Despre panel, placaj, MDF și alte derivate din lemn

Tuturor ne plac casele din bușteni sau cele placate cu scânduri, mobila și parchetul din lemn masiv sau grinzile și stâlpii de susținere, tot din lemn, din mansardă. Considerăm că tot ce este din lemn masiv este în egală măsură frumos și rezistent. Uităm totuși că sunt multe alte derivate din lemn care, chiar dacă nu egalează frumusețea naturală și uneori sălbatică a lemnului, sunt mai stabile și mai rezistente. Mă gândesc la panourile de masiv, la lemnul stratificat, la panel și placaj, dar și la cele privite uneori cu reținere, cum sunt panourile de MDF sau PAL, dar care sunt prezente în majoritatea caselor (uneori chiar fără să știm). Am mai vorbit despre unele dintre ele, povestind despre istoria apariției lor sau despre modul de finisare. De data aceasta am să prezint pe scurt toate aceste semifabricate din lemn, încercând să evidențiez atât plusurile, cât și minusurile lor.

Panoul de masiv este făcut din bucăți egale de lemn masiv, uscate corespunzător și tăiate la anumite dimensiuni, care sunt încleiate, atât pe lungime cât și pe lățime pentru a forma un panou. Mai întâi se obțin elemente de lungimea dorită, prin încleierea în dinți sau drept a mai multor bucăți de lemn.

Apoi, pe una din laturi, în lungime, se aplică adeziv. Bucățile de lemn astfel pregătite sunt puse unele lângă altele în prese și sunt ținute așa până la întărirea adezivului (întărire la rece, adică la temperatura mediului ambiant). La final panoul este șlefuit pentru îndepărtarea surplusului de adeziv întărit și apoi calibrat.

Avantajele unor astfel de panouri sunt stabilitatea mai bună și dimensiunile mult mai mari comparativ cu scândura tăiată din buștean .

Dezavantaje: discontinuitatea desenului lemnului, posibilitata apariției dezlipirilor, probleme de lipsă de uniformitate la colorare sau de evidențiere a liniilor de lipire.

Panelul este obținut dintr-un mijloc, un miez, format din lamele de lemn masiv, pus între 2 foi de furnir tehnic (furnire groase,  de 3-7 mm). De obicei lamele din interior sunt dintr-un lemn de calitate inferioara celui de desupra sau mai ușor decât acesta. De exemplu se poate face panel cu miezul din rășinoase iar fețele din stejar. Astfel panourile vor arăta ca unele din stejar, dar vor fi mult mai ușoare. Un alt avantaj este continuitatea desenului. Aspectul mai mult de panou furniruit decât de lemn masiv este principalul dezavantaj.

Placajul este un derivat din lemn format dintr-un numar impar de furnire tehnice așezate perpendicular unul pe celălalt. Lipirea lor se face cu adeziv, la cald, în prese speciale. Se pot obține placaje din 3, 5, 7 foi de furnire. Inițial placajele erau folosite mai mult pentru spatele mobilierului sau pentru lucrări de slabă calitate. Cu timpul, datorită stabilității, au început să fie folosite și în producție (în special cele groase, cu un număr mare de furnire încleiate). Panourile se pot și furnirui cu furnire estetice, putând fi folosite fără probleme la obținerea mobilei. Trebuie avut grijă însă, ca la toate semifabricatele care folosesc adezivi pentru încleiere, la emisia de formaldehidă.

În afară de acest tip de placaj, unde foile sunt așezate perpendicular, există și placaj făcut din foi așezate paralel numit placaj laminat. Produsul obținut este elastic și rezistent, fiind folosit foarte mult la obtinerea grinzi de susținere (glulam), dar și în industria scaunelor. Despre apariția placajului, evoluția de-a lungul timpului și folosirea lui în diverse domenii (inclusiv în aeronautica), găsiți mai multe aici.

Lemnul stratificat este un semifabricat obținut din straturi de lemn masiv. Astfel de semifabricate se folosesc la obținerea parchetului sau pentru rame de ferestre tip termopan. Suprapunerea straturilor de lemn duce ca creșterea stabilității. Obținerea lemnului stratificat și comparația cu lemnulul masiv vor face obiectul unui articol separat.

Panourile din aşchii de lemn (PAL) sunt fabricate prin presarea la cald a așchiilor de lemn amestecate cu rășini adezive. Cele mai des utilizate rășini sunt cele ureoformaldehidice. În timpul procesului de obținere a PAL-ului o mică parte din formaldehida din adeziv rămâne liberă si se degajă în timp. Este vorba despre acel miros înțepător caracteristic mobilei noi. Clasificarea formaldehidei drept un produs dăunător sănătății, a dus la dezvoltarea de nenumărate metode și produse pentru reducerea emisiei, s-au impus limite de emisie și clase de încadrare a PAL-ului în funcție de emisia de formaldehidă. Folosind noii adezivi sau a unor  produse speciale numite captatori de formaldehidă s-a reușit obținerea unor panouri cu emisie foarte redusă sau chiar cu emisie zero.

Panourile de PAL sunt foarte rar utilizate ca atare. În general, ele sunt acoperite cu furnir estetic, hârtie (cașerate), melamină, etc. Sunt folosite foarte mult la obținerea mobilierului pentru birouri dar și al celui casnic. Spuneam la început că s-ar putea să nu știm că avem PAL în casă. Pentru a reduce costurile de producție de multe ori se folosește PAL furniruit bordurat cu masiv. O persoana mai puțin familiarizată cu domeniul lemnului poate fi convinsă că are în casă mobilă de masiv

Avantajul PAL-ului este prețul scăzut. Dezavantajele – imposibilitatea prelucrării în adâncime, emisia de formaldehidă (mai ales la variantele ieftine), greutatea.

Panourile din MDF (sau PAF, cum se numea pe vremuri – panouri din așchii și fibră de lemn) sunt fabricate prin presarea la cald a fibrei de lemn amestecată cu rășini. Fibra de lemn se obține prin îndepărtarea parțiala a ligninei din lemn. Rezultă un produs foarte asemănător cu lâna. Comparativ cu panourile de PAL cele din fibră de lemn se pot folosi și fără a fi acoperite cu furnir sau alte materiale. Cele mai cunoscute astfel de panouri sunt MDF (medium density boards) și HDS (hight density board). HDS se obține prin procedeul “umed”, la temperatură și presiune înaltă. Lipirea fibrelor este realizată în special cu ajutorul rășinilor conținute în mod natural.

MDF-ul se obține prin procedeul “uscat” , folosind temperatură și presiune scăzută. Pentru încleiere se adaugă rășini sintetice. Panourile de MDF se obțin  cu diferite densități sau tratamente de suprafata: rezistente la foc, la apă sau la condițiile atmosferice.

Avantaje: posibilități de prelucrare în adâncime, folosirea atât furniruit cât și ca panou, stabilitate. Dezavantaje: greutate, emisie, preț (comparativ cu PAL)

Furnirul estetic, ca și cel tehnic de altfel, se obține prin derularea sau tăierea bușteanului în “felii” de lemn. Spre deosebire de cele tehnice, furnirele estetice sunt mult mai subțiri, grosimea lor fiind de 0,5-0,8 mm. Pentru obținerea unui furnir de calitate este importantă atât calitatea lemnului cât și a utilajelor folosite. O calitate slabă a cuțitelor înseamnă furnire cu defecte, ce pot să nu fie vizibile imediat, dar care vor ieși în evidență în timpul finisării.

În funcție de tăiere se obține și desenul lemnului. De exemplu, prin tăierea paralelă cu inelele anuale (friz) se va obține un desen cu linii paralele, iar prin tăierea tangețială la inele (flader) apar linii curbe care formează desene secvențiale.

Sunt foarte multe de spus despre fiecare dintre aceste semifabricate în parte. Unele dintre ele au fost tratate separat, altele urmează. Puse însă împreună pot fi comparate mai ușor, făcând alegerea mai simplă.