Wenge, sapelli, iroko, doussie – specii de lemn exotic disponibile și la noi

Panourile sau furnirul din specii de lemn exotic nu mai sunt o noutate pentru cei ce lucrează în domeniul lemnului. Lucrul cu astfel de esențe ce nu cresc la noi nu este nici el specific timpurilor actuale. Cu mahon se lucrează de zeci de ani și cu siguranță nu avem nici păduri de mahon și nici nu-l are cineva sădit în curte. La fel palisandrul, abanosul, tecul sau nucul american. Acum însă au apărut specii cu desene foarte interesante despre a căror existență specialiștii și pasionații aveau habar. Aspectul lor exotic îi determină pe mulți să încerce să le folosească în diverse proiecte, mai ales că nu sunt deloc greu de procurat. Despre 4 dintre ele, pe care le găsiți în portofoliul Holver, am să vă vorbesc în continuare.

Wenge, falsul abanos

Copacul din care provine lemnul wenge se numește Milettia laurentii și are aria de răspândire în Africa Centrală. Crește până la 18-27 m înălțime și ajunge la un diametru de 1-1,2 m. Lemnul are o mulțime de alte denumiri printre care abanos fals, palisandru african sau nume specifice date de populația africană – dikela, bokonge, mibolu, awong. Este un lemn deosebit, a cărui culoare brun închisă cu dungi negre a dus și la apariția de baițuri asemănătoare.

În secțiune wenge are fibra dreaptă, grosieră, cu luciu natural scăzut. Porii sunt mari până la foarte mari, puțini și răspândiți fără un aranjament special în inelul anual. Uneori au în interior depozite minerale închise la culoare.

Lemnul este greu, dur, stabil dimensional, rezistent la acțiuni mecanice și la acțiunea insectelor. Este rezistent la atacul termitelor. Se șlefuiește greu iar așchiile pot fi periculoase pentru că, odată intrate sub piele, se infectează ușor. Se finisează și se încleie fără probleme. Mai greu este de umplut porii în cazul în care se dorește un finisaj cu pori închiși.

Datorită durității foarte mari este potrivit pentru pardoseli și trepte de scări. Dar este folosit și la obținerea mobilierului, a bolurilor și obiectelor strujite, la fabricarea instrumentelor muzicale. Se folosește atât ca lemn masiv cât și ca furnir.

Sapelli, mahonul african

I se spune așa datorită asemănării foarte mari cu lemnul de mahon. Îl veți întâlni și cu denumirea sapele sau sapeli, scris cu un singur l. Denumirea științifică a copacului este Entandrophragma cylindricum. Crește în Africa tropicală ajungând frecvent la înălțimi de 40-45 m, uneori chiar și la 60 m.

Culoarea este de la galben la brun roșcat închis, aceasta închizându-se pe măsură ce copacul îmbătrânește. Fibra este dreaptă, uneori ondulată, textura fină, uniformă, cu luciu natural. Porii sunt difuzi, fără un aranjament specific și în interiorul lor se găsesc uneori depozite de săruri brun roșcate.

Lemnul este mai dur ca mahonul fiind comparabil ca duritate cu stejarul. Este foarte rezistent la putrezire și are rezistență moderată la atacul insectelor. Uneori se lucrează greu din cauza depozitelor minerale care tocesc sculele. Reacționează în contact cu fierul, pătându-se. Se strunjește, se finisează și se încleie bine. La prelucrare are un  ușor miros de cedru.

Se folosește atât ca lemn masiv cât și ca furnir. Din el se fabrică mobilă, placaj, pardoseli, ambarcațiuni, instrumente muzicale, boluri și alte obiecte de decor. Listarea mahonului ca lemn în pericol de dispariție a dus la o creștere substanțială a cererii de sapelli în ultimii ani.

Iroko, tecul săracului

Este asemănător lemnului de tec cu toate că nu este înrudit cu el. Copacul se numește Milicia excelsa sau Milicia regia, cu varianta Chlorofora excelsia și Chlorophora regia. Este răspândit în Africa tropicală și de vest. Crește până la 30-40 m înălțime și ajunge la un diametru de 1-1,5 m. Poate trăi până la 500 de ani iar africanii cred despre el că este un copac cu puteri supranaturale. Populația Yoruba crede că este locuit de un spirit care, dacă îl vezi, te poate îmbolnavi sau chiar omorî. Barbatul care taie un astfel de copac este urmărit de ghinion și pentru a nu se întampla acest lucru trebuie făcută o rugăciune specifică înainte. Dacă rugaciunea nu este spusă și în casă, lemnul vine împreună cu spiritul aducător de ghinion.

Dar să lăsăm superstițiile și să trecem la caracteristicile lemnului. Este asemănător tecului atât la proprietăți cât și la aspect, calitatea fiind însă sub cea a tecului. Prețul însă este mult mai bun de aceea este denumit și tecul săracului.

Culoarea este de la galben la auriu și brun și devine mai închisă cu cât copacul este mai bătrân. Alburnul, de culoare galben pal, este delimitat clar de duramen. Fibra este medie spre grosieră, răsucită, cu pori mari și foarte mari dispuși fără un aranjament specific. În pori se găsesc uneori depozite de carbonat de calciu (piatră de var) de aceea este dificil de prelucrat, tocind cu ușurință sculele. Se finisează și se încleie fără probleme.

Este un lemn foarte durabil, stabil și rezistent la putrezire și la atacul insectelor. Este folosit ca alternativă mai ieftină pentru placări exterioare, mobilier de grădină, deck-uri. Este folosit, sub forma de lemn masiv sau furnir, la fabricarea mobilei, a ambarcațiunilor, pentru pardoseli sau boluri.

Spre deosebire de tec nu are acel aspect uleios datorat conținutului ridicat în uleiuri și taninuri.

Doussie – între mahon și tec

Se mai numește și afzelia după numele copacului de la care provine – Afzelia africana. Lemnul se folosea încă din Evul Mediu la construcția ambarcațiunilor. Copacul este foarte util în totalitatea lui, pe lângă lemn fiind apreciate scoarța și frunzele. Scoarta are utilizări medicinale iar frunzele, cu un ridicat conținut de azot, sunt foarte utile solului căruia îi aduc aportul de nutrienți.

Aria de răspândire este Africa și sud-estul Asiei. Din acest motiv poate fi găsit sub o mulțime de denumiri, fiecare țară denumindu-l altfel (una dintre ele este „apa”). Copacul crește până la 28-37 m și ajunge la un diametru de 1-1,5 m.

În secțiune alburnul, de culoare galben pal, este bine delimitat de duramenul brun roșcat. Și la doussie culoarea devine mai închisă atunci când copacul este mai bătrân. Fibra este medie spre grosieră, cu luciu natural, uneori răsucită ceea ce face probleme la prelucrare. Porii sunt puțini, mari și foarte mari, cu depozite de săruri solubile în apă. De aceea este foarte greu de vopsit cu baițuri pe bază de apă pentru că se pătează.

Este un lemn dur, rezistent la tocire și abraziune, cu rezistență moderată la termite. Aspectul este între lemnul de mahon și cel de tec. Are un desen natural interesant care poate duce uneori la un efect 3D. Foarte bine arată lemnul din zona de jos a trunchiului sau din escrescențele (bubele) de pe copac, de aceea se vinde în special sub forma unor bucăți mici.

Se folosește pentru mobilă, pardoseli, deck-uri, ambarcațiuni, amenajări exterioare, boluri și obiecte strunjite, intarsii.

Lemnul african

Așa cum reiese de mai sus, dar și din alte exemple de lemn despre care am vorbit cu alte ocazii, lemnul african este deosebit, atât ca desen și culoare, cât și ca rezistențe. Solul bogat în săruri, clima specială face ca lemnul crescut acolo să devină la rândul lui special. Un neajuns este că sărurile prezente în solul african se regăsesc de multe ori în porii mari ai lemnului, făcându-l mai dificil de prelucrat.

Dar efectul neplăcut al sărurilor din pori nu se oprește la tocirea sculelor. Ele pot deveni o adevărată problemă la finisare. Sunt săruri ce pot influența colorarea, dar și aderența sau modul în care reacționează lacurile cu întărire chimică. De aceea, se recomandă folosirea izolatorilor când se lucrează cu specii de lemn exotic. Se creaza astfel o barieră între finisaj și lemn ce împiedică interacțiunea dintre taninuri, săruri și lac.

Am avut în trecut probleme cu finisarea unui lemn de mahon. Am încercat o mulțime de soluții, dar nu reușeam să ajung la un rezultat convenabil. Atunci am văzut ce reacții surprinzătoare pot da sărurile ascunse în porii mari și cât de utilă este folosirea unor izolatori de calitate. Și am înțeles că sunt foarte bune cunoștințele teoretice, dar fără experiență sunt incomplete.

Dacă considerați că informațiile de mai sus ar putea fi utile și altora, puteți distribui. Iar dacă aveți întrebări sau recomandări, le puteți lăsa mai jos, în spațiul dedicat.