Ulmul, un lemn frumos, elastic și dur

De când urmăresc acest nou val de tâmplari, observ că mulți lucrează cu esențe mai puțin folosite în industrie, dar foarte frumoase și deosebite. Așa am descoperit arinul la Nicu Ivănescu, castanul la Nicolae Roșioru sau nucul american la Dragoș Costache și Costi Iosif. Tot la unul dintre ei (nu-mi mai amintesc exact cine era) am văzut prima dată o piesă de mobilier din ulm. Știam de rezistența ulmului, auzisem de inimile și roțile de căruță făcute din ulm, dar un văzusem niciodată cât este de frumos ca mobilier.  Sunt convinsă că și voi veți fi impresionați după ce veți citi articolul.

Ca și în cazul altor specii, există diferite tipuri de ulm în toată lumea, fiecare cu caracteristicile lui speciale. Și la noi există mai multe tipuri de ulm, cele mai importante fiind ulmul de câmpie (Ulmus minor sau procera), ulmul alb sau velnișul (Ulmus laevis) și ulmul de munte (Ulmus glabra). Acesta din urmă este de altfel cel mai răspândit, atât la noi cât și pe teritoriul întregii Europe. În vestul Europei ulmul de câmpie este mai des întâlnit, ulmul englezesc sau carpatic, cum se mai numește. În rest însă ulmul de munte este predominant, așa că el este subiectul rândurilor de mai jos.

Ulmul este un copac frumos și falnic, delicat și puternic în același timp. Poate ajunge până la 25-35 m înălțime și un diametru al truchiului de 1,2-1,5 m. A fost o perioada când, ca și castanul, ulmii se uscau pe picioare fiind atacați de o insectă – gândacul de ulm – care îi distrugea. În urma cercetarilor s-a găsit soluția cu care boala a fost învinsă și a fost dezvoltată o  specie hibrid mult mai rezistentă (ulmul olandez). Acum ulmii și-au revenit și din cei bătrâni care nu au fost omorâți de boală au ieșit lăstari tineri sănătoși.

În secțiune transversală zonele de alburn și duramen sunt bine delimitate. Alburnul are o culoare deschisă alb gălbuie, iar duramenul este colorat brun roșcat, cu variații de la foarte deschis la închis.

Fibra ulmului este întrepătrunsă ceea ce-l face foarte rezistent la despicare. Textura este neuniformă, inelele anuale distincte și razele medulare invizibile cu ochiul liber. În interiorul inelului anual porii din zona de lemn timpuriu sunt mari, rotunzi și asezați circular în 1-2 rânduri, pe când cei din lemnul târziu sunt mici și distribuiți în toată masa.

Lemnul târziu se prezintă sub forma unor benzi ondulate care la tăiere tangențială dau un desen cu un zig zag fin specific.

Ulmul de munte este o specie cu lemnul dur, dar există specii de ulm care fac parte dintre esențele moi. Deosebirea dintre ele se poate face după modul în care sunt dispuși porii. În cazul lemnului dur, porii din lemnul timpuriu sunt așezați pe 1 sau 2 rânduri într-un cerc continuu bine delimitat. Esențele moi au porii din lemnul timpuriu mai mici și așezați pe mai multe rânduri.

Lemnul de ulm este valoros și greu. Este rezistent la umiditate ceea ce a făcut ca în antichitate să fie folosit la construcția țevilor pentru transportul apei. De asemenea, primii piloni pe care a fost construit London Bridge au fost din ulm. Este un lemn bun în construcții fiind considerat foarte durabil (ca cel de stejar sau pin) și putând rezista în mod natural, netratat chimic, 200 de ani de la momentul tăierii. Această durabilitate combinată cu rezistența la umiditate au făcut să fie mult timp preferat pentru construcția ambarcațiunilor.

Este un lemn elastic putându-se curba foarte ușor la abur. Încă din Evul Mediu a fost folosit pentru construcția arcurilor pentru tir și încă mai este folosit. Din ulm se fac și crosele de hochey.

Ulmul este folosit atât ca lemn masiv cât și ca furnir. Nu este foarte stabil dimensional, se curbeaza și se prelucrează greu din cauza fibrei întrepătrunse. Fiind însă foarte frumos este folosit la obținerea cutiilor decorative, a bolurilor sau vazelor.

Mobilierul obținut din lemn masiv este foarte frumos iar dacă tăierea este transversală acel zig zag specific ulmului crează un efect aparte. Excrescențele de pe tulpină fac un desen asemănător paltinului măzărat.

Lemnul masiv este folosit la obținerea parchetul sau al scărilor, fiind apreciat atât pentru duritate cât și pentru desenul frumos și culoarea caldă.

La noi nu numai producătorii de mobila îl apreciază ci și alți indragostiti de lemn care îl cioplesc obținănd lucruri foarte frumoase. Lingura de mai jos mi se pare comparabilă cu alte surate celebre de pe alte meleaguri.

Ulmul îmi inspiră un domn discret, cu înfățișare plăcută și calități speciale, care așteaptă cuminte să fie descoperit. Poate și faptul că a fost o specie bolnavă o lungă perioadă de timp a făcut să rămână într-un con de umbră. Frumusețea lui specială va învinge însă întotdeauna.