Mesteacănul, lemnul designerilor

Am fost întotdeauna fascinată de pădurile de mesteacăn. Mai ales de cele tinere, unde trunchiurile copacilor sunt ireal de albe. Este un copac parcă făcut anume pentru a fi picat. Nici după ce a fost tăiat nu-și pierde frumusețea, fiind preferatul decoratorilor. O simplă bucată de mesteacăn sau câteva crengi mai groase legate cu o panglică pot deveni, de exemplu, decorațiunea perfectă pentru masa de Crăciun. Mai ales că scoarța lui albă brăzdată de ușoare dungi sau puncte închise la culoare sugerează foarte bine zăpada. Am promis acum ceva vreme că am să vă spun mai multe despre lemnul de mesteacăn și m-am gândit că nu este un moment mai bun decât acum, în pragul Crăciunului.

Sunt mai multe feluri de mesteacăn, dar cel care crește la noi este Betula pendula (cunoscut și ca Betula verracosa sau Betula alba). Numele în engleză este Silver Birch. Originar din Europa și Asia Mica, crește spontan la campie, dar și la munte, la altitudini de până la 1600 m. Este destul de pretențios, nesuportând solurile argiloase și compacte, umbra sau seceta excesivă. Este rezistent însă la ger. Când este tânar scoarța este netedă și albă și se exfoliază circular. Aceste bucați de scoarță sunt foarte frumoase și pot fi folosite pentru a face diverse decorațiuni, dar și obiecte mai mari, veți vedea imediat. O dată cu maturizarea scoarța se închide la culoare, devine dură și brăzdată. Procesul începe de la baza trunchiului. Mestecenii sunt în special copaci ornamentali ce pot ajunge la 25-30 m înălțime, fiind plantați în parcuri sau curți.

Lemnul de mesteacăn nu este atât de spectaculos ca cel al altor specii. Are culoara alb gălbuie, destul de uniformă, prezentând uneori fibră creață asemănătoare cireșului. Diferența între alburn și duramen este în majoritatea cazurilor inexistentă. Când totuși se vede o diferență, aceasta este foarte mică, duramenul având o ușoară tentă brun roșiatică. Fibra este dreaptă, fină, uniformă, prezentând rareori ușoare ondulații. Porii sunt de marime medie, destul de numeroși și răspândiți uniform în tot inelul anual. Nu există diferență între lemnul târziu și lemnul timpuriu în cadrul inelului anual, iar inelele sunt greu vizibile, diferența între ele fiind foarte mica.

Lemnul este ușor și elastic, motiv pentru care a fost folosit în trecut în aeronautica. Nu este recomandată folosirea lui în construcții pentru că are tentința de putrezire în condiții de umiditate. Este folosit mai mult pentru piese simple de mobilier, obiecte decorative sau decorațiuni interioare.

Principala utilizare industrială a mesteacănului este la obținerea placajului, mai ales a celui multistrat. Fiind un lemn ușor și placajul rezultat este mai ușor.

Nu este un lemn foarte dur așa că se poate sculpta ușor fiind folosit la obținerea lingurilor decorative. Tot din lemn de mesteacan se pot face și inele.

Scoarța albă cu ușoare dungi negre îl face însă foarte potrivit pentru decorațiuni. Feliile de lemn de mesteacăn se folosesc pentru a face diverse aranjamente, pentru medalioane sau pentru a decora obiecte. Scoarța exfoliată poate fi folosită pentru fabricarea cutiilor sau a coșurilor. Este foarte potrivit pentru decorarea meselor de nuntă sau a celor de Crăciun sau Revelion.

Trunchiurile tinere lungi sunt folosite de designeri sau arhitecți pentru a face pereți despartitori sau pentru a infrumuseța diverse zone ale casei. Bucați de trunchi pot fi folosite ca picioare pentru mese sau pentru a prinde polițe între ele.

Frumusețea scoarței a inspirat întotdeauna designerii așa că au apărut și idei mai năstrușnice. Un designer olandez a făcut un set de mobilier compus din canapea și fotolii acoperind aproape în totalitate obiectele cu scoarță de mesteacăn.

O curiozitate a lemnului de mesteacăn este că seva lui este foarte apreciată ca băutură racoritoare ecologica, având gustul dulce-acrișor, dar și ca remediu miraculos pentru diverse bolii. Ea este recoltată din copacii maturi în perioada martie-aprilie, atunci când natura se trezește la viață. Pentru a o recolta se face o gaură mică, adâncă de 6-8 cm, în trunchiul copacului. După ce se colectează până la jumătate de litru de lichid, orificiul trebuie acoperit cu ceară sau rășină pentru ca arborele să nu se îmbolnăvească. Lichidului este un tonic fizic și psihic și este folosit pentru a trata guta, bolile de rinichi și intoxicațiile. Unele surse îl recomandă pentru tratarea naturistă a cancerului.

Lemnul de mesteacan este folosit și în gastronomie, pentru afumarea peștelui (metodă folosită în Scandinavia), dar și pentru carnea de pasăre sau porc.

Daca aveți posibilitatea să faceți rost de câteva crenguțe de mesteacan legați-le cu o panglică argintie sau aurie, prindeti un glob roșu si o crenguță de brad si puneți-le pe masă. Vă vor bucura și vor crea o ambianță plăcută, de sărbătoare. Crăciun fericit!