilei. Salcâmul era una dintre ele. Așa am ajuns să văd cum arată masivul și furnirul de salcâm și am rămas impresionată de câte culori poți descoperi într-un singur lemn. Pe aceeași bucată puteai găsi nuanțe de galben verzui, verde, maro și chiar mov. Era o adevărată încântare să-l privești.

lemnul de salcâm
flori salcam
sursa foto: commons.wikimedia.org

Un arbore rezistent, cu creștere rapidă

Salcâmul (Robinia pseudoacacia) este originar din America de Nord. În secolul al XVII-lea a fost adus în Europa, iar 200 de ani mai târziu se făceau primele culturi de salcâm in Oltenia. Acum îl găsim mai ales la șes, în zonele nisipoase. Crește mai repede ca alte specii și rezistă bine la secetă, fiind considerată de multe ori specie invazivă. Il găsiți ca black locust în literatura de specialitate în limba engleză și acacia în cea franceză, italiană și spaniolă. Mai găsiți uneori robinio (italiană) sau robinier (franceză). În germană este akazie, robinie sau akazieholz (lemn de salcâm).

Rădăcinile salcâmului se întind foarte mult pe orizontală ajungând la distanțe mari. Trunchiul crește drept, cu coroana îngustă și poate ajunge la înălțimi de 20-30 m și diametrul trunchiului între 0,6 și 1,2 m. Scoarța este neagră cu diferite irizări și are crăpături adânci de-a lungul trunchiului care se încrucișează cu apariția unor forme de diamant. Ramurile sunt așezate în zig-zag și sunt acoperite la tinerețe cu un puf alb argintiu care dispare în timp. Copacii tineri au spini care devin tot mai puțini pe măsură ce arborele se maturizează. Frunzele sunt verzi-albăstrui închis și sunt așezate grupate între 9 și 19, alternativ, pe ramură. Florile apar la începutul lui mai, sunt alb-crem de obicei, așezate în ciorchini de 10-20 cm și au un parfum puternic, foarte plăcut. Fructul este o păstaie netedă de 5-10 cm lungime și 1-1,5 lățime.

Salcâmul crește repede și este foarte rezistent la condiții nefavorabile. În trecut era deseori plantat pe hotarul dintre loturi, fiind util iarna ca parazăpezi, dar și pentru a fixa solul și a împiedica deșertificarea. Salcâmul trăiește în jur de 100 de ani, dar speciile singulare, din parcuri sau grădini, pot ajunge și la 200 de ani.

lemnul de salcâm
sectiune
sursa foto: turningblanks.net

Lemnul de salcâm – caracteristici și proprietăți

În secțiune transversală prin trunchi este foarte vizibilă delimitarea dintre alburn și duramen. Culoarea alburnului este alb-gălbui, iar cea a duramenului poate varia de la galben-verzui pal la brun închis. Culoarea este cu atât mai închisă cu cât arborele este mai matur. Inele anuale sunt clar vizibile.

Fibra este în general dreaptă și textura medie. spre grosieră. Porii sunt rotunzi, mai mari și așezați în grupuri de 2-3 în lemnul timpuriu și mai mici și așezați sub formă de ciorchini sau benzi în lemnul târziu. Porii conțin tile din abundență. Razele medulare sunt înguste spre medii, distanțate normal, lemnul nu prezintă oglinzi. În secțiune tangențială seamănă mult cu lemnul de stejar, având însă culori diferite.

Lemnul de salcâm este rezistent și flexibil, cu structură densă. Densitatea (în stare anhidră) este de 770 kg/m³, iar duritatea Janka 7560 N. Prezența tilelor în vase în număr mare face ca uscarea să fie foarte lentă, dar influențează în mod decisiv rezistența salcâmului la umiditate și putrezire. Salcâmul este foarte rezistent la exterior, fiind poziționat imediat sub lemnul de tec (clasa de rezistență 1-2). Densitatea mare și duritatea face ca prelucrarea să fie mai dificilă, rupând uneori sculele. Se strunjește bine și poate fi modelat la abur. Se încleiează fără probleme.

Are conținut mare de coloranți și tanini solubili în apă care pot duce la probleme la finisare, mai ales dacă produsele sunt hidrodiluabile. Apa scoate coloranții și taninul și schimbă culoarea baițurilor și a vopselelor. Din cauza absorbției reduse poate da uneori probleme de aderență.

Salcâmul are putere calorifică foarte mare, fiind comparabilă cu cea a antracitului. Arde cu flacără mică, încet, la fel cum ard cărbunii. Arde și degajă căldură și dacă este verde (neuscat).

lemnul de salcâm
sectiune transversala
sursa foto: fld.czu.cz
lemnul de salcâm
sursa foto: delta-intkey.com

Un lemn cu multiple utilizări

Duritatea, densitatea mare, rezistența și elasticitatea face salcâmul un foarte bun material de construcții. Poate fi folosit în structurile de rezistență și imediat după tăiere, uscarea fiind lentă și fără repercusiuni asupra rezistenței construcției. Rezistența bună la umiditate și putrezire face din salcâm un material potrivit pentru amenajări exterioare, deckuri, garduri, parchet. Tot rezistența foarte bună la putrezire îl face potrivit pentru tutori (araci) folosiți la pomii fructiferi și vița de vie.

Este una dintre speciile preferate pentru obținerea mobilierului de grădină. Finisarea se face în special cu uleiuri rezistente la exterior. Folosirea lacurilor nu este o bună alegere din cauza absorbției reduce ce duce la scăderea aderenței.

La fabricarea mobilierului pentru interior este folosit rar și doar de meșteri pasionați, nu în industria de serie. Se folosește în special ca masiv, debitarea în furnire fiind foarte dificilă. Sunt date care spun că randamentul la obținerea furnirelor este de 10%. Pentru prelucrare are nevoie de scule foarte ascuțite și foarte mare atenție la finisare.

Salcâmul se folosește și la obținerea butoaielor. Trebuie însă avut mare grijă cu licorile puse în interior, pentru că la început eliberează mult tanin. O băutură lăsată în interior multă vreme riscă să iasă cu o culoare violet sau verde închis.

Cu o putere calorifică foarte mare, salcâmul este un foarte bun lemn de foc. Nu este însă recomandat pentru șemineuri deschise pentru că în timpul arderii crapă și aruncă tăciuni aprinși la distanțe mari.

Pe lângă utilizările lemnului, salcâmul este important pentru stabilizarea unor soluri și pentru împăduriri rapide. De asemenea, florile de salcâm sunt o sursă importantă de nectar pentru albine, mierea de salcâm fiind foarte apreciată. Din florile de salcâm se face și un sirop cu multiple beneficii pentru sănătate. Este folosit pentru calmarea tusei si a durerilor în gat, având proprietăți antiinflamatoare, antimicrobiene și antitusive. Florile de salcâm se folosesc și în bucătărie la pregătirea clătitelor și a diverselor prăjituri și la obținerea dulceții de salcâm.

lemnul de salcâm
decking
sursa foto: sectlandscaping.com
lemnul de salcâm
mobila gradina
sursa foto: rimini.subito-italia.eu
lemnul de salcâm
doaga de butoi
sursa foto: ecwbny.com

Sper să considerați utile informațiile de mai sus. Ca de obicei, completările sunt binevenite. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Sigur voi răspunde.

Mihaela Radu

Mihaela Radu este inginer chimist dar are o mare pasiune pentru lemn. De mai bine de 20 de ani lucreaza in domeniu, finisarea lemnului fiind ceea ce a definit-o in aceasta perioada. A acumulat experienta lucrand intr-un institut de cercetari, in propria firma, precum si intr-o multinationala. Isi doreste sa impartaseasca continuu din experienta proprie cu cei care au aceeasi pasiune....si nu numai.

33 comentarii

Adaugă un comentariu

Dă-i un răspuns lui Ucenicul Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Doamnă Mihaela Radu, am o intrebare: în cartea Exodului (Biblia) la cap. 26, vers.15 si 16, se spune despre niste scanduri de salcâm din care era făcut Cortul. Dimensiunile scândurilor sunt date de 10 coți (5 m) – lungime și 1,5 coți (0,75 m) – lățime… si ma gândesc cât de mare ar fi putut fi acea specie de salcâm (sitim – Ebr.). Aveți vreo idee? Sunt arhitect și am nevoie de această informație pentru un studiu. Vă mulțumesc anticipat.

    • Buna ziua. Din cate stiu, salcamul este o specie care isi are originea in America, deci cel mentionat in Biblie ar trebui sa fie alta specie, nu Robinia pseudoacacia. Totusi, daca ar fi fost salcam, nu ar fi fost greu sa se obtine astfel de scanduri pentru ca salcamul poate ajunge la peste 50 m inaltime, cu un diametru mai mare de 1,5 m, iar trunchiul lui este drept. Un calcul exact v-ar putea face un inginer lemnar. Eu sunt numai un inginer chimist pasionat de lemn si finisarea lui si nu vreau sa va dau informatii gresite. 🙂
      Toate cele bune.

  • Multumesc frumos pentru articol, iubesc Salcamul este copacul inimi mele si imi place foarte mult, de lemn ce sa mai vorbesc, lucrez cu el si imi provoaca Bucurie :).De cinci ani, in viata de zi cu zi, fac turtite din flori plante si seminte, pentru baie, este pasiunea si activitatea mea si intodeauna m-am intrebat ce ar fi sa fac turtite pentru baie din coaja de copac, dar informatile sau studile despre proprietatiile coji de copac nu se prea gasesc, aveti cunostinte sau aces la informatie in aceasta privinta? Multumesc.

  • Am reusit sa fac un foisor din lemn de salcam, vreau sa va spun ca am „dezmembrat” un fanar/porumbar ce era construit din 1949 afara in curte, acoperit cu tigla pe alocuri sparta. Stalpii de grosimi intre 120mm 140mm i-am folosit la structura de jos a foisorului si nu numai.
    Ceea ce vreau sa va spun este ca acei stalpi au stat bagati in pamant 600mm respectiv 60 de cm, i-am scos intregi cu greu, am curatat partile ce au fost in pamant si am avut supriza sa constat ca mai aveau aproximativ 6cm de lemn bun.Am insistat cu curatarea si cojirea salcamului , iar dupa cojire in unele parti ce au fost expuse umezelii zecilor de ani am descoperit ceva extraordinar, era mancat de carii, respectiv niste viermi albi ce au lasat urme/santuri pe toata grosimea lor.
    Nu m-am lasat si am curatat cu grija fiecare particica din acel lemn, chiar vreau sa va trimit(sau sa postez aici dar nu stiu cum) niste poze cu bucati de salcam unicat, trebuie sa vedeti pozele sa va dati seama despre ce vorbesc.
    Vreau sa mentionez ca toate imbinarile au fost chertate, pregaurite cu burgie pentru metal de 3mm iar apoi cu exigenta , rabdare si exactitate am batut cuie prin acele gauri.
    M-asi bucura sa doriti sa va trimit pozele sa vedeti lemnul de aproximativ 67 de ani ce am reusit sa-i prelungesc viata.

    • Chiar va rog sa le trimiteti. Puteti sa o faceti pe adresa mea de mail, mihaela.radu@cesbrands.ro, sau mesaj pe pagina de Facebook a revistei (Revista din Lemn). Nu va puteti imagina cat ma bucura entuziasmul care razbate din textul dumneavoastra si faptul ca pot discuta cu oameni care au aceeasi pasiune ca mine. Va multumesc si va contactez dupa ce primesc fotografiile pentru a va impartasi impresiile.

        • Multumesc pentru fotografii. Ati muncit ceva, dar arata foarte bine. Felicitari! Si eu astept sa-l terminati si sa-mi trimiteti fotografii. Mi-ar placea, cand va fi gata, sa facem un articol cu trecerea salcamului de la vechea „viata” de porumbar la cea noua, de foisor. Aveti si fotografii ale porumbarului (imi place tare mult termenul asta. Bunica era de langa Urziceni si asa spunea si ea. Nu l-am mai auzit de multa vreme)? Cred ca ar iesi un articol pe cinste. 🙂
          Succes in continuare!
          Toate cele bune.

          • Am poze si de la vechiul porumbar, se obisnuia sa se tina acolo lemnele, porumbul, trestie(caci in gradina exista un „cuib” imens de trestie plantata intentionat pentru a folosi frunzele la butoaiele de vin), sub acest sopron/magazie/porumbar mai exista si un cuptor de paine, pe care o sa-l restaurez si o sa-l mut in noua locatie.Ar fi multe de facut dar sa se mai incalzeasca vremea.
            Legat de foisor, sper sa-l termin cat mai repede (macar invelitoarea care va fi o data cu scandura data cu ulei de in si peste sindrila bituminoasa).
            Am cautat sa fac invelitoarea din trestie, papura sau dranita(sindrila) dar gasind doua surse am ajuns la concluzia ca pretul pentru trestie de 50E/mp2 e prea mult.
            Inca mai ma decid sa vad cum fac invelitoarea, ar da frumos si rustic cu sindrila dar imi trebuie timp sa fac miile de bucati ce trebuie sa acopere aproximativ 25mp2(suprafata foisorului).
            Oricum va tin la curent cu evolutia, va multumesc frumos pentru propunerea unui articol, asi fi incantat sa va descriu ceea ce imi place sa fac.
            O zi frumoasa !
            -p.s. -Am de gand sa fac o afumatoare dintr-un butoi vechi de 400L de stejar care nu mai este functional, proiectul cu tot ce trebuie este pe hartie, imi trebuie doar putin timp, dar va tin la curent.

          • Acum am observat ca am scris butoi de stejar…este butoi din salcam are 50 de ani cel putin.Am mai multe butoaie de acest gen dar cel dezafectat o sa-l transform, deja a fost curatat bine cu peria de sarma, ulei de in doua maini, apoi lazura palisandru, a iesit foarte inchis, pe interior este ars (de la origine), sta pregatit sa-i fac alt capac si tot ce trebuie pentru afumatoare, o sa vedeti !
            Gata nu mai zic nimic, sunt doar nerabdator!

          • M-a prins si pe mine entuziasmul dumneavoastra si abea astept sa finalizati foisorul, pentru a scrie despre el. Suscces si astept vesti despre afumatoare. Toate cele bune!

          • Sarumana, duminica aceasta, 4 iunie, am terminat foisorul.
            Va trimit poze, am scris toate detaliile , exact cum am procedat inclusiv cate suruburi, cuie de sindrila, etc au intrat, preturi si tot ce trebuie!
            Deabea astept sa ne auzim!

  • Interesant articol, știm ca lemnul de salcâm este foarte dur și ar rezista bine afara, interesant ar fi sa aflam cum se comporta în timp atunci când sta afara sub acțiunea factorilor meteorologici. Se strâmba, se torsadează, cat de stabilit dimensional este, dacă crapă? Sunt interesat de acest aspect deoarece mi-ar place sa îmi „pavez” aleile din curte cu dulap de salcâm și am auzit păreri contra folosirii salcâmului în astfel de lucrări pe motiv ca s-ar strâmba/torsada. Mulțumesc

    • Intr-adevar, se poate deforma si crapa. Cand umiditate afara este foarte scazuta (iarna in perioadele foarte reci, cand umiditatea din aer ingheata si cade pa pamant – chiciura), umiditatea din lemn tinde sa iasa. Din cauza ca este foarte dur, tensiunile sunt mari si atunci si crapaturile sunt mari, sau au loc deformari. Depinde cum vreti sa pavati curtea. Daca puneti dulapi lungi, atunci probabilitatea sa crape este mai mare. Daca folositi felii de lemn, sau bucati mai subtiri si mai scurte, atunci scapati de problema deformarii iar crapaturile vor fi mici (daca vor fi).
      Toate cele bune.

      • Mulțumesc pentru răspuns, bucățile vor fi undeva la 1,3 m lungime, deci nu foarte lungi. Înțeleg de la dumneavoastră ca ar fi mai bine sa merg pe scândură și nu pe dulap. Ca și tratament ați recomandat ceva anume?
        Merci,
        Toate cele bune

        • Cred ca cea mai buna solutie pentru salcamul folosit direct pe pamant este finisarea cu ulei. Uleiul de in este o varianta. Trebuie aplicat in mai multe straturi pentru cav lemnul sa absoarba cat mai mult. Asa va fi mai bine protejat impotriva umiditatii. Succes!

          • Ok, mulțumesc de sfat. Nu vor veni direct pe pământ, aleile sunt din ciment, iar scandurile vor veni prinse mecanic (Holșurub inox+diblu) de acestea. Intre scânduri și ciment vreau sa pun niște distanțieri de plastic de 2-3 mm. Iar intre scânduri as vrea sa las un rost de 2-3 mm.

  • referitor la comportare decking de salcam : de multi ani promovez acest produs romanesc
    am facut toate tipurile de placari : decking, decking pe baze de plastic(PE). siding
    am constatat urmatoarele :

    lemn uscat:
    -unele scanduri lungi 1500-2000 mm se curbeaza10-20 mm , efect „iatagan”
    procentual cam 20%
    -daca suruburile sunt ieftine si corodeaza in 4 ani le rupe
    -sipci 20x60x800 mm prinse pe baze de plastic de 400×400 mm se curbeaza cam 5%
    20x60x400 nu s a curbat nici una

    asadar: daca va plac placi lungi (si e normal sa va placa ) nu faceti economie la suruburi
    montati cu cuie de decking care nu ruginesc

    lemn verde: se misca in toate partile , daca vreti sa nu crape , sigilati capetele cu ceara sau vopsea

    nu va demobilizati insa : comandati cateva placi in plus si ce se curbeaza inlocuiti
    merita cu varf si indesat

  • montaj pe pamant: in manualul tehnic scrie ca rezista 45 de ani in contact cu pamantul
    eu ard cu lampa de gaz partea de dedesupt;
    cine stie poate traiesc 100 de ani 🙂

  • Cat de mult imi place mie salcamul (din cauza culorii si-a texturii, dupa parerea mea de-a dreptul spectaculoase, cand e lustruit – nu stiu de ce-ar da cineva altceva decat ceva ulei pe salcam), nu e cel mai dur lemn autohton. E poate cel mai dur lemn autohton care e disponibil in cantitati mai mari, si care se preteaza la chestii mai mari, gen mobilier, foisoare sau podele de terase. Un lemn cu mult mai dur insa (daca e uscat corect), este lemnul de corn. Ala din nefericire e extrem de greu de gasit, si se foloseste de obicei pentru chestii mici – in mod tipic cozi de ciocan sau de topor.

    • Buna seara,
      Toate bune si frumoase, dar unde as putea gasi in cantitati mici scanduri de salcam in Bucuresti?
      Mi-ar fi suficiente chiar si niste resturi de la parchet/dusumele sau similar, macar niste manere de cutite sa fac.
      Multumesc

  • Interesant articolul, va multumesc. Le multumesc si celor care lasa comentarii cu mai multe sfaturi si idei. Multa sanatate va doresc la toti.

  • Foarte interesante toate articolele publicate ! Se „vede” dragostea pentru lemn intoate discutiile ! Maxime felicitari ! Desi nici eu nu sunt „de meserie „,de fiecare data cand ajung acasa imi place sa mesteresc cate ceva .Pentru ca-mi place ! Lemnul are ceva aparte… nu-l poti compara cu nimic altceva ! Lemnul are o noblete aparte ,mai apropiata de sufletul omului ,indiferent de specie ,indiferent de vechime.
    Si inca ceva ! Nu cred ca exista „lemn rau ” ! Exista doar oameni cu idei si cu dragoste pentru lucrurile frumoase si trainice !
    Inca o data , stima si consideratie !

  • Felicitări și mulțumiri pentru acest articol Dna Mihaela, articol care scoate în evidență valoarea lemnului de salcâm. Pe lângă lucrurile de valoare pe care le-ați menționat, dacă îmi este îngăduit vreau doar să mai Menționez două aspecte:
    – valorifică cu succes terenurile slab productive;
    – este cel mai melifer arbore din România

  • Din lemnul de salcâm bine uscat se confectionează si naiuri, lemnul de salcam oferind unul dintre cele mai placute timbre muzicale.

    • Buna ziua!
      Salcamul este un lemn greu si o usa din salcam ar fi foarte grea. Poate fi folosit, dar cu atentie la acest aspect. Cand este stratificat este foarte stabil si nu apar probleme la variatiile de umiditate. Lemnul stratificat de salcam se foloseste la obtinerea ferestrelor termopan.
      Parchetul din lemn de salcam stratificat este una dintre cele mai sigure alegeri pentru pardoseli.
      Cu toate ca este un lemn foarte dur si taninos, salcamul nu are probleme mari de tensiuni in fibra, torsionari sau alte deformari. Probleme apar la prelucrare (este dur si poate „ciobi” sculele) si la finisare (taninurile schimba culorile si reduc aderenta lacului).
      Toate cele bune!

      Nu uitati sa va abonati la Revista din Lemn tiparita! Cu numai 58 de lei/an puteti afla noutati din domeniu, puteti descoperi idei de mesterit sau secrete ale meseriei. Va reamintim ca in revista tiparita continutul este diferit de cel din site. Detalii in link-ul de mai jos.
      Va multumim!
      https://revistadinlemn.ro/product/abonament-revista-din-lemn/

  • Buna ziua, știu ca nu este despre acesta cerere, subiectul. Insa doresc sa achizitionez cărți despre lemn si prelucrare sa, ma puteți ajuta. Mulțumesc anticipat

  • Incerc de 4 zile sa gasesc panouri din lemn de salcam cu lamela continua pentru mobilier de bucatarie. Nici o sansa.
    Se pare ca pe cat e de popular pe atat e de rar de gasit prelucrat – culmea…

    In Germania se foloseste mai des, la noi…pal domle pal, nu e cerere de lemn autohton.

Categorii

Abonează-te la newsletter

ro_RORomanian