Furnir: tipuri, moduri de tăiere, utilizări

Dintre toate formele sub care putem găsi lemnul, furnirul e forma cel mai puțin prezentată. Este folosit din rațiuni estetice, pentru a da un aspect mai plăcut unor plăci din lemn care nu stau prea bine la acest capitol, dar și pentru a le crește rezistența și durabilitatea. Designerii de produs și de interior l-au descoperit de ceva vreme și l-au folosit pentru corpuri de iluminat sau decoruri interioare remarcabile. În continuare, mai multe despre furnir, despre obținerea desenului în funcție de tăiere, despre utilizări mai vechi și mai noi.

Istoric

Pe cei care cred că furnirul este o invenție modernă îi anunț că se înșală. Obiecte furniruite au fost descoperite și în morminte egiptene vechi de peste 4000 de ani. Dovezi mai moderne ale existenței furnirului vin din secolul al XVII-lea, când existența unor scule mai bune permitea tăierea unor felii de lemn de diferite grosimi.

În secolul al XVIII-lea renumitul producător de mobilă Chippendale folosea furnir de esențe exotice pentru a crește valoarea mobilierului său. La începutul secolului al XIX-lea placajul obținut din „felii” de lemn era folosit în SUA la fabricarea pianelor.

Primul brevet de obținere a furnirului datează de la jumătatea sec. al XIX-lea. Dezvoltarea industrială rapidă din acea perioadă a făcut ca la sfârșitul secolului, placajul să fie un material foarte accesibil.

În zilele noastre furnirul este folosit atât pentru obținerea placajului, cât și pentru furniruirea plăcilor derivate din lemn. Cererea mare de mobilă combinată cu presiunea pe preț a dus la apariția foliilor care imită furnirul și a unei întregi industrii de panouri înfoliate. Părerea mea este că lemnul poate fi copiat, dar nu poate fi înlocuit. Lemnul oferă mult mai mult decât un simplu desen.

Tipuri de furnire

În funcție de utilizare, există două categorii mari de furnire:

• furnire estetice
• furnire tehnice

Furnirele estetice sunt cele folosite la furniruirea panourilor de PAL, MDF, panel, placaj, lemn masiv. Sunt foarte subțiri având grosimi cuprinse între 0,55 mm și 1,2 mm. Cu cât specia este mai dură și mai puțin poroasă cu atât furnirul poate fi debitat mai subțire.

• Nucul, care are densitate mare și o permeabilitate foarte redusă, poate fi debitat cu grosimea de 0,55 mm.

• Speciile cu densitate medie sau mică și porozitate nu foarte mare, precum aninul, cireșul sau plopul, se debitează cu grosimi de 0,6-0,7 mm.

• Stejarul și ulmul sunt lemne dure, dar au vasele (porii) foarte mari. Furnirele acestor specii au grosimea de 0,7-0,8 mm.

• Furnirele de rășinoase, destul de afânate și poroase, au grosimea de 1,0 mm.

• Furnirele estetice pot fi obținute și din părți ale copacului care, datorită defectelor de creștere, dau un desen spectaculos. Este cazul rădăcinilor sau al bubelor (burl, în engleză). Cu siguranță ați auzit, dacă nu ați văzut, de furnirul de rădăcină de nuc. Aceste furnire se debitează puțin mai groase comparativ cu cele povenite din trunchiul aceluiași copac. În cazul nucului, furnirul din rădăcina are grosimea 0,6 mm.

Furnirele tehnice sunt cele din care se obține placajul. Există furnire de față, mai subțiri (0,5-1,5 mm) și furnire pentru miez, cu grosimea cuprinsă între 1,5 și 3 mm. Placajul este un panou derivat din lemn obținut dintr-un număr impar de furnire așezate perpendicular unul peste cealălalt. Cu cât numărul de straturi este mai mare cu atât placa devine mai rezistentă și mai rigidă.

Placajul poate fi furniruit cu furnire estetice de alte esențe fiind astfel folosit în producția de mobilier. Este mai ușor comparativ cu PAL-ul sau MDF-ul.

Moduri de obținere

Furnirele pot fi obținute din trunchiul copacului, ramurile groase care cresc imediat din trunchi, rădăcină și bube. Dacă se obțin furnire estetice, lemnul este ales cu grijă în funcție de mărime, vârstă și caracteristici vizuale: culoare, desen, specie, semne sau defecte naturale caracteristice. Această selecție și modul în care se face tăierea influențează desenul furnirelor.

Furnirul este debitat mai ales din lemn de foioase pentru că este mai dur, mai dens și mai puțin permeabil. Se face furnir și din lemn de rășinoase, în special din cele mai dure.

Etapele prin care trece bușteanul până la faza de furnir sunt:

• decojire
• tăiere la lungime
• plastifiere (aburire, umezire)
• debitare
• uscare
• tăiere la dimensiuni

Pentru ca foile de furnir să poată fi tăiate fără a crăpa, lemnul trebuie să fie cât mai plastifiat. Pentru aceasta se face umezirea și aburirea lui. Timpul în care buștenii stau în apă și la abur depinde de specie și de grosime. Pentru a rezulta un produs de calitate, prelucrarea trebuie făcută destul de repede – în decursul unei ore – după ce buștenii sunt scoși de la aburire. Plastifierea poate fi făcută și cu curenți de înaltă frecvență (CIF), dar puțini îl folosesc pentru că este un procedeu scump.

Sunt 4 tipuri principale de obținere a furnirelor:

• prin derulare
• prin tăiere tangențială
• prin tăiere radială
• prin tăiere radială paralelă

Prin derulare se obțin furnirele tehnice. Practic întreg bușteanul se rotește în dreptul unui cuțit rezultând o foaie continuă de furnir. Foaia nu are un model anume, tăierea făcându-se paralel cu inelele anuale. Metoda este foarte economică, pierderile fiind minime. După derulare, foile sunt tăiate la dimensiunile dorite și uscate.

Există și o metodă prin care sunt „derulate” jumătăți de buștean. Jumătatea este montată pe un dispozitiv care se rotește trecând prin dreptul unui cuțit. Se obțin foi de furnir mai mari ca la alte tipuri de tăieri, dar mai mici ca la derularea clasică și cu model de flader (cathedral grain – model tip catedrală) mai rotunjit.

Tăierea tangențială se face paralel cu centrul bușteanului. Rezultă acele fladere de care spuneam mai sus, dar mai ascuțite. Sunt furnire foarte apreciate pentru desenul natural specific.

Tăierea radială plană se face pe sferturi de buștean (quarter cut – denumirea în engleză). Cuțitul este montat la un unghi de 90° față de inelele anuale. Rezultă un model cu linii paralele, liniile reprezentând inelele anuale.

Tăierea radială se face aproximativ la fel cu cea plană cu deosebirea că unghiul nu este exact de 90°. Este o tăiere specifică stejarului, care scoate în evidență razele medulare ce apar sub formă de oglinzi.

După tăiere furnirele sunt uscate pentru că umiditatea lemnului este crescută în urma tratamentelor de plastifiere. Apoi sunt debitate și aranjate în pachete. Pentru a se ști de unde provin și a putea fi împerecheate, lemnul este întotdeauna numerotat. Astfel că, la final se obțin pachete de furnir din aceeași bucată de lemn.

Utilizarea furnirelor

Furnirele înnobilează panourile derivate din lemn. Cel mai mult sunt folosite pentru furniruirea panourilor de PAL sau MDF. Dar nu numai pentru ele. Poate părea ciudat, dar și panourile din lemn masiv se furniruiesc. Sunt situații când este nevoie de acest lucru pentru a face piesele de mobilier mai ușor de folosit. De exemplu, o piesă mare din stejar sau o altă esență cu densitate mare este foarte grea.

Despre placaj vreau să accentuez că este preferat altor tipuri de panouri pentru că este compus din mai multe straturi de lemn. Arată bine, este ușor de prelucrat și de finisat, se poate furnirui cu esențe deosebite, se obțin obiecte mult mai ușoare decât cele din PAL sau MDF.

Furnirele se folosesc la obținerea intarsiilor. În trecut era o tehnică folosită pentru înnobilarea pieselor de mobilier. Acum, fiind o operațiune foarte migăloasă și necesitând multă atenție, puțini sunt cei care se mai încumetă la așa ceva. Mai ales că apariția CNC-urilor a facilitat „desenarea” diverselor modele pe lemn fără mari eforturi.

Din furnire cu defecte se obțin furnirele reconstituite despre care am vorbit cu altă ocazie. Diferența dintre ele este vizibilă pentru un cunoscător, dar tot lemn este și în cazul celui recondiționat.

Desenul lor natural foarte frumos, culorile deosebite și faptul că pot fi modelate cu ușurință a atras atenția designerilor asupra furnirelor. Așa au apărut corpurile de iluminat cu abajururi din furnir. Și nu s-au oprit aici. Le-au folosit la decorarea tavanelor, la crearea de paravane sau la decorarea pereților. Astfel de furnire sunt tratate pentru a fi mai plastice sau mai ușor de modelat.

Un tip de furnir foarte spectaculos este cel folosit pentru decorarea cutiilor de bijuterii folosind tehnica japoneză Yosegi. Furnirele obținute au modele foarte diferite și sunt subțiri cât o foiță fină de hârtie. Dar despre Yosegi Art, într-o postare viitoare.