Clasificarea adezivilor în funcție de rezistența la umiditate

Adezivii sunt materiale auxiliare foarte importante în industria lemnului. Spre deosebire de lacuri și vopsele, care sunt la vedere și prezentarea lor poate fi făcută prin exemple spectaculoase, calitățile adezivilor sunt descoperite atunci când vine vorba despre rezistența în timp a mobilei și a altor obiecte din lemn / derivate din lemn. Tocmai de aceea cred că informațiile despre adezivi, despre caracteristicile lor, despre cum se face alegerea lor în funcție de mediul unde urmează să fie folosit obiectul lipit, sunt importante.

Adezivii sunt materiale naturale sau sintetice care creează legături rezistente între două piese din același material sau din materiale diferite. În trecut erau folosiți adezivi naturali de origine animală sau vegetală. Sunt convinsă că mulți își amintesc de cleiul de oase care se fabrica la Mărășești. Mi-au rămas în minte munții de oase (și mirosul) pe care le „admiram” timp de 30 de minute, cât staționa trenul de Iași în gara Mărășești pentru a schimba locomotiva. Cleiul de oase nu este singurul adeziv natural. Cleiul de pește, de caseina, cel din sânge animal sau cei pe bază de amidon sunt doar câteva exemple.

În domeniul lemnului, adezivii au diverse întrebuințări. Sunt folosiți la:

• obținerea plăcilor derivate din lemn
• încleierea părților componente de mobilier
• furniruirea panourilor
• obținerea panourilor de masiv și a lemnului stratificat

În toate aceste domenii sunt folosiți adezivi sintetici, cei naturali fiind abandonați de multă vreme din cauza imposibilității de a ține pasul cu cerințele industriale.

Sunt diverse tipuri de adezivi care se folosesc pentru lemn, cei mai importanți fiind cei ureo-formaldehidici (urelit), vinilici (poliacetat de vinil PVA), poliuretanici, epoxidici sau cloroprenici. Indiferent cu ce se face lipirea cel mai important lucru este rezistența îmbinării. Aceasta este determinată prin teste de laborator, iar o îmbinare bună este cea care nu se desface pe linia de îmbinare ci în materialul lipit (se crapă lemnul).

Adezivii se folosesc pentru a îmbina tot felul de obiecte, de aici decurgând și caracteristicile lor. Aceste obiecte pot fi folosite la interior sau la exterior, pot fi supuse unor forțe diferite, pot fi obiecte finite sau care urmează a fi prelucrate. Alegerea adezivului trebuie făcută în funcție de aceste utilizări. Dar și în cadrul fiecărei categorii există clasificări. Una dintre cele mai importante este rezistența adezivilor la apă și umiditate, foarte importantă dacă ne gândim la obiectele din lemn folosite la exterior sau în medii cu umezeală accentuată. Din acest punct de vedere adezivii se împart în 4 clase:

• D1 – pentru îmbinarea lemnului de esență moale folosit la interior, în medii neexpuse la umiditate;
• D2 – pentru îmbinarea lemnului de orice tip folosit la interior, în medii neexpuse la umiditate;
• D3 – pentru construcții interioare expuse la umiditate sau la mediu umed, dar pe termen scurt, pentru construcții exterioare în zone cu climă blândă. Este adezivul folosit pentru îmbinarea treptelor, a ușilor sau ferestrelor din zonele protejate.
• D4 – pentru îmbinări ce au nevoie de rezistență crescută la umiditate. Este folosit pentru îmbinările la interior din zone expuse umidității (baie, bucătărie) sau la exterior, în zone expuse (mobila de grădină). Este un adeziv foarte potrivit pentru panouri din masiv, lemn stratificat, uși și ferestre. [Detalii despre un adeziv D4]

Cum vă spuneam, rezistența acestor îmbinări poate fi testată. Există echipamente de laborator care supun îmbinarea respectivă unor forțe până când obiectul cedează. Rezistența la rupere este măsurată în N/mmp și există pentru fiecare clasă de adezivi o valoare minimă impusă de standarde internaționale. Când se testează rezistența adezivului în condiții de umiditate, îmbinarea este ținută în apă ore sau chiar zile înainte de a fi supusă încercării. Timpul de imersie, nivelul de rezistență și modul de testare sunt standardizate.

De multe ori, pentru a afla rezistența îmbinărilor, cei interesați fac teste empirice, dar foarte concludente. Este similar testelor cu moneda pentru a vedea aderența lacului la suport. Vorbeam la un moment dat cu domnul Matefy Csaba de la Szolvegy, distribuitorul adezivilor Tiszabond, despre cum a testat un adeziv. Totul a pornit de la o discuție despre situația din industria lemnului și despre cum mereu trebuie să găsească soluții pentru a ajuta producătorii să se încadreze în prețuri. Dorind să ajute un partener, s-a gândit să înlocuiască adezivul monocomponent folosit de acesta cu unul bicomponent care era folosit în  trecut și era mai ieftin. Avea nevoie însă de anumite rezistențe ale îmbinării, așa că domnul Csaba a lipit două lemne, a dus placa acasă și a pus-o la fiert. Ar fi trebuit să o testeze după 3 ore de stat în apă, dar ca să fie sigur a lăsat-o la fiert 8 ore. Îmbinarea a rezistat, nu s-a desfăcut, așa că i-a schimbat produsul partenerului cu inima liniștită.

Calitatea lipirii nu se rezumă numai la rezistența ei în diferite medii. Sunt multe alte cerințe ce trebuie îndeplinite, legate de elasticitate, transparență, șlefuire, emisie de formaldehidă sau COV. Dar toate acestea le găsții în alte articole.