Accoya, lemnul transformat pentru a rezista 50 de ani la exterior și 25 în pământ sau în apă

Cu toate că a fost și este unul dintre cele mai apreciate materiale folosite în construcții și la amenajările exterioare, lemnul este ocolit uneori din cauza rezistenței scăzute la exterior. Cu excepția câtorva specii exotice cu rezistență foarte mare la degradare și care din cauza exploatării intense au ajuns pe cale de dispariție, lemnul trebuie protejat pentru a rezista la intemperii și la radiația UV. Cele mai performante materiale de protecție a lemnului aflat la exterior nu depășesc ca rezistență 12-14 ani, de aceea s-au căutat metode noi pentru a-i crește durabilitatea și astfel s-a ajuns la impregnarea lui cu diferite substanțe. La început au fost folosite biocide, eficiente împotriva mucegaiului și insectelor care afectau lemnul și-i scădeau rezistența, dar care erau periculoase pentru om. De aceea a început căutarea unor produse de impregnare care să lase lemnul 100% natural. De curând am prezentat Kebony, obținut în Norvegia prin impregnarea lemnului de pin cu un lichid obținut din resturi vegetale, proces care-i crește rezistența exterioară la peste 30 de ani. Acum va fi vorba despre Accoya, lemn de rășinoase tratat printr-un proces de acetilare, în urma căruia rezultă un material natural a cărui rezistență la exterior ajunge la 50 de ani.

Ce este Accoya

Accoya este un lemn de rășinoase tratat în condiții speciale cu anhidridă acetică. Ce este anhidrida acetică? O substanță obținută prin deshidratarea acidului acetic, acid pe care toți îl știm sub numele de oțet când concentrația lui este de 6 sau 9% în apă. Tratarea face ca lemnul să devină mult mai stabil dimensional, iar apetența pentru apă să fie foarte mult redusă. Materialul este produs de compania Accsys Technologies PLC, cu sediul la Arnhem, în Olanda, cea care este și deținătoarea mărcii Accoya ®. Lemnul folosit pentru acetilare provine din plantații de pin (Pinus Radiata) din Noua Zeelandă.

Ca și în cazul lemnului Kebony, tratamentul transformă un lemn de rășinoase, considerat mai moale și care crește mai repede, într-un lemn mult mai dur și mai rezistent, comparabil cu cel provenit din specii exotice cu rezistențe foarte bune la exterior cum este sapeli sau ipe. Transformarea are loc la nivelul celular, dar modificarea nu afectează proprietățile lemnului ca material natural ci doar le îmbunătățește. Accoya este încadrat la în clasa 1 de rezistență conform standardelor EN 350-2, En 113, EN 252 și En 807.

Accoya a fost prezentat pentru prima dată în mai 2008, în Marea Britanie, într-o emisiune televizată care prezenta construcția unei case. În același an a fost folosit la construcția mai multor poduri rutiere în Olanda, cel mai mare dintre ele având două benzi pe sens, o lungime de 30 m și o durată de viață estimată la 80 de ani.

Cum s-a ajuns la ideea acetilării

Acum va urma un pic de chimie. Nu vă speriați, promit că va fi scurt și voi încerca să fiu cât mai explicită, cât mai puțin chimistă. 🙂 Lemnul este un material neuniform, nu este format din molecule simple precum apa (H2O), să zicem. Principalele lui componente sunt celuloza, o substanță uniformă cu structură bine determinată și lignina, complexă și neuniformă. Aceste molecule mari (chimiștii le spun macromolecule) au multe grupări -OH (grupări hidroxilice), foarte prietenoase cu apa. Ele sunt cele care fac ca apa să fie absorbită, iar apa este cea responsabilă de instabilitatea dimensională a lemnului, de crăpări, deformări și putrezire.

Grupările hidroxilice reacționează cu ușurință cu grupările acetat (sin anhidrida acetică), lucru știut de mult timp. Așa se obținea acetatul de celuloză, material folosit pentru filmele fotografice din vechile aparate de fotografiat, prin reacția celulozei, foarte bogată în grupări hidroxilice, cu anhidrida acetică. Astfel a apărut ideea acetilării lemnului pentru a obține un produs mai puțin prietenos cu apa.

Pentru a obține Accoya, lemnul este tratat cu anhidridă acetică în autoclave, în condiții controlate de temperatură și presiune. În urma procesului, mare parte din grupările hidroxilice sunt înlocuite cu grupări acetilice, rezultând lemn acetilat și acid acetic care reintră în proces (din el se obține anhidrida acetică). Grupările acetilice nu iubesc deloc apa și astfel lemnul nu mai absoarbe apă, devine mai stabil, mai rezistent la crăpare și putrezire, deci mai durabil. În mare, ceea ce se întâmplă poate fi redat ca în chema de mai jos.

Avantajele și dezavantajele lemnului Accoya

De menționat în primul rând la avantaje faptul că Accoya este un material 100% natural și netoxic, grupările acetil făcând parte în mod obișnuit din lemn. Să nu uităm că una din metodele de obținere a oțetului este distilarea uscată a lemnului, metodă folosită și la noi cu foarte mulți ani în urmă. Resturile de Accoya pot fi reciclate, arse sau folosite în composturi fără absolut nicio problemă.

Aspectul lui este asemănător lemnului netratat și poate fi prelucrat mecanic ca orice alt lemn. Acetilarea are loc în profunzime, nu doar superficial, astfel încât nu este necesară protecția capetelor de fibră rezultate în urma prelucrărilor mecanice sau secționării lemnului.

Stabilitatea dimensională a materialului este mult îmbunătățită, considerându-se că este de 3 ori mai mare comparativ cu un lemn obișnuit. Tendința de crăpare scade și ea foarte mult, studiile arătând că absorbția apei în lemn și crăpăturile se reduc cu 75%.

Este rezistent la atacul ciupercilor și al insectelor. Materialul modificat nu este recunoscut de insecte (inclusiv termite) ca lemn și de aceea nu îl folosesc pe post de hrană. Nici ciupercile nu se simt bine pe Accoya deoarece nu le oferă umiditatea de care au nevoie pentru dezvoltare.

Dezavantajul cel mai mare este prețul ridicat al produsului. Faptul că lemnul este obținut din plantații controlate din Noua Zeelandă (nu prin defrișarea pădurilor), iar prelucrarea se face la distanță, în Olanda, face ca produsul să nu fie unul ușor accesibil. Totuși, durabilitatea lui impresionantă – 50 de ani deasupra solului și 25 de ani în sol și în ape curate – justifică într-un fel prețul.

Cu toate că nu am găsit menționat acest lucru, cred că este destul de dificil de finisat. Poate fi vopsit, lucru menționat și în site, dar cred că nu cu orice produs. Absorbția redusă a apei face ca aderența să se bazeze doar pe prelucrarea mecanică de suprafață, nu și pe pătrunderea materialului în lemn. Repet, este doar părerea mea și mi-ar plăcea ca cineva care a lucrat cu acest produs, l-a vopsit sau lăcuit, să-mi spună cum s-a comportat comparativ cu alte lemne finisate.

Unde este folosit

Accoya este recomandat oriunde este nevoie de rezistentă sporită la factorii de mediu și de durabilitate. Este folosit la fabricarea ușilor și ferestrelor, la placarea caselor, pentru deckuri sau amenajări exterioare. De asemenea, se folosește cu succes la fabricarea ambarcațiunilor. Nefiind un lemn impregnat cu substanțe chimice poate fi folosit și la interior și nu are nicio restricție în ceea ce privește folosirea în spațiile în care sunt copii.

Sper să găsiți interesante informațiile de mai sus. Dacă aveți și altele sau ați lucrat cu Accoya, vă rog să împărtășiți cu noi experiența. Iar dacă aveți întrebări sau neclarități, lăsați-le mai jos, în spațiul dedicat. Vă voi răspunde cu siguranță.